Articole din august, 2010


La intamplare,…si nu chiar…


Scris de | 31 Aug 2010

Nu e prima data cand ma plicitisesc, dar cu siguranta e prima data cand imi deschid agenda cu idei culese de prin te miri ce carte din cauza plictiselii…Ceva inedit…Dar mai inedit decat asta erau parca acele idei. Pe unele le citisem de multe ori, pe altele le stiam pe deasupra, iar de unele parca nici nu auzisem…si, totusi, acum le-am vazut altfel, intr-o lumina speciala…Nu ma intreba de ce, pentru ca nu as sti sa iti raspund…Poate a fost timpul care si-a lasat mantia de praf si peste ele…Si pentru ca tot am suflat urmele uitarii de pe unele din ele, am zis sa le scot complet la lumina, am hotarat sa le impartasesc cu oricine s-ar opri, chiar si pentru o clipa, si la aceasta adresa… „Taina existentei umane nu consta in a trai, ci in a sti pentru ce traiesti.” — Feodor Dostoievski „Singurele comori sunt cele pe care le strangi in suflet.” — Karl May „Totdeauna avem tendinta sa creem fantezii despre lucruri care nu exista si sa fim orbi la marile lectii care se afla in fata noastra.” — Paulo Coelho „…este extrem de greu sa ai dreptate si sa nu ranesti pe nimeni cu asta.” — Dallas Willard „Oamenii au mai mare nevoie sa li se aduca aminte ce stiu, decat au nevoie sa fie invatati.” — Dr. Johnson „Fluturele numara nu luni, ci clipe, si are timp suficient.” — Rabindranath Tagore „Doar atunci pot fi oamenii fericiti, cand nu-si fac din fericire principalul scop in viata.” — George Orwell „Cand aud pe cineva cum ofteaza: ‘Ce grea e viata!’ sunt intotdeauna tentat sa-l intreb: ‘In comparatie cu ce?’.” — Sydney J. Harris „Nimeni nu te poate retine sa faci ceea ce vrei, daca asta-i ceea ce hotaraste mintea ta sa faca.” — Sonya Carson „Noi trebuie sa fim schimbarea pe care ne-o dorim.” — Mahatma Ghandi „Sa nu uitam ca valoarea si interesul unei vieti nu sta intr-atat in savarsirea unor fapte remarcabile…cat in a le savarsi pe cele umile cu constiinta uriaselor lor valori.” — Teilhard de Chardin „Nu mintea este ceea ce ne face umani, ci sufletul, nu abilitatea de a gandi, ci abilitatea de a iubi.” — Henri Nouwen „Daca iti faci planuri pentru un an, cultiva orez. Daca iti faci planuri pentru 20 de ani, planteaza copaci. Daca iti faci planuri pentru mai multe secole, formeaza oameni.” — Proverb chinezesc „Pana la urma este important sa ne amintim ca nu putem deveni ceea ce trebuie sa fim ramanand ceea ce suntem.” — Max Depree „Daca vrei sa ajuti pe cineva, nu-i da un peste, invata-l mai bine sa...

Citește mai mult...

Cand cuvintele nu devin fapte…


Scris de | 22 Aug 2010

Ma apuc din nou sa scriu, chiar daca nu am decat niste idei vagi si invalmasite in minte…referitoare la promisiuni. Trebuie sa recunosc ca niciodata nu am dat importanta cuvenita vorbelor pe care le spun, chiar daca, atunci cand spun ceva, incerc sa ma si tin de cuvant. Se pare ca trebuie sa mai lucrez la capitolul asta…Si, cum poti invata cel mai bine, daca nu experimentand? Asa se face ca, datorita unei promisiuni nerespectate, am simtit pe propria piele aceasta lectie. Abia atunci mi-am dat seama de importanta cuvintelor:”chiar daca faci un juramant in paguba ta…”! Nu prea le dadusem atentie, dar cred ca ar trebui sa incep sa o fac. Nu am inteles ca ceea ce spui trebuie sa si respecti, chiar daca un neprevezut a intervenit, chiar daca nu vrei, nu mai poti, sa nu mai ai chef. Cuvantul trebuie sa fie cuvant! Nu conteaza ca acum ai de pierdut de pe urma a ceea ce ai promis, trebuie sa iti ti promisiunea! Ei bine, lucrul asta nu prea imi era clar. Consideram ca,  circumstantele fiind altele, iar imprejurarile suferind modificari, promisiunea nu mai e valabila. Dar ma inselam…Si cand ma gandesc ca a fost nevoie de o promisiune nerespectata ca sa inteleg intr-un mod profund aceste adevaruri!…Si, ceea ce mai este interesant, este ca intotdeauna avem grija sa le atragem altora atentia atunci cand uita de propriile promisiuni. Dar cat de des uitam noi de ale noastre…! Atat de cele facute oamenilor, dar mai ales de cele facute lui Dumnezeu. Ii promitem ca ne vom schimba, ca vom renunta la nu stiu ce lucruri care Lui nu-I plac, ca vom fi mai atenti cu cei din jur, si tot asa, cred ca lista ar putea continua la nesfarsit. Oare cum se simte El, Dumnezeu, cand eu adopt un comportament neloial fata de el? Daca eu, am fost asa deranjat de faptul ca cineva nu si-a tinut cuvantul, oare cum se simte El atunci cand nici eu nu mi-l tin pe al meu? Cred ca, intr-un fel, starea mea corespunde cu a Lui, doar ca El apeleaza la iubire, la iertare si la o noua sansa…Iar eu, eu ma bucur de acestea fara sa ma gandesc ca, intr-o zi, ele nu vor mai avea niciun rost…Nu pentru ca Dumnezeu nu mi le-ar mai oferi, ci pentru ca eu nu le voi mai accepta. Nu stiu daca si la tine se pune problema, macar pe departe, in felul in care se pune la mine, dar stiu ca eu nu vreau sa prind ziua acceea. Imi place sa cred ca nici tu nu vrei asta…Am oare...

