Articole din octombrie, 2009


Parabola celor trei trandafiri


Scris de | 26 Oct 2009

Se povestete ca intr-o gradina erau trei trandafiri. Unul era dintr-un soi mai rar; avea culoarea galbena cu nuante de albastru. De parfum, nici nu mai incape vorba; era recunoscut in toata gradina. Era floarea preferata a gradinarului si, in acelasi timp, floarea care primea cele mai multe laude si careia i se faceau cele mai multe poze. Al doilea trandafir era si el special, dar nu avea atea lucruri minunate de oferit.Particularitatea lui era aceea ca statea inflorit cel mai mult timp. Nu se evidentia prin culoare, cu toate ca era de un galben stralucitor, si nici prin parfum. Despre al treilea trandafir insa nu se spune nimic care sa atraga atentia; era mic, cu frunzele palite si lipsit de orice urma de floare. Nu avea nimic de oferit vizitatorului care se oprea in dreptul lui si nici gradinarului care, in ultimul timp, cam uitase sa ii mai dea chiar si o cat de mica atentie; ii mai arunca din cand in cand cate o privire fugara si ii mai varsa cate un strop de apa, asa, ca sa nu se duca de tot. S-a intamplat insa ca un nou gradinar sa ia in grija gradina imparatului. Acesta nu era atat de plin de experienta, dar era plin de pasiune si de iubire pentru flori. Asa cum se cere la orice nou loc de munca intai si intai s-a plimbat prin gradina si si-a notat in minte schimbarile pe care ar trebui sa le faca. In trecerea lui pe alei a observant si cei trei trandafiri; i-a sesizat parfumul si culoarea deosebita a celui dintai, mesajul cu “Mult timp inflorit” al celui de-al doilea, dar si starea jalnica a celui de-al treilea. S-a indreptat usor spre el, neluand in seama chemarile frumusetii celorlalti, l-a privit de aproape si a inceput sa il ingrijeasca. I-a mai rupt din frunze, i-a indepartat tepii care nu isi aveau rostul, l-a udat si i-a pus ceva ingrasamant. Aceasta a devenit activitatea numarul unu in agenda noului gradinar; in fiecare zi mergea la trandafirul acela deplorabil si il ingrijea, uneori vorbindu-i, iar uneori plangand. Isi sfasia mainile in tepi, se incurca printre tulpinile lui, dar asta nu avea nicio importanta; aceast trandafir avea nevoie de ajutor, nu cei de langa. Povestirea se incheie prezentand trei trandafiri deosebiti; celor doi li se alaturase si cel de-al treilea, imprastiind frumusetea in jurul sau si impartind parfumul sau cu oricine era dispus sa il primeasca. Cu mai bine de 2000 de ani in urma Gradinarul acestui Pamant a decis sa vina personal in gradina Sa pentru a scoate florile fara nicio speranta din negura sfarsitului. Nu...

Citește mai mult...

Natura spune multe(3)


Scris de | 20 Oct 2009

(continuare) 1)    Nu asteapta niciodata recunostinta. Sau, generalizat, sa nu ai niciodata asteptari de la altii pentru ca vei fi dezamagit. 2)    Ia-ti intotdeauna o marja de eroare. Pana la trenul de intoarcere aveam cam putin timp.In ciuda faptului ca ne calculasem timpul si ca am mers foarte repede, ne-a prins si noaptea si n-am ajuns nici la trenul de intoarcere. 3)    Pregateste-te si pentru situatii neprevazute. Nici prin cap nu ne trecea ca o sa ne prinda noaptea si totusi aceasta a venit mai devreme decat ne-am asteptat. Daca nu ar fi fost cativa baieti mai prevazatori care si-au luat si lantern ne-ar fi fost aproape imposibil sa ne mai intoarcem teferi. 4)    Nu te lasa inselat de aparente. La un moment dat, intuneric fiind, am avut cu totii impresia ca am ajuns la o bifurcatie. Am luat-o spre ceea ce ne parea a fi un drum, insa ne-am inselat. Nici vorba de drum.O aparenta inselatoare. 5)    Increde-te in Dumnezeu. Nu stiu altii ce au simtit, dar eu chiar am simtit prezenta lui Dumnezeu cu noi. Nu ni s-a intamplat nimic rau nici la urcare, nici la coborare, pe intuneric. Erau destule pericole de care el ne-a ferit: animale salbatice, prapastii, cazaturi,etc. Ca sa nu mai vorbim de felul minunat in care a lucrat pe drumul de intoarcere Busteni-Bucuresti; numai El putea sa ne trimita si oameni binevoitori si legatura la tren. E un Dumnezeu minunat, nu? Numai increzandu-te in El in viata de zi cu zi, vei putea sa spui ca traiesti cu...

Citește mai mult...

Natura spune multe(2)


Scris de | 19 Oct 2009

(continuare) 1)    Trebuie sa ti cont de ceea ce-ti spun altii. Pe parcursul drumului am primit mai multe sfaturi de la diferiti turisti. Daca alegeam sa nu tinem cont de ele era posibil sa nu ne intoarcem chiar in regula. 2)    Urmareste un plan. Chiar daca stiam traseul nu unul au fost momentele in care am fost nevoiti sa cautam indicatoarele de traseu. Erau locuri in care daca pierdeai marcajul te pierdeai si tu. 3)    Trebuie sa fii unit cu apropiatii tai. Aproape de varf mergeam printe nori, vizibilitatea fiind foarte scazuta. Daca nu stateai in grup aveai foarte mari sanse sa ramai acolo. 4)    Evita ingamfarea si spiritul de om superior. Am avut colegi care au ales sa mearga foarte repede ca sa arate cat sunt ei de buni. La momentul respectiv nu parea o idee rea, insa a doua zi,da. Febra musculara le-a dat mari dureri de cap. 5)    Uneori e bine sa te faci mic in fata problemelor tale. Vantul batea foarte tare pe creasta si, ca sa te poti odihni si incalzi putin, cea mai buna solutie era sa te faci ghem si sa stai jos. 6)    Privelistea e mai frumoasa de sus. Nu ne mai interesa nimic in afara de peisaj atunci cand am ajuns in varf. A fost greu sa urcam, dar privelistea a meritat tot efortul. Nu conteaza cat efort faci pentru a aduce la indeplinire un lucru, atata timp cat sti ca vei fi satisfacut la sfarsit. (va...

