Articole din septembrie, 2010


Cu drag, al tău…Timp…


Scris de | 29 Sep 2010

Nu îndrazneam să privesc nici măcar pentru o secundă obiectul care îmi era, de astă dată, cel mai aprig dușman – ceasul. Știam că e târziu, că sunt într-o mare întârziere, dar, pur și simplu, îmi lipsea curajul necesar pentru a face acest lucru. Aveam idee, în mod vag, despre cât de mult și repede ar fi înaintat limbile sale, așa că am zis să îmi mai ofer un mic răgaz. De parcă timpul s-ar fi oprit odată cu mine… Dacă privim în istorie observăm cu destul de multă ușurință că nu sunt singura persoană căreia timpul îi devine dușman. De fapt, parcă timpul nu se întelege cu nimeni; încet, încet, acesta a devenit antipatic unei mari majorități. Au fost unii oameni care și-au dedicat viața războiului, alții păcii. Pentru unii bogăția era totul, în timp ce, pentru alții, aceasta nu avea nicio relevanță. Alți oameni au ales să se dedice studiului, să călătorească, să îi învețe pe alții… și cred că lista ar putea fi continuată până ce, într-un final, terminarea cernelii ne-ar obliga să ne oprim. Însă toți acești oameni mari, mai mult sau mai puțin cunoscuți, s-au confruntat cu timpul, sau, mai bine zis, cu efectele trecerii timpului. Știu că o să imi spui că tu ești tânăr, că ai toată viața în față și că nu e cazul să îți pui asemenea probleme, dar te-ai gândit vreodată că nu ești singurul care a gândit așa? Și, în mod direct vorbind, îți dai seama că momentul prezent nu va mai veni niciodată să se înâlnească cu tine? Nu pot să cred că oameni ca Napoleon, Ghandi, Gates sau alții și-au permis să își irosească clipele pe lucruri bune, dar lipsite de importanță; îmi place să cred că au avut tot timpul în minte faptul că există (sau trebuie să existe) o finalitate și că au acționat în consecință. Nu vreau să dau o notă pesimistă, dar parcă nici să alimentez iluzii nu îmi place; vreau să privesc lucrurile în mod realist: timpul trece, iar noi nu putem face nimic pentru a-l opri, oricât de mult ne-am dori… Și parcă o asemenea concluzie ne trimite, fie că vrem sau nu, în căutarea unei soluții. Ce-am putea face pentru a deveni prieteni cu dușmanul? Să punem punct. Nu propoziției…ci felului de gândi. Și apoi să o luăm de la capăt. Să ne creeăm o nouă perspectivă, o nouă atitudine, o nouă viață. Parcă prea mult timp am luat cuvintele lui Solomon “ce-a fost va mai fi” în sens literal! Nu, pentru tine și pentru mine niciodată lururile nu se vor repeat! Asta dacă o să întelegem unicitatea fiecărei...

Citește mai mult...

Chiar daca nu prea sunt de acord cu cei care iau chestii de pe net si le posteaza pe blogurile sau pe site-urile lor, de data asta intru in randul lor. Foarte intamplator am dat peste aceste „11 reguli” spuse de Bill Gates intr-un liceu. M-au impresionat, asa ca am descis sa imi asum riscul de a fi criticat de unii si de altii postandu-le pe blog. Citeste-le, gandeste-le, asimileaza-le!Si, daca ai timp, spune-mi si parerea ta! Regula nr. 1: Viaţa nu e dreaptă – obişnuieşte-te cu ideea! Regula nr. 2: Lumii prea puţin îi pasă de stima ta de sine.Lumea se aşteaptă să realizezi ceva ÎNAINTE de a fi mulţumit de tine însuţi. Regula nr. 3: Nu vei câştiga 60.000$ pe an de îndată ce părăseşti băncile şcolii. Nu vei fi vicepreşedintele vreunei companii cu telefon în maşină decât atunci când vei fi muncit pentru acestea. Regula nr. 4: Dacă crezi că profesorul tău e sever, stai să vezi când o sa ai un şef! Regula nr. 5: A lucra într-un fast-food nu este ceva sub demnitatea ta. Bunicii tăi aveau o altă denumire pentru asta: o numeau şansă. Regula nr. 6: Dacă o dai în bară, nu e vina părinţilor tăi, aşa că nu te mai smiorcăi în legătură cu greşelile tale, ci învaţă din ele. Regula nr. 7: Înainte de a te fi născut, părinţii tăi nu erau atât de plicticoşi ca acum. Au ajuns aşa din cauză că trebuie să-ţi plătească cheltuielile, să-ţi spele hainele şi să te asculte pe tine spunându-le cât de grozav te crezi. Aşa că înainte de a te porni să salvezi jungla de paraziţii generaţiei părinţilor tău, încearcă să-ţi despaduchezi propriul dulap. Regula nr. 8: Poate că şcoala ta a scăpat de învingători şi învinşi, însă viaţa NU. În unele şcoli au abolit corigenţele şi elevul poate încerca de câte ori vrea el să dea răspunsul corect la o întrebare. Asta nu seamănă, deloc, cu NIMIC din viaţa reală. Regula nr. 9: Viaţa nu se împarte în semestre. Nu ai verile libere şi pe foarte puţini angajatori îi interesează să te ajute să „te găseşti”. Faci asta în timpul liber. Regula nr. 10: Ce vezi la televizor NU e viaţa reală. În viaţa reală oamenii chiar trebuie să mai plece din cafenele şi să meargă la serviciu. Regula nr. 11: Fiţi amabili cu tocilarii. Există şansa ca in viitor să lucraţi pentru vreunul dintre...

Citește mai mult...

Optimist? Pesimist? Realist!


Scris de | 7 Sep 2010

„Optimistul vede partea plina a paharului, iar pesimistul pe cea goala.” Intotdeauna s-a spus ca e mai bine sa fi optimist decat pesimist. Si poate ca asa este. Doar ca eu nu pot sa fiu de acord. Nu spun ca pesimistul are de castigat, ci vreau sa spun ca atat optimistul cat si pesimistul au o imagine gresita despre lume. Optimistul vede doar partea plina a paharului, iar pesimistul pe cea goala. De aceea, cel care vede lumea asa cum este ea se numeste realist. Realistul nu intalneste nicio problema in a vedea atat partea plina, cat si partea goala. Si sa fim obiectivi, cele doua parti exista impreuna. Asa ca, parandu-mi rau atat pentru pesimist cat si pentru optimist, trebuie sa spun ca viata trebuie privita in mod realist. Intr-adevar, a fi optimist probabil e mai de dorit decat a fi pesimist…dar a fi realist reprezinta superlativul…Probabil s-ar putea insira multe si pe aceasta tema, dar sa zicem ca ma opresc...

Citește mai mult...