Articole din iulie, 2011


As vrea sa stiu…


Scris de | 30 Iul 2011

Imi place mult exprimarea lui Creanga:”Nu stiu altii cum sunt, dar eu…”, exprimare in care ma regasesc. Nu stiu altii cum sunt, dar eu sunt o persoana care imi place sa imi pun intrebari si sa despic, ca sa zic asa, firul in patru. Intrebat fiind daca e drept sa existe atata rautate pe lume, sau daca a fost corect ca Dumnezeu sa-l „chinuie” pe Avraam, sau daca are El atata putere incat sa faca o piatra atat de mare incat sa nu poata sa o ridice, raman mut, in cautarea raspunsurilor. Iar acestor intrebari le mai adaug pe ale mele… „De ce Isus a ales sa se nasca sarac?” sau „De ce Isus nu le-a spus clar ca e Dumnezeu?” sau „De ce o asa mare discrepanta intre Dumnezeul Vechiului Testament si Cel al Noului?”…Si lista e mare…Nu pot sa nu ma gandesc de ce a ales Dumnezeu astfel. Oare cate discutii ar fi fost eliminate daca Isus facea ceva clar si arata ca este Dumnezeu? Cati necredinciosi ar fi fost salvati? Sau cate probleme ridicate de suferinta din aceasta lume ar fi disparut? Cred ca problema suferintei este una dintre cele mai acute. De ce o permite Dumnezeu? Pana acum nu am gasit decat raspunsuri partiale, dar imi place formularea lui Yancey din cartea sa, „Isus pe care nu L-am cunoscut”: „Dumnezeu poate fi acuzat daca ceva nu merge bine. Daca Dumnezeu a preferat sa stea cu mainile incrucisate in timpul unor evenimente pline de cruzime, cum au fost cruciadele sau Holocaustul, de ce sa nu acuzam Parintele in locul copiilor?” Ieri am vazut un status, „Pe Dumnezeu…doar inexistenta Lui L-ar putea scuza.” Si nu am putut sa nu ma intreb: in fata cui? Nu am sa inteleg niciodata de ce unora le este atat de usor sa creada in o multime de chestii, dar atat de greu sa creada in Dumnezeu(ca persoana), in Biblie. De ce sa crezi ca a inviat Isus? De ce sa intelegi ca exista si un adevar absolut, un reper, si ca nu totul este relativ? Probabil pentru ca e mai usor, e mai lipsit de responsabilitati, mai comod. Ce imi place mult la Dumnezeu este ca pe El nu-L deranjeaza cautarea, incertitudinea, intrebarile. Ii da voie lui Iov chiar sa-L atace, sa-i ceara socoteala…Dumnezeu stie ca ascultarea adevarata nu vine decat din convingere! De ce atata suferinta, atata durere? De ce atatea intrebari si atat de putine raspunsuri? De ce atata iubire si atat de putina acceptare? Nu stiu, dar prefer suferinta, intrebari si iubire in locul unei vieti...

Citește mai mult...

Burse pentru cei picati!!!


Scris de | 27 Iul 2011

In seara asta am descoperit pe net un articol bomba, „Gândul ajută liceenii să treacă Bac-ul în 2011” . Poate nu aveti timp sa-l cititi, asa ca va spun ideea pe scurt. Gandul va selecta 6 elevi care nu au luat Bac-ul in vara si ii va pregati pentru sesiunea de toamna; mai apoi le va oferi burse in valoare de 1000 de euro. Mie mi se pare frustrant. Adica am ajuns sa-i sprijinim pe cei care nu au avut chef de invatat 4 ani, nu? Superb! In loc sa investim in cei care au muncit si au obtinut rezultate remarcabile! Si ne mai miram de ce tot mai multi aleg astfel de cai in viata. Pai daca noi le aratam ca asa e bine? Daca le dovedim ca se poate si asa? Poate ca de asta ne numim Romania! La noi se poate…se poate sa avem sigle de sute de mii de euro, cea mai scumpa „autostrada” din lume, cei mai eminenti elevi. La noi se poate. Oricum, cred ca nu ar trebui sa se mai mire nimeni daca la anul vor pica Bac-ul si mai multi. Doar se da bursa…Probabil la anul se va copia mai bine, ca anul asta nu prea a mers peste tot. (La mine s-a copiat pe bune, asta datorita bunavointei supraveghetorilor. Sa nu mai spuna nimeni ca anul asta nu s-a putut copia.). Oricum, se pare ca cei de sus sunt modele de urmat pentru noi, cei de jos. Succes la picat Bac-ul, tuturor 😉...

