Articole din ianuarie, 2012


Societatea in care traim imparte oamenii in doua categorii: buni si rai. Dupa ce criterii? Asta depinde. Astazi am avut ocazia sa iau parte la o discutie care a incercat, cumva, sa descifreze (sau, mai bine zis, sa clarifice) care sunt oamenii buni si care rai. Nu cred ca mai e nevoie sa spun ca nu s-a ajuns la nicio concluzie – se intelege de la sine. Atunci cand incerc sa dezbat asemenea subiecte, am impresia ca merg pe un taram minat. E foarte usor sa fii convins ca tu esti singurul care ai dreptate si sa nu tii cont de parerile celorlalti; si, in plus, se poate ajunge la o multime de concluzii nu tocmai de dorit. Eu unul am ajuns la concluzia ca nu exista oameni buni, la fel cum cred ca nu exista oameni rai. Spuneam odata: „Nu exista oameni cu defecte, ci doar oameni cu calitati prost intrebuintate.” Poate ca nu e adevarat, dar mie asa imi place sa cred. Iar acum sa incerc sa ma explic. M-am tot gandit ce ne face pe noi sa consideram o persoana buna sau rea. Raspuns: felul in care se poarta cu noi. De obicei, chiar daca persoana in cauza nu se comporta ca o persoana buna cu altii, daca cu tine se comporta asa cum tu iti doresti, e ok. Deci, perceptia noastra este cea care ne face sa categorisim persoanele. Si atunci se ridica intrebarea: de unde stiu ca perceptia (parerea) mea despre respectiva persoana este cea corecta? Nu stiu. Iar atunci, este foarte posibil ca a mea clasificare sa fie eronata. Un al doilea punct: intr-un mediu o persoana poate fii considerata buna, iar in altul, rea. Un exemplu extrem: teroristii in  mijlocul organizatiilor lor sunt considerati buni, iar toti ceilalti rai. In societatea obisnuita, orice terorist este considerat rau. Iar aceasta situatie se repeta, la scara si implicatie mult mai mici, in fiecare zi, cu fiecare. E adevarat ca relativismul da multe batai de cap, dar mai ales cand vine vorba de acest subiect, acesta ocupa un loc de frunte. Imi place mult un gand: „Nu vedem lumea asa cum este ea, ci asa cum suntem noi.” Este foarte adevarat; iar atunci, omul nu este bun sau rau decat daca il vedem noi astfel. Imi mai vine in minte un gand; in desfasurarea discutiei cineva a ridicat o intrebare:”Un om trebuie sa aiba 50%+1 fapte bune ca sa fie considerat bun?” Mi se pare o intrebare pertinenta si inteligent pusa. In 99% din cazuri asa ii judecam pe cei din jur. Dar este drept? Cu siguranta ca nu. Este foarte probabil ca un om...

Citește mai mult...

N-am să-nțeleg


Scris de | 20 Ian 2012

N-am să-nțeleg de ce m-apuc să scriu așa ceva, Când știu că-oricum răspunsuri eu nu voi avea. (Și, totuși, scriu…)   N-am să-nțeleg de ce atâta lipsă de încredere în sine, De ce atâta zbucium, luptă, pentru un sărac “mai bine”; De unde atâta frică de tot ce este nou, de ce n-ai mai făcut, Uitând de câte greutăți prin viață ai trecut.   N-am să-nțeleg de ce atâta lipsă de iubire De ce vor toți să faci ca ei, dar nu ca tine. N-am să-nțeleg de ce mai sunt și egoiști pe lume Și mai și spun că nu-s așa, sunt altruiști, pe bune.   N-am să-nțeleg de ce atâta ură și răceală, De parcă am fi, din nou, în Era Glaciară. De ce așa o răsturnare de valori, De ce fac toți, din vechile comori, gunoi.   N-am să-nțeleg de ce atâta muncă și război De parcă-am vrea sa arătăm tot ce avem mai rău în noi. De ce atât de mulți abandonează visuri, Uitând de toate-acele “Paradisuri”.   Și-ntr-un final, oricât de mult aș vrea și aș lupta, N-am să-nțeleg de ce nu înțeleg așa ceva. (Dar tot...

Citește mai mult...
Nebun,…dar bun!

Nebun,…dar bun!


Scris de | 19 Ian 2012

A esuat in afaceri la varsta de 21 de ani. A fost invins in alegerile legislative la varsta de 22 de ani. A esuat din nou in afaceri la varsta de 24 de ani. A fost coplesit de moartea iubitei sale la varsta de 26 de ani. A pierdut in alegerile pentru Congres la 34 de ani. A pierdut in alegerile pentru Congres la 36 de ani. A pierdut in alegerile pentru Senat la 45 de ani. A ratat postul de vice-presedinte la 47 de ani. A pierdut in alegerile pentru Senat la 49 de ani. A fost ales Presedintele Statelor Unite la varsta de 52 de ani. Un prieten spunea: ‘Cum de nu a crezut ca e blestemat?’ Eu ma intreb: ‘ De unde atata determinare? De unde atata perseverenta? De unde increderea ca era bun la politica? Oare de ce nu a renuntat? ‘ Numele lui: Abraham Lincoln. Iar un posibil raspuns: ‘Ca sa reusesti in viata trebuie sa fii nebun. Nebun in a continua, in a nu accepta infrangeri si in a nu-i asculta pe ceilalti.’  ...

Citește mai mult...

„‘Dezavantajul’ cunoasterii lui Dumnezeu prin intermediul Duhului Sfant este ca, atunci cand Dumnezeu a incredintat lucrarea Sa Bisericii, a incredintat-o pe deplin. Drept rezultat, multi oameni care-L resping pe Dumnezeu, resping de fapt caricatura Sa pe care le-o prezinta Biserica. Este adevarat, Biserica are meritele ei in promovarea justitiei, a medicinei, a alfabetizarii societatii, a educatiei si a drepturilor civile. Dar, spre rusinea noastra, oamenii din exterior Il judeca pe Dumnezeu prin prisma Bisericii care a sustinut in trecutul ei Cruciadele, Inchizitia, anti-semitismul, oprimarea femeii si traficul de scalvi. De multe ori imi doresc sa putem inlatura istoria Bisericii, sa indepartