Articole din decembrie, 2011


A fost…2011


Scris de | 30 Dec 2011

Iata ca si sfarsitul lui 2011 a dat peste tot si toate si deci si peste mine. Si, desi banuiesc ca mai toti isi intorc ochii spre ceea ce a trecut, nu stiu daca banuiala mea este conforma realitatii. Dar eu unul mi-am mai intors cate putin ochii spre 2011 si am ajuns la cate o concluzie.  De fapt, concluziile au fost mai multe, si tare am impresia ca unele ma asteapta in viitor. Mi-e teama ca unele lectii din anul ce a trecut nu le voi invata niciodata. E incredibil insa prin cate lucruri poti trece pe parcursul unui an; cate persoane cunosti, cate persoane le uiti (cate uita ele de tine), cate decizii esti obligat sa iei, cate bune, cate proaste…Cate necunoscute apar in ecuatiile vietii, chiar daca le rezolvi din greu… Si m-am intrebat cam ce am realizat eu anul acesta. Si iata cam la ce raspunsuri am ajuns. Am terminat si eu liceul (ca tot omul,nu? ) si am reusit sa iau si BAC-ul (cu o nota buna, spun unii, cu o nota bunicica, spun eu). Am intrat si la facultate, dar din pacate la o facultate care (inca) nu-mi place si care imi da mari batai de cap. (O sa-mi treaca, doar de asta s-a inventat fasconalul,nu?) Ce-am mai facut? A, da! In 2011 am intrat cu bani pe bursa si tot in 2011 am pierdut o parte buna din ei. In 2011 am cunoscut o persoana speciala, care m-a invatat ca iluziile pot deveni uneori atat de reale…Tot in acest an am cunoscut o multime de alti oameni; la facultate, la Amicus, pe strada, prin timp; care mai de care mai interesanti si mai speciali. Asa…am vizitat Turcia, desi nu era neaparat un vis de-al meu, si nu am regretat. Am vazut „Lacul Vulturilor”…si de cand voiam sa-l vad! Iar pe partea de dezvoltare personala: mi-am luat mai multe carti, dar nu mi-am mai facut timp sa le citesc; mi-am promis o multime de lucruri, dar prea putine le-am indeplinit; am gandit mult dar am facut putin. Asta asa, ca sa vorbesc codat – si pentru altii, si pentru mine. Si probabil ca si anul care vine va fi la fel. Asta daca nu cumva va fi si mai rau. Cu decizii mai greu de luat, cu implicatii mai adanci si cu repercursiuni mai dure. Cu mai multe necunoscute si cu mai putine ecuatii rezolvate.  Cu mai multa nevoie de schimbare si cu mai multe riscuri de asumat. Cu nevoie de mult curaj si atitudine. Cu stapanire de sine si disciplina. Cu rabdare, toleranta si iubire. Va fi un an cu de toate!...

Citește mai mult...

Cu sau fara?…bani, normal!


Scris de | 28 Dec 2011

Aseara m-am luat la joc cu tati si frate-miu; am jucat „Monopolys”, un joc cunoscut de toata lumea, cred. Si am ramas surprins de ceea ce am observat. Dar, mai intai, pentru cei care nu stiu in ce consta jocul, o scurta prezentare. Ceea ce trebuie sa faci in joc este sa cumperi proprietati, sa construiesti case, hoteluri si sa incasezi chirii de la ceilalti jucatori. Cu cat ai mai multe proprietati si mai multe case, cu atat chiria este mai mare, deci sansele de a castiga sunt mai mari. Cam asta ar fi jocul, pe scurt. Iar acum de ce mi-a placut in mod special jocul de aseara. Trecand peste faptul ca am castigat (si imi place sa castig), mi-a placut ca am observat diferenta de mentalitate, atunci cand vine vorba de bani si investitii. Este exact cum spune Robert Kyosaki in cartile sale: unii au mentalitate de investitori, iar altii de muncitori. Eu nu aveam decat doua cartiere, adica doar pe aceste proprietati le puteam dezvolta, iar tati ajunsese, prin cumparari de la fratele meu si cateva si de la mine, sa detina aproximativ 80% din suprafete. Iar aici intervine diferenta esentiala. Eu am ales ca ture bune sa stau aproape fara cash si sa investesc banii in proprietati, iar tati a ales sa stranga bani si sa incaseze chiriile foarte mici de pe terenuri. Eu am ales investitia, el a ales economisirea. Doua mentalitati. Doua moduri diferite de a aborda aceleasi situatii. Desi in prima instanta se parea ca el va castiga, deoarece eu o duceam din ce in ce mai rau cu banii, lucrurile nu au stat altfel. Deviza lui: „Mai bine putin si mereu”, a fost mai slaba decat a mea: „Mai bine nimic la inceput si mult mai mult mai tarziu”. Investitiile mele mi-au intors banii inzecit, iar tot ce stransese el a trecut in mainile mele. Nu a asteptat pana la final sa isi recunoasca infrangerea; si-a dat seama ca a gresit, dar era deja prea tarziu. Stiu ca totul poate parea o coincidenta, sau o exagerare. Dar eu am vazut clar o diferenta de perspectiva. Si stiu ca aceasta diferenta exista si in realitate. Si, din nou ma intorc la cuvintele lui Robert: incercarea de a schimba mentalitatea nu are niciun rost. Am esuat de multe ori incercand sa-i fac pe ai mei sa inteleaga ca lucrurile pot sta si altfel. Dar probabil ca ar trebui sa fiu multumit. Daca toata lumea ar intelege si ar deveni bogata nu ar fi prea bine, nu? Asa macar nu ne facem griji… In final nu spun decat atat: Atentie la felul in care...

