Articole din noiembrie, 2009


Cand esti ingropat…


Scris de | 26 Noi 2009

Mi-am amintit ca nu am mai postat de mult o povestire asa ca m-am hotarat sa fac asta chiar acum. Stiu ca este destul de cunoscuta aceasta istorisire, insa mai stiu si ca este foarte interesanta. Cineva spunea astfel: „Oamenii nu au nevoie de invataturi noi, ci de a li se aminti cele vechi.”; dupa asta m-am ghidat si eu cand am ales aceasta povestire.Si acum, lasand vorba deoparte, ascultati povestirea: Într-o bunã zi, mãgarul unui tãran cãzu într-o fântânã. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce tãranul cãuta sã vadã ce e de fãcut. Pânã la urmã, tãranul hotãrî cã mãgarul si-asa era bãtrân, iar cã fântâna, oricum secatã, tot trebuia sã fie acoperitã odatã si-odatã. Si cã nu mai meritã osteneala de a-l scoate pe mãgar din adâncul fântânei. Asa cã tãranul îsi chemã vecinii, cã sã-i dea o mânã de ajutor. Fiecare dintre ei apucã câte o lopatã si începurã sã arunce de zor pãmânt înãuntrul fântânei. Mãgarul pricepu de îndatã ce i se pregãtea si se puse si mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupã câteva lopeti bune de pãmânt, mãgarul se potoli si tãcu. Tãranul privi în adâncul fântânei si rãmase uluit de ce vãzu. Cu fiecare lopatã de pãmânt, mãgarul cel bãtrân fãcea ceva neasteptat: se scutura de pãmânt si pãsea deasupra lui. În curând, toata lumea fu martorã cu surprindere cum mãgarul, ajuns pânã la gura fântânei, sari peste ghizduri si iesi fremãtând… Morala: Exista multe persoane in lumea asta care sunt foarte dispuse sa te ingroape, de viu…reusita lor depinde insa de atitudinea ta. Vei pasi si tu pe pamantul aruncat de ei sau te vei lasa acoperit? Ramane de...

Citește mai mult...

M-am oprit pentru o clipa sa ma intreb ce sa fac. Nu stiu cum sa reactionez in continuare, daca sa merg mai departe sau daca sa raman aici, daca sa incerc sa schimb ceva sau daca sa las totul asa cum e, daca sa ma gandesc si la ceva nou, sau daca sa las banalul sa faca casa buna in continuare cu viata mea. Nu am putut niciodata sa inteleg cum se poate ca un plan atat de perfect intocmit in minte sa devina atat de gol in momentul in care e pus in practica.Nu am putut niciodata a intelege de ce e atat de usor sa te entuziasmezi si sa te bucuri anticipat pentru ceva ce sti ca o sa fie un lucru cu adevarat benefic si totusi, de ce e si mai usor sa te descurajezi. Stiu ca nu putini sunt cei care prefera sa ramana la adapostul umbrei; le e teama ca odata iesiti in bataia razelor soarelui se va ivi si acel nor care le va lua toata seninatatea. Si mai stiu ca exista si persoane care prefera ca la primul obstacol sa se opreasca doborati; prefera sa stea decat sa incerce sa sara. Si ceea ce mai stiu e ca astfel de obstacole intalnesti la fiecare pas, la fiecare gand, in fiecare clipa. Aici exista de fapt o lupta: o lupta intre entuziasm si dezamagire. Se spune ca nu e de ajuns sa castigi o lupta pentru a castiga razboiul.Si totusi, chiar daca dezamagirea castiga o lupta minora, neinsemnata, la ultima intalnire, sau la ultimul proiect, sau poate la ultima ta incercare de a face ceva, suntem de fiecare data gata sa-I oferim, fara nici macar un minimum de efort, victoria. Suntem tentati sa uitam de entuziasmul care a condus totul pana atunci; suntem tentati sa lasam la o parte bataliile castigate de acesta. Ne atintim privirea asupra insuccesului, a lipsei de cooperare, sau poate a lipsei timpului.Incet, incet ne schimbam tabara; trecem de sub steagul “entuziasmului” sub steagul “dezamagirii”. Asa este, ea are o armata mai mare. Dar entuziasmul are o armata mai selecta. Toti se entuziasmeaza, dar nu toti raman asa. A, mi-am amintit ca a trecut ‘clipa’.M-am intrebat; si mi-am si raspuns. Prefer sa fiu un ostas select, decat un ostas necunoscut. Asa ca ma ridic, ma uit in zare, departe, dincolo de orizontul intunecat de nori care mai de care mai negri, si zaresc soarele; soarele entuziasmului, ascuns de acesti nori ai dezamagirii. Fac un pas, mai fac unul si apoi altul. Parca soarele e mai aproape, parca e mai luminos, parca e mai frumos! Nu mai vad nori, nici...

Citește mai mult...

