Articole din mai, 2010


Cioburi de lume


Scris de | 29 Mai 2010

Nu de putine ori in viata m-am vazut pus in fata unei imposibilitati. Dar parca nici una nu a fost atat de mare ca cea cu care am dat piept aseara. Ceasul arata o ora destul de inaintata, dar asta nu ne-a impiedicat pe mine, pe fratele si pe tatal meu, sa iesim la o mica plimbare in racoarea serii. De cum am iesit am fost lovit. Nu de vreo masina pe strada, ci de o miasma imbatatoare, dulce si calda…parfumul florilor de salcam. Si o data cu acesta a venit si imposibilitatea. M-am vazut incapabil de a imortaliza aceasta atmosfera. Cum as fi putut sa rup o frantura din atmosfera si sa o pastrez pentru totdeauna?… Si cat mi-as fi dorit… Nu am renuntat la idee, dar am ales sa merg mai departe si sa imi umplu plamanii cu aerul cel inmiresmat. De fapt, am ales sa ma bucur de intrega frumusete a noptii. Cerul incepea sa se lumineze, stelele aparand ici-colo, unele mai timid, altele mai pline de curaj. Parca se pregateau de intampinarea cuiva important. Poate era luna…Gazele erau responsabile cu atmosfera…muzicala. Si chiar daca concertul albinelor se terminase de cateva ceasuri bune, spectatorii parasind sala odata cu ele, aceste mici vietati nu se descurajau. Probabil cantau tot pentru luna…sau pentru noi…sau pentru Dumnezeu… Si a mai existat ceva interesant in natura aseara. Era liniste. Nu linistea aceea clasica, lipsita de zgomot. Ci o liniste activa, calda, relaxanta…Gazele nu o perturbau, vantul nu o incurca, omul parca nu mai exista…Parca era o alta lume…O lume frumoasa!… Acum, cand stau si imi rederulez in minte imaginile de aseara, ma gandesc, sau mai bine zis, ma intreb: De ce uneori prefer insa alte frumuseti? Dau aceste minunatii ale naturii pe nimicurile pe care poate sa le ofere omul. Uit ca Dumnezeu, printre numeroasele daruri pentru mine, a pus si natura. Natura ‘naturala’, nu asa cum a pervertit-o omul. Si pentru ca uit, aleg sa ma bucur de niste pseudo-frumuseti. De asta mi-am dorit sa pot sa opresc cate o particica din tabloul de aseara. La inceput nu stiam cum, dar cred ca am gasit o metoda. Am sa adun toate aceste cioburi de frumusete si am sa le depozitez in suflet. Si cand va veni Tatal meu, I le voi da Lui. Pentru ca numai El poate sa le redea stralucirea de odinioara…Parfum, culoare, liniste, stele, cantec, fericire…Sub mana Lui devin...

Citește mai mult...

Caut gand…


Scris de | 28 Mai 2010

M-am gandit sa mai fac si eu ceva ce nu am mai facut de mult…sa scriu…Am incercat sa insailez doua cuvinte, dar parca toate muzele si-au luat vacanta, avand grija sa nu uite inspiratia acasa. Caietul cu exercitii la mate incearca sa imi faca cu ochiul, dar se pare ca nu reuseste sa-mi distraga atentia…de la ce, nici eu nu stiu…Cred ca mai bine spuneam ca nu reuseste sa-mi adune gandurile la locul lor, in interiorul cutiei numite,pana astazi , in mod ciudat, cap. “Gandul zboara acolo unde nu vrei…si totusi, se poate intoarce…” In aceasta seara insa, parca a plecat si el impreuna cu inspiratia mea…Si nu cred ca vrea sa se intoarca…sau, poate ii e frica. Daca sta intr-un colt rece si tremura, si plange, si ii e teama? As vrea sa il caut, dar e tarziu…si nu am nicio lumina…Poate l-am pierdut pentru totdeauna…insa trebuie sa incerc sa il gasesc. Asa ca maine o sa plec in toata tara, in toata lumea…si o sa anunt: “Gand pierdut. Unde? Nu stiu…Dar il caut…” -19.05.2010,...

Citește mai mult...