Citește mai mult...

Scrise sau Nescrise?


Scris de | 25 Iul 2011

In cartea lui John Maxwell, „Realizeaza-te pe deplin”, am descoperit un paragraf care pare interesant. Iata ce spune acesta: „Cercetarile arata ca aproximativ 95% dintre noi nu si-au scris niciodata pe hartie scopurile pe care le au in viata, iar dintre cei 5% care si le-au scris, 95% si le-au indeplinit. In 1953 la Yale University, 3% dintre studentii din ultimul an aveau scopuri precise pentru vietile lor. In 1975 cercetatorii au descoperit ca acei 3% care isi notasera scopurile facusera mai multe in viata decat ceilalti 97% la un loc.” Am ramas surprins cand am vazut aceste procente. Mai intalnisem ideea scrierii scopurilor si la Zig Ziglar, dar parca mi s-a parut copilareasca. Oare atat de mult aduce in plus o bucata de hartie mazgalita? Imi place sa cred ca nu; imi place sa cred ca nu hartia aduce schimbarea, ci ceea ce se intampla in noi atunci cand ne asternem scopurile. Se pare ca scriindu-ne aspiratiile, visurile, scopurile ne luam un angajament fata de noi insine, iar mai apoi vom actiona in consecinta. Eu astazi am luat un caiet si mi-am notat cate ceva din ceea ce vreau sa realizez pe viitor. Nu stiu daca va avea rezultatul scontat, dar mi-am spus ca nu pierd nimic. Dar vreau sa nu uit si de cealalta parte a exercitiului, de fata nevazuta: de ceea ce se intampla in mine. Sper ca, facand aceasta, ceva in mine se va schimba, devenind mai motivat. Tinand cont doar de citatul de mai sus si de experienta altora, se pare ca se merita sa sacrifici ceva din timpul tau pentru a-ti scrie scopurile. Peste ani, iti voi spune daca e adevarat. Dar n-ar fi frumos sa-mi spui si tu mie? Fie ca merge sau nu, te invit sa iei o hartie, un pix, cateva minute si sa incepi…sa visezi. Scrie orice, oricat de prostesc sau imposibil ar parea. Iar apoi intra in...

Citește mai mult...

Zi de „vis”…


Scris de | 15 Iul 2011

Sunt un erou! Astazi am reusit sa scap cu viata din „infern”. Sa traduc. Am fost sa ma inscriu la facultate, la…ASE. Si eu care ma credeam destept, speram ca mergand in a treia zi nu voi fii nevoit sa astept la cozi. Dar nu a fost asa. Calcare in picioare, organizare inexistenta si alte inconveniente m-am facut sa imi amintesc de ce este Romania tara care este. Dupa cateva calcule simple se pare ca celor de la vestita Academie de Studii Economice le-au iesit pana in prezent peste 1000000 RON(1500000). Si inscrierile nu s-au terminat…Si nu poti sa nu te intrebi in ce vor fi investiti toti acesti bani. Sunt tare curios in ce echipamente, sau modernizari, sau orice altceva vor intra acesti bani. Dar cred ca stiu raspunsul: in buzunarul ministrului X, al decanului Y, al portarului Z…- scuze, oamenii de jos nu au acces la banii nostri, doar cei ce ne conduc. Parca vad: vacante in Caraibe sau Dubai, Mercedes, Audi sau BMW, eventul vile pe Coasta de Azur sau nu mai stiu pe unde…Investitii de la foarte bune in sus, nu? Si ne mai intrebam de ce o duc ai nostri conducatori bine…Oricum, ceea ce e interesant este ca intreg sistemul e corupt. Sa-mi spuna mie cine-o vrea ca poti musamaliza o asemenea suma (auzi, frate, 15 miliarde ROL – sa te ia cu rau, nu alta!). Poate ca cei din presa ar trebui sa devina putini curiosi (asta daca curiozitatea lor rezista in fata banului) si s-ar interesa de drumul banilor din inscrieri. Inscriere nu doar la ASE, pentru ca, Doamne fereste, nu am nimic cu cei de acolo, ci peste tot in tara, indiferent de facultate sau universitate. Cate lucruri interesante n-am afla… Intorcandu-ma la cozi…Adevarul este ca mi s-a parut foarte frustrant sa astept de la 9:00 pana la 15:00 – si am fost printre cei fericiti – cred ca multi si-ar fi dorit sa fie in locul meu…M-am tot intrebat in timp ce fierbeam in suc propriu sub privirile necrutatoare ale soarelui de iulie de ce nu s-or fii gandit si „mintile stralucite” ale Academiei sa faca lucrurile cum trebuie. Azi am stat la 5 cozi, care mai de care mai lunga si mai draguta. Coada pentru plata taxei de inscriere – enorma. De parca nu traim in era card-urilor si a bancilor! Puteau sa deschida si ei frumos un cont iar noi, candidatii, sa platim prin banca; dar nu, e mai dragut la coada! Na, le aminteste si lor de vremea lui „Nea Ceasca” cand stateam la cozi si pentru paine…Ca sa nu mai vorbim de invalmaseala de la intrarea...