Recunostinta de calitate


Scris de | 16 Noi 2009

“Afara picura stopii unei ploi de toamna tarzie…in suflet ploua cu picuri de melancolie…Afara mai cade cate o frunza ingalbenita de vreme si timp…in suflet coboara usor o amintire ascunsa sub cartile uitarii…Afara e noapte si frig…in suflet s-asterne noaptea tristetii si frigul durerii…Afara e rece…in suflet e gheata…” Probabil asa ar arata o paralela intre vremea de afara in aceasta perioada a anului si sufletul unui om fara motive de recunostinta. Zilele astea au existat anumite evenimente care m-au facut sa ma gandesc mai mult la ceea ce inseamna recunostinta adevarata. Nu stiu ce simte fiecare, dar mie mi s-a intamplat, nu numai o data, sa “uit” sa imi manifest recunostinta. Nu cred ca au vreo importanta motivele, ci ceea ce conteaza este ca am dat dovada de lipsa de recunostina. Probabil nu sunt singurul care mai are de lucrat la capitolul acesta din viata. Stiu ca am o problema si stiu ca avem cu totii o problema. Nu stim ce inseamna recunostinta si nici sa fim recunoscatori. Uneori avem impresia ca un simplu ‘Multumesc!’ arata cat de multumitori suntem, dar uitam ca nu am simtit nici macar o urma de tresarire, o vibratie in sufletul nostru…Ne aratam pe buze o recunostinta pe care in suflet nu o avem…O idee spunea astfel: ‘De cele mai multe ori recunostinta nu inseamna acelasi lucru cu multumirea; recunostinta vine din suflet, iar multumirea de pe buze.’ Traim cu impresia ca daca inganam ceva ce seamana cu o multumire ne-am achitat de inca o datorie. Dar recunostina nu e o datorie, o obligatie, ci o virtute, ‘cea mai importanta dintre virtuti’, spunea un mare invatat. Dar noi o consideram o datorie si asta face ca sa ii scada din valoare; nu mai are asa relevanta un ‘multumesc’, o floare, sau un gest…pentru ca ne-am obisnuit sa le facem formal, doar de fatada…Ar trebui probabil sa amintesc si cate ceva despre cum sa descoperim motive de recunostinta, dar acesta o sa fie subiectul unui articol viitor. Ceea ce vreau sa subliniez acum nu este ‘cantitatea de recunostinta’  ci ‘calitatea recunostintei.’ Vreau sa spun ca trebuie sa simtim intai noi recunostinta si apoi sa ii facem si pe ceilalti sa o simta…numai asa vom gasi noi si noi modalitati prin care sa ne eliberam de ‘povara’ recunostintei…Doar atunci vom invata ce inseamna, de fapt, banalul ‘MULTUMESC’…Eu sunt mai curios din fire si chiar vreau sa aflu…Tu nu...

Citește mai mult...

Max Lucado spune in cartea sa ,”El a ales piroanele”, ca Isus ne-a dat cateva fagaduinte interesante prin „cadourile” crucii: 1.Fagaduinta lui Dumnezeu din scuiparile soldatilor:”Am sa suport si partea ta intunecata.” 2.Fagaduinta lui Dumnezeu din coroana de spini:”Te-am iubit indeajuns incat sa ma identific cu tine.” 3.Fagaduinta lui Dumnezeu din piroane:”Te iert.” 4.Fagaduinta lui Dumnezeu din inscriptia de deasupra crucii:”Am sa-ti vorbesc pe limba ta.” 5.Fagaduinta lui Dumnezeu din cele doua cruci:”Am sa te las pe tine sa alegi.” 6.Fagaduinta lui Dumnezeu din calea suferintelor:”Nu te voi abandona.” 7.Fagaduinta lui Dumnezeu din vesmant:”Am sa-ti dau haina Mea.” 8.Fagaduinta lui Dumnezeu din trupul sfasiat:”Te invit in prezenta Mea.” 9.Fagaduinta lui Dumnezeu din buretele cu otet:”Iti inteleg durerea.” 10.Fagaduinta lui Dumnezeu din sange si apa:”Te-am rascumparat si n-am sa te las.” 11.Fagaduina lui Dumnezeu din cruce:”Te voi iubi de-a pururi.” 12.Fagaduinta lui Dumnezeu din haina de ingropare:”Pot preschimba tragedia ta in triumf.” 13.Fagaduinta lui Dumnezeu din mormantul gol:”Am biruit.” P.S.:Cititi aceasta...

Citește mai mult...

Ia-ti timp…!


Scris de | 4 Noi 2009

Ia-ti timp si pentru a gandi. Meditatia este izvorul puterii. Ia-ti timp pentru a face un lucru, pentru ca acesta este pretul succesului. Ia-ti timp pentru joaca – acesta este secretul tineretii. Ia-ti mult timp pentru citit – acesta este temelia cunostintelor. Ia-ti timp pentru rugaciune – aceasta iti sterge praful de pe ochi. Ia-ti timp pentru a visa. Visul este drumul spre stele. Ia-ti timp pentru a rade. Rasul te ajuta sa suporti necazurile. Ia-ti timp pentru dragoste. Ea este adevarata bogatie a vietii. Ia-ti timp pentru a privi atent in jurul tau, nu fi robot, ziua este prea scurta ca sa devii dependent. Ia-ti timp sa fi alaturi de prieteni, sa-i ajuti. Acesta este izvorul fericirii. –Valeriu Popescu, Culegere de sfaturi pentru un om de...

Citește mai mult...