Articole din februarie, 2010


Necrolog pentru Viata


Scris de | 26 Feb 2010

 Nimeni nu stie momentul nasterii vietii, asa cum nimeni nu stie exact cand aceasta a incetat sa mai existe. Este cert insa ca fiecare isi inmormanteaza propria viata, dar si pe a altora, in fiecare clipa. Cu fast, cu flori si cavou sau cu un pahar de amar si un mormant simplu si gol. Fiecare in stilul sau. Nu asta are insa relevanta, ci faptul ca viata s-a stins. “Am adaugat ani vietii noastre, dar nu si viata anilor nostrii” spunea Lincoln. Traim, dar nu o viata. Mergem, dar nu pe un drum. Si asta pentru ca viata noastra este undeva jos, la “-2” sau, daca nu este, o sa fie in curand; doar din cauza asta ne-am adunat acum,aici. Nu? Nu ne-am strans sa arancam prima mana de tarana peste propria viata? Si daca nu ne-am strans o facem singuri…In fiecare clipa si la fiecare pas avem grija sa mai aruncam cate un pumn peste viata pe care am primit-o in dar…Imi amintesc de felul in care traiau oamenii in timpurile apuse…case mici, dar familie mare…bani putini, dar fericirea nu se putea numara…viata mai grea, dar o viata vie…Astazi avem grija sa agonisim, tot ce putem, de la bogatii pana la titluri academice…de la nimicuri pana la nimicuri! Daca te uiti in spate nu vezi aproape nimic remarcabil in viata ta, iti poti da seama chiar ca nu traiesti! Ba nu, scuze! “Traiesti”, dar numai pentru tine! De asta a murit viata din viata ta, pentru ca ai avut grija sa incerci prea mult sa pastrezi viata in ea! Nu conteaza ca cineva nu are loc in autobuz, bine ca ai tu. Nu are nicio importanta faptul ca vecinul tau nu are ce manca, bine ca tu ai, si inca din belsug! Chiar nu conteaza ca cineva are probleme atata timp cat pe tine nu te priveste…   Priveste in timp, in spate. Incearca sa descoperi atitudinea oamenilor care si-au perindat vietile prin negura timpului, inaintea ta. Mergi, mergi si opreste-te. Ai ajuns la Isus. Il observi. Ajuta pe altii, vindeca, salveaza. Ai impresia ca viata Sa e moarta, dar la o privire mai atenta iti dai seama ca e exact invers. Paradoxal, viata Sa e atat de plina de viata incat isi revarsa din plinatate si in vietile altora. Si apogeul a fost la cruce, pe Golgota. A ales sa isi dea toata viata din viata Sa pentru vietile naostre moarte. Acum insa “lopata” e la mine. Pot sa aleg sa sap o gropa, sa imi ornez frumos sicriul vietii si sa il cobor in adanc. Dar pot insa sa iau “lopata” si sa ajut la aducerea...

Citește mai mult...

Opreste-te, si sa sti ca…


Scris de | 24 Feb 2010

“Opriti-va, si sa stiti ca Eu sunt Dumnezeu: Eu stapanesc peste neamuri, Eu stapanesc pe pamant.” -Psalmi 46:10 Nu e de mirare ca exista un astfel de text in Biblie;Dumnezeu stia ca e nevoie de el si astfel  acest verset minunat apare in Scriptura.Nu ti se pare nimic special sau deosebit in acest text?Nici mie nu mi s-a parut la inceput si de aceea vreau sa te provoc sa incercam sa intram , ca sa zic asa, in profunzimea aceastuia.Versetul incepe foarte direct, poruncitor:”Opriti-va”.Zici ca nu a fost scris acum cateva mii de ani, ci ieri, sau poate azi.Nimeni nu mai sta in zilele noastre, nimeni nu isi mai face timp sa se opreasca din alergarea aceasta efemera ca sa se gandeasca si la cele spirituale, la maretia lui Dumnezeu, la puterea si iubirea Acestuia.Din aceasta cauza versetul continua:”…si sa stiti ca Eu sunt Dumnezeu”.Nu de putine ori uitam pur si simplu cine este Dumnezeu, sau ca mai exista si Cineva acolo sus care te priveste si iti este aproape.Suntem prea ocupati sa prindem viteze din ce in ce mai mari in alergarile noastre, incat nu mai avem nici timp si nici ochi ca sa Il vedem; si totusi El este aici si acolo, sus si jos, langa mine si langa tine.Trebuie doar sa-L vedem.Dar pentru asta trebuie sa ne oprim.Urmatoarea parte a versetului ne descopera, sau redescopera, pe scurt, cine este, de fapt, Dumnezeu.El este Cel care stapaneste peste neamuri si pe pamant.Vedem aici universalitatea;El nu stapaneste peste un oras, peste o tara sau un continent, ci peste pamant.Oriunde te-ai duce El este acolo.Pamantul este al Lui, El este creatorul, dar si sustinatorul.Trebuie doar sa-L descoperi.Si El se lasa descoperit;trebuie insa sa ne oprim din alergare si sa incepem sa Il cautam.El ne asteapta.Intotdeauna.Haide-ti sa-L...

Citește mai mult...
Cadou si…intrebare!

Cadou si…intrebare!