Citește mai mult...

Frumusete uitata


Scris de | 12 Dec 2011

„Lumea noastra si-a pierdut, in general, starea de spirit a uimirii. Ne-am maturizat. Nu ne mai taie rasuflarea un curcubeu ori parfumul unui trandafir, bunaoara, asa cum se intampla pe vremuri. In vreme ce noi ne-am facut tot mai mari, celelalte lucruri au devenit tot mai mici, mai putin impresionante. Blazati, afisam, de-acum, intelepciunea sofisticata a lumescului. Nu ne mai jucam cu degetele in apa, nu mai strigam la stele si nu ne mai strambam la luna. Apa este H2O, stelele au fost clasificate, iar luna nu mai este o roata de cascaval. Multumita televiziunii prin satelit si avioanelor cu reactie, putem vizita locuri accesibile odata doar unora ca Balboa, Columb sau altor exploratori temerari. A fost o vreme, in trecutul nu foarte indepartat, cand o furtuna cu tunete si fulgere il facea pe un om in toata firea sa tremure si sa se simta mic. Insa stiinta a ajuns sa-L scoata pe Dumnezeu din propria Sa lume. Cu cat stim mai multe despre meteorologie, cu atat mai putin suntem inclinati sa ne rugam in timpul unei furtuni. Avioanele zboara acum deasupra, dedesubtul sau in jurul lor. Satelitii le reduc la niste fotografii. Cat de injositor – daca o furtuna ar putea trai experienta injosirii! Sa fii redus de la teofanie la pacoste!” – Brennan Manning, Evanghelia...

Citește mai mult...

Parca nu mai trecea ultima ora de matematica…Se uita la ceas din doua in doua minute, desi ora incepuse doar de cinci. Glasul profei se auzea stins, iar toate cele 6 table parca devenisera, dintr-o data, transparente. Se imagina pe sine acolo unde, credea momentan, ca ar fi trebuit sa fie. Ce cauta el la o facultate cu profil tehnic, cand lui nu ii placea asa ceva? Nu stia, si asta se tot intreba in ultimele 3 luni… Dar nu mai conta. Era deja prea tarziu. Intrase la Automatica si trebuia sa termine. Ce daca el voia Jurnalism sau, eventual, Drept? Sa renunte, nu avea curaj. Prea multe probleme, prea multe certuri, prea multe hohote de ras si susoteli. Asta daca i-ar fi pasat cuiva ca nici macar o facultate nu a fost in stare sa termine. Daca nu a avut curaj sa riste inainte, de unde sa ia acum tonele de curaj pentru a renunta? Nu putea; pur si simplu nu se putea. Desi clipele acestea de mare profunzime nu au zabovit prea mult alaturi de el, au fost de ajuns ca sa isi dea seama de greseala pe care o facuse. Nu avea sa devina niciodata bun in acest domeniu. Pur si simplu nu ii placea suficient de mult ca sa lupte, sa spere, sa creada. Renuntase la un domeniu in care nu stia daca o sa fie bun, in favoarea unuia in care era sigur ca o sa fie slab.  Si se tot intreba, cale de-o clipa, cale de-o viata, de ce a trebuit sa aiba urechi pentru spusele altora. Si de ce nu au avut altii spuse pentru urechile lui. Probabil ca nu era asa bun la scris…Nici frumos si fotogenic nu se simtea (si nici nu era, il asigurau de fiecare data oglinda si camera foto)… Emotiile nu-l paraseau cand avea de vorbit sau de prezentat ceva…Dar ii placea. Ii placea sa fie jurnalist. De fapt, i-ar fi placut. Si ar fi luptat, sperat si crezut, ca intr-o zi va deveni bun. Si nu ar fi fost un inginer slab, ci un jurnalist macar mediocru. Dar ar fi fost implinit… Si, de cand a intrat aici, in loc sa incerce si sa mearga acolo, se tot intreaba cum ar fi fost daca cineva i-ar fi spus ca totusi aberatiile lui pot fi citite, chiar daca sunt pe departe de a straluci. Cum ar fi fost daca cineva i-ar fi spus ca ideile lui nu-s chiar asa proaste. Cum ar fi fost… Da,chiar! Cum ar fi...

Citește mai mult...