Citește mai mult...

Lost & alone (First part)


Scris de | 2 Iul 2011

Ploaia de afara il cutremura, nu atat prin raceala ei, ci prin reflectarea ei in sufletul sau…Parca totul plangea, nestiind nici cauza, nici efectul. Se simtea trist, prea trist…Si parca ar fi vrut sa faca ceva sa-si schimbe aceasta traire, sau macar sa stie de ce. Dar nu reusea; ii venea parca atat de greu sa se concentreze… Intr-un final, dupa ce stropii reci ai ploii de vara ii ajunsera la piele, intra dardaind in casa. Simtea ca acestia au devenit una cu stropii sufletului sau. Se schimba si se aseza linistit…stia ca ce i se intampla nu e bine si ca lucrurile ar trebui sa fie altfel. In ultima vreme se intamplasera multe. Prea multe probleme la scoala, prea multe  disensiuni cu parintii, prea multa deznadejde, descurajare. Uneori se intreba unde ii sunt visurile; alteori daca mai exista. Totul in jurul lui parca era invaluit in ceata si noapte… Cu emotie, nestiind de ce, deschise jurnalul. Poate era faptul ca era din nou singur cu gandurile sale, sau poate ca presimtea ce o sa se intample, sau poate… Nu stia…dar incepu usor sa scrie. Dupa cateva clipe se opri insa, gandind daca ce face el are vre-un rost. Brusc isi dadu seama ca tot ceea ce ii trebuia era putina incurajare. Cazuse din nou intr-o groapa atat de neagra, atat de rece, de neprimitoare; o groapa din aceea numita, parca, ‘descurajare’. Nu stia daca era intr-adevar bun la ceva, pentru cineva…Se gandea sa incerce sa iasa, dar parca orice urma de putere l-a parasit, demult…. Insa, din greseala, lovi Biblia de langa el…Isi aminti apoi de cineva care spusese ceva tare interesant: „Pot totul in Hristos, care ma intareste”, parca Pavel era acela. Deschise Biblia si, gasind versetul, isi propuse sa incerce. Nu stia cum ar putea sa realizeze „totul”, cand el nu era in stare sa rezolve nici macar cea mai mica problema. Nu stia cum sa ia legatura cu acest „Hristos”… Isi amintea totusi cat de multe stia despre Hristos, despre puterea pe care El ti-o da, despre schimbarea pe care o poate aduce in viata ta. Dar toate acestea i se pareau povesti reci, fara suflet, iar Hristos era parca asa de departe…  Lua o foaie de hartie, iar cu mana tremurnda asternu aceste cuvinte: „Pot totul in Hristos, care ma intareste. – Filipeni 4:13”. Iar dedesubt, asa, ca un post-scriptum: „Amin. E timpul pentru lucruri mari.” Inchise jurnalul, notandu-si sa nu uite sa scrie, cu fiecare ocazie, intamplarile relevante din viata sa. Poate ca ar putea exista o legatura…...

Citește mai mult...