Articole din decembrie, 2010


Craciun – ce-am facut cu El?


Scris de | 24 Dec 2010

E seara…stelele nu stralucesc afara; norii despart atmosfera in doua. Sta sa ploua, peste tot si toate. E ajun de Craciun, an 2010. Dumnezeu parca priveste, cu si mai mult suflet, spre creatia mainilor Sale, spre Pamant. Probabil se gandeste daca sa coboare sau nu, la Ziua Sa de Nastere. Mai zaboveste inca; emotia Il retine, asa ca incearca sa Se regaseasca. Intre timp, isi arunca ochii spre cei care pregatesc o petrecere surpriza. Parca nu Ii vine sa creada; e chiar pentru El! Isi sterge lacrimile, iar un zambet cald Ii apare pe buze. Cum sa nu te bucuri cand observi ca proprii copii alearga pentru a te intampina? E atata agitatie in casele si in inimile fiecaruia! Emotia ii cuprinde pe toti, iar teama ca lucrurile nu vor fi gata ii face sa gaseasca energie chiar si atunci cand nu te astepti…Mesele incarcate domina interiorul, iar luminile orbitoare, exteriorul. Bradul e gata, asteptandu-si, cu rabdare, intrarea in scena. Dar mai are de asteptat. La fel si Dumnezeu. Observa ca lucrurile nu sunt gata, chiar daca oamenii incetinesc ritmul; invitatii, rude si apropiati, sosesc, rand pe rand, la petrecere. „Nu are cum sa fie gata”, gandeste El, „probabil au nevoie de ajutoare”. Insa clipele trec si, in loc de asteptare, in inimile pamantenilor se instaleaza spiritul de sarbatoare. Mancarea este servita, bautura aluneca usor pe gat, iar bradutul devine si el centrul atentiei. „Si Eu?” se intreaba Dumnezeu. „Oare de ce nu aduc in discutie Nasterea Mea? De ce mananca si beau si se distreaza fara sa-mi pregateasca si Mie un loc? Au trecut mai bine de 2000 de ani de la prima venire…sa se intample oare ca atunci?” Ceva se aude afara. Picaturi mari si calde, lovesc, pline de dor, pamantul, aspru de acum. Undeva in univers, un zambet dispare. La fel si o bucurie. El, cu ochii inlacrimati, vine mai aproape. Atat de aproape…de mine, de tine, de noi; vrea sa ne atinga, dar, cu inimi de piatra, Il indepartam. Nu avem loc si pentru El. In grajdul inimii noastre am inghesuit brazi, bucate, Mos(i)…Nu, nu avem loc si pentru o iesle! Indurerat, Isi ia tolba cu (adevaratele) cadouri si pleaca departe…Trist, realizeaza ca nu El e sarbatoritul. Ci noi, egoisti, il celebram pe Mos; un Mos Craciun, batran de zile si ani, inghesuit intr-o iesle…Oare de ce nu facem loc si pentru El?…Afara, ploaia continua sa cada. Si parca fiecare picatura aduce de sus un mesaj, un suspin, un...

Citește mai mult...

Ce-i cu scoala?