Citește mai mult...

Natura spune multe(1)


Scris de | 18 Oct 2009

Astazi s-a implinit o saptamana de cand “am vizitat” Varful Omu.Acest traseu, ca de altfel orice lucru din natura, m-a invatat niste lectii deosebite, pe care, sper ca o sa le si aplic. O sa vi le spun si voua, unele mai pe scurt, iar altele mai pe larg. Nu o sa le prezint in ordinea importantei, ci aleatoriu. 1) Sa urci nu e niciodata usor. Nu conteaza cat de experimentat esti sau cat de rezistent la efort te consideri; nu o sa-ti fie niciodata usor sa escaladezi un munte. 2) Trebuie sa stii unde iti este locul. Fiecare planta din natura stie unde-I este locul. Copacii cresteau pe straturi; jos, la poale se gaseau foioase, apoi conifer, apoi arbusti,iar mai sus doar ierburi. Bradului nu-I trecea prin minte sa se mute mai sus, dar nici arbustilor sa coboare; fiecare stie unde e mai bine pentru el.Oare de ce noi oamenii nu stim? 3) Trebuie sa fii dispus sa acorzi ajutor, dar si sa primesti ajutor. Erau unii dintre noi care ramaneau in urma, avand dificultati in unele locuri. Se gasea cate cineva sa le intinda o mana, dar erau si unii care nu vroiau, sustinand ca se descurca. Nu e buna nici mandria, dar nici indiferenta. 4) In viata trebuie sa fi constant. Daca nu mergeai intr-un ritm constant puteai sa te confrunti cu una dintre urmatoarele probleme: ramaneai in urma grupului si apoi trebuia sa alergi ca sa-I ajungi pe ceilalti sau te trezeai prea in fata si trebuia sa astepti. Ambele aspecte duceau la acelasi rezultat: oboseala. 5) In viata trebuie sa stii unde mergi. Noi mergeam pe Vf. Omu. Stiam unde vroiam sa ajungem si asta ne-a ajutat sa continuam in pofida obstacolelor intalnite. 6) In viata ai nevoie si de pauze. Chiar si cei mai rezistenti s-au oprit sa ia o gura de aer. Asa este si in viata: din cand in cand trebuie sa te opresti din activitatea ta. (va...

Citește mai mult...

E rosu…Stai!!!


Scris de | 16 Oct 2009

Ma uit in jur si nu pot decat sa ma mir. Care e cauza? Probabil ca nu stiu exact si probabil ca nici nu voi sti vreodata. Ceea ce mi-a sarit in ochi a fost viteza. Da, ai inteles bine, viteza. M-am uitat in stanga, in dreapta, inainte si inapoi si am fost lovit de viteza. Oameni plecau, oameni veneau. Unii munceau, iar altii pur si simplu alergau. Pare un scenariu desprins dintr-un film, sau dintr-o carte, dar nu e asa; e ceea ce am vazut langa mine si probabil ceea ce ai vazut si tu in jurul tau. Toata lumea alearga. Dupa ce, se pare ca nu stie nimeni cu adevarat. Ceea ce este mai frapant insa, este faptul ca nimeni nu stie cauza; ceea ce se stie este un singur lucru: lumea alearga, iar vorbele de pe buzele tuturor sunt: „Nu am timp!” sau, poate, „Am treaba acum.” . Daca privesti in urma, la anii de mult apusi, vei observa ca lucrurile stateau altfel. Se mergea cu trasura, dar fiecare isi vizita rudele si prietenii mai des. Nu exista telefon, dar toti stiau cum o mai duc apropiatii si familia. De e-mail nici nu mai incape vorba, dar se comunica mai mult. Viata era altfel; simpla, dar frumoasa. Frumoasa in adevaratul sens al cuvantului. Daca te opreai pentru o clipa nu se uita nimeni ciudat la tine; daca stateai o clipa pe o banca sa admiri o floare erai privit ca oricare alt om; daca iti luai timp sa stai si sa meditezi nimeni nu te deranja. Acum de ce trebuie sa fie altfel? Nimeni nu mai sta sa priveasca in jurul lui. Nu avem timp sa ne relaxam, sa meditam sau pur si simplu sa privim la ceea ce a facut si face Dumnezeu pentru noi. Cum sa Ii multumim lui Dumnezeu pentru ceva ce nu observam ca vine de la El? Cum sa fim recunoscatori pentru ceva ce nu folosim? Imi aduc aminte de o maxima care spunea in felul urmator:”Nu noi ne alegem viata, dar noi ne alegem felul in care o traim.” Cati dintre noi mai iau aminte si la ce se intampla in jurul lui? Cati dintre noi se mai opresc sa vada un apus de soare, sa asculte simfonia unei pasarele, sau balada unui vant de toamna? Cati dintre noi culeg o floare sau poate o frunza ingalbenita de toamna? Probabil nimeni, sau, in cel mai fericit caz, foarte putini. De ce? Nu avem timp. Nici Isus nu avea si totusi s-a oprit sa ajute, s-a oprit sa se relaxeze, s-a oprit sa doarma. Nici eu nu am timp si cred...

Citește mai mult...
Pagina 1 din 212