Citește mai mult...

Absurditatea obisnuitului


Scris de | 14 Aug 2010

Nu imi mai amintesc cu ce ma indeletniceam eu ieri atunci cand atentia mi-a fost captata de  prezentatoarea de la stiri…, datorita a ceea ce spunea bineinteles. Era vorba despre un pelerinaj care trebuia sa stranga in jur de 300.000 de oameni, pe undeva prin Cluj, la Manastirea Nicula. Si, chiar daca asa pare, nu numarul mare m-a impresionat, ci ceea ce trebuiau sa faca acesti pelerini: sa ocoleasca manastirea pe coate si pe genunchi. Nu am putut atunci sa nu ma gandesc la absurditatea acestei actiuni. Absurditate nu din punct de vedere al sinceritatii pelerinilor, ci din punct de vedere al mantuirii. Nu stiu cum este vazuta actiunea aceasta de altii, dar eu o vad ca pe o mare pierdere; din toate punctele de vedere. Nu pot sa mi-L imaginez pe Dumnezeu stand undeva sus, in cer si apreciindu-i pe toti acesti credinciosi pentru spiritul lor de sacrificiu si renuntare de sine. O, dar am uitat, nu lui Dumnezeu Ii era destinat acest pelerinaj, ci Mariei, mama lui Isus, supranumita „Fecioara Maria”! De parca Maria ar putea sa vada aceste lucruri! Sa nu uitam ca Biblia nu face nicio referire la Maria ca fiind sfanta; Biblia o numeste simplu „mama lui Isus”. Ca traditia a ridicat-o in rang si a asezat-o chiar si in cer, oferindu-i rolul de mijlocitor intre om si Dumnezeu, asta e altceva!De parca traditia ar avea autoritate divina! Stim cu totii ca scrierile acceptate ca facand parte din traditie sunt simplele scrieri ale unor oameni, unii dintre ei neavand nicio legatura cu Dumnezeul Bibliei se pare. (In paranteza fiind spus, ma gandesc daca si ceea ce scriu eu acum o sa ajunga sa faca parte din „traditie” peste veacuri). Revenind la lucrurile serioase insa, chiar acceptand ca lucrurile stau astfel, acceptand ca Maria e in cer, ca merita inchinare, ca icoanele ei lacrimeaza si fac minuni, nu vi se pare absurd ca ea ar cere asa ceva(tarare in genunchi) de la inchinatorii ei? Asta a fost intoteauna lucrul pe care nu l-am inteles la Dumnezeu: de ce ar crea El o religie a durerii? O religie a pelerinajelor, a chinurilor, a penitentelor? De ce nu am inteles? Pentru ca El niciodata nu a facut asa ceva! Tot ceea ce a facut a fost sa isi trimita singurul Fiu, pe Isus, pe acest pamant pentru a ne oferi un exemplu de conduita cu adevarat CRESTINA! Iubire, slujire, devotare…acestea erau(si sunt) principiile Lui, asta vrea Dumnezeu de la mine si de la tine. Nu pelerinaje, nu sarutari de tablouri, nu plecaciuni!I-ar fi fost oare asa de greu Lui sa mai puna o carte in Biblie in...

Citește mai mult...

Despre fericire…


Scris de | 12 Aug 2010

„Fericirea e să ştii să îţi doreşti ceea ce ai deja.” -Augustin Nu stiu de ce, dar azi mi-am amintit de aceasta maxima ca sa-i spun asa. Si tot nestiind de ce, iata ca ma apuc sa insirui iar vrute si nevrute…despre fericire de asta data.  Stiai ca lumea noastra este plina de fericire? Stiai ca toti oamenii sunt multumiti?…Nu, nu stiai, pentru ca nu este nici pe departe astfel. Fericirea parca fuge de noi, iar multumirea – nici macar basm nu mai e. Si totusi, lucrurile ar trebui sa stea astfel. Sa-ti spun si de ce. Pentru ca fiecare spune:„Daca as avea asta mi-ar fi de ajuns” sau „Sa scap si de asta si nu  imi mai trebuie nimic.” Destul de cunoscut, nu? Si, paradoxal, se intampla asa cum isi doreste, dar fericirea ii lipseste. Si, astfel se intra intr-un cerc vicios, din care cu greu se mai iese:„Daca…”, … ,”Daca”. Si aici intra in scena ideea de mai sus: „Fericirea e să ştii să îţi doreşti ceea ce ai deja.” Intotdeauna poti gasi lucruri care crezi ca te vor face fericit. Si, dupa ce le vei avea, vei gasi altele. Si, numai fericit nu esti. Pentru ca fericit nu poti fi „decat in ciuda a ceea ce ai, nu datorita a ceea ce ai”. Sau, asa cum spunea Cehov, „Fericirea este o recompensă dată celui care nu a căutat-o.” Si tare cred ca are...

Citește mai mult...