Scris de | 21 Feb 2010

Zilele astea am dat din nou pe acasa. Pe langa bucuria de a fi cu familia, Tatal meu ceresc mi-a mai oferit si un cadou special: un soare zambitor, impachetat intr-un cer albastru si decorat cu sclipiri ale ultimelor pete de zapada. Vazand acest cadou minunat, m-am aruncat cu entuziasm spre el si am inceput sa il deschid. Pentru aceasta am avut nevoie de o veche prietena, de bicicleta. Ea a fost cea care m-a ajutat de multe ori in dechiderea cadourilor pe care Cerul mi le-a trimis si tot ea si-a oferit ajutorul si de asta data. Pentru ca topirea zapezii era in toi nu am putut sa merg, asa cum mi-as fi dorit, pe drumurile mai greu accesibile din imprejurimi. Asa ca a trebuit sa ma multumesc cu o plimbare pe drumul stiut deja in cel mai mic amanunt, singurul drum asfaltat din satul meu. Nu credeam ca am sa vad ceva deosebit in aceasta ‘excursie’ si nici nu am vazut. In schimb, am vazut un lucru obisnuit intr-un mod mai deosebit. Niciodata nu am realizat ce inseamna trecerea de la iarna la primavara, de la zapada si frig la raze calde de soare, de la cer mohorat la unul albastru-cristalin, cu toate ca in fiecare an aceste aspecte se petreceau si sub ochii mei. Izvoare curgeau de pe vai si isi turnau cupele in cupa cea mare a Bascii, paraul care a trasat configuratia zonei. Soarele topea ce a mai ramas din muntii de zapada de odinioara. Oamenii ieseau sa salute soarele, si parca erau si eu mai calzi, mai zambitori. Aerul era parca mai inmiresmat si vantul mai parfumat. Natura isi schimba haina, si inima, si sufletul. Frumos cadou…mi-a placut… M-am intrebat de ce omului ii e atat de greu sa se schimbe. De ce se leaga atat de mult de vechea haina, de vechea inima, de vechiul...

Citește mai mult...

Progres?


Scris de | 19 Feb 2010

“Avem cladiri mai inalte, dar ne pierdem cumpatul mai repede; autostrazi mai largi, dar vederi mai inguste; cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin. Avem casa mai mari si familii mai mici; mai mult confort, dar mai putin timp; avem mai multe diplome academice, dar mai putin bun simt; mai multe cunostinte, dar mai putina intelpciune; mai multi specialisti, dar si mai multe probleme; mai multe medicamente, dar o sanatate mai precara. Cheltuim prea nesabuit, radem prea putin, conducem peste limita de viteza, ne maniem prea repede, ne culcam prea tarziu, ne trezim prea obositi, citim si ne rugam prea rar, privim la televizor prea mult. Ne-am inmultit proprietatile, dar ne-am imputinat valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar si mintim prea des. Am invatat cum sa ne castigam traiul, dar nu si cum sa ne traim viata; am adaugat ani vietii noastre, dar nu si viata anilor. Am parcurs drumul pana la Luna si inapoi, dar ne este greu sa traversam strada, ca sa-l intampinam pe noul nostru vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si spatiul din launtrul nostru; am realizat lucruri mai mari, dar nu mai bune; am purificat aerul, dar ne-am poluat sufletul; am dezintegrat atomul, dar nu si propriile prejudecati; scriem mai mult, dar invatam mai putin; planuim mai mult, dar realizam mai putin. Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam; avem venituri mai mari, dar o moralitate mai scazuta; mai multa mancare dar mai putina satisfactie; mai multe cunostinte, dar mai putini prieteni; mai mult efort, dar mai putin succes. Construim mai multe computere ca sa inmagazinam mai multe informatii si sa producem mai multe copii decat oricand, dar comunicam mai putin; am devenit bogati in ceea ce priveste cantitatea, dar saraci in ceea ce priveste calitatea. Acesta este veacul gustarilor rapide(fast-foods) si al digestiei lente; al oamenilor inalti si al caracterelor pipernicite; al profiturilor uriase si al relatiilor superficiale. Acesta este veacul pacii mondiale, dar al razboiului casnic; mai multa placere, dar mai putina buna-dispozitie; mai multe feluri de mancare, dar mai putine alimente nutritive. Acestea sunt zilele cu doua salarii in casa, dar cu mai multe divorturi; cu case mai luxoase, dar cu familii destramate. Acestea sunt zilele calatoriilor rapide, ale scutecelor de unica folosinta, ale moralitatii azvarlite la gunoi, ale relatiilor de o noapte, ale trupurilor supraponderale, ale pilulelor care fac totul, de la a ne inveseli la a ne linisti si ucide. Este o vreme cand avem mult de aratat in vitrina, dar nimic de oferit in magazine.” –Randy Maxwell, Doamne, adu-Ti slava...

Citește mai mult...

Nu e suficient


Scris de | 16 Feb 2010

“Nu este suficient sa vrei sa fii cel mai bun. Nu poti doar sa stai prin preajma si sa te lamentezi cat de mult vrei sa reusesti. Arata-mi cat de mult vrei. Inceteaza sa te limitezi la ‘a te gandi’ la tinta ta, la ‘a te intreba’ cu privire la ea sau la ‘a spera ca o vei atinge’ si porneste efectiv spre ea. Indrazneste sa faci tot ceea ce trebuie pentru a fi cel mai bun si apoi, indiferent deca invingi, daca pierzi sau daca te prabusesti pe linia de sosire, vei sti exact cine esti.” (O reclama...

Citește mai mult...
Pagina 1 din 212