Scris de | 21 Dec 2010

In sfarsit vacanta! Nu trebuie sa spun ca asteptam de mult clipa asta, pentru ca banuiesc ca se intuieste acest lucru. Astazi am sosit acasa, cu gandul ca in vacanta aceasta trebuie sa fac o gramada de lucruri, printre care si sa scriu ceva mai mult pe blog. Oricum, nu credeam ca o sa incep chiar din prima zi. Dar…se apre ca m-am inselat. Cum sunt acasa, am avut net…”din belsug”. Stiti voi, s-a intamplat cum se intampla cu calul cand da de ovaz, nu se mai opreste! In toata aceasta „plimbare” pe internet am dat peste ceva ce mi s-a parut interesant, dintr-un punct de vedere. Era un articol, al carui titlu nu il mai stiu, care trata subiectul INVATARII. Pe scurt, articolul spunea ca fiecare ar trebui sa faca ceea ce ii place (lucru cu care sunt de acord), ca scoala nu prea te ajuta sa iti descoperi vocatia si ca trebuie sa avem grija ca ne cam dorim cu totii sa ajungem „sclavii sistemului”(adica sa fim angajati si sa muncim, sa muncim si iar sa muncim). Cu toate ca autorul articolului tot incerca sa spuna ca el nu incurajeaza renuntarea la scoala, din ceea ce scria cam asta reiesea(sau, cel putin, asta am inteles eu). Oricum, nu inteleg de ce este atat de important ca pentru a fi fericit sa te debarasezi de scoala! Stau si ma gandesc, cum ar fi scris el(autorul) articolul daca nu ar fi avut scoala? Ceilalti cum l-ar fi citit? Probabil nu prea conteaza. Important este sa renuntam la ceea ce ne impiedica sa ajungem departe; in cazul de fata la scoala. Nu sunt nici pro, nici contra scolii, dar imi dau seama ca aceasta este un „rau necesar”. Cred ca suntem de acord ca se vede de departe diferenta dintre o persoana scolita si una cu mai putina carte. Nu pot sa inteleg de unde atata repulsie fata de scoala. E adevarat ca sistemul educational din Romania e praf, dar asta inseamna oare ca scoala, in sine, e ceva rau? Nu cred, dar se pare ca din ce in ce mai multi cred asta. Ma intreb din cand in cand(mai ales cand dau de articole de genul) daca nu am luat-o eu pe aratura(e si asta o posibilitate), dar imi dau seama ca, in cazul in care ar fi asa, prefer sa merg pe acolo! Oricum, intrebarea ramane: de ce elevii „straluciti” urasc scoala(sau fac din ea doar o modalitate de a pierde timpul si de a nu se plictisi)? Ma opresc la atat astazi. Poate cineva ma va lamuri si pe mine cum e cu scoala, invatatul, pasiunea si...

Citește mai mult...

Mi-am propus ca postarea de fata sa fie una scurta; si am de gand sa transform hotararea in realitate. Asa ca o sa ma rezum le aspectele pe care le consider importante. Nu mai scrisesem de mult pe blog (facand exceptie articolul de acum cateva zile) si m-am decis sa fac asta in aceasta seara. Problema era insa ca nu stiam despre ce sa scriu. Avusesem eu in minte cateva subiecte, dar, din cauza ca nu le-am pus pe hartie la momentul oportun, le-am uitat. Am reusit insa sa strang cateva idei despre sinceritate. Am ramas uimit de cat de (ne)sinceri suntem. Si cand spun asta nu ma refer la cum ne mintim pe noi insine, ci la cum ii mintim pe altii. Cand spun „altii”, ma gandesc nu la cei de care nu prea ne pasa, ci la apropiatii nostrii. Majoritatea avem prieteni/prietene de care ascundem adevarul uneori (din pacate din ce in ce mai des). Nu spunem ce credem cu privire la o pereche de pantofi, o rochie, o cravata, o camasa, etc. Nici despre prietena cuiva nu spunem nimic (de rau). Despre faptul ca ceva a iesit aiurea, ca nu va merge, sau ca nu se poate, pastram tacerea. Suntem de parerea apropiatului, chiar daca, in sufletul nostru, nu gandim astfel. De ce? Nu stiu. Probabil pentru ca nu vrem sa ii ranim pe cei dragi. Dar, oare, nu se va simti mai rau cand va afla adevarata noastra parere? Sau, cand va esua? Nu vei avea oare remuscari, stiind ca nu ai fost sincer cu respectivul? Probabil ca nu. Si cand spun asta, am in minte exemple clare, pe care nu le aduc in discutie, din motive de confidentialitate. In fine, ideea e ca, in opinia mea, producem mai mult rau decat bine, printr-o astfel de purtare. Si din nou am in minte exemple clare. Tu, esti (ne)sincer? Mi-ar placea sa spui ca...

Citește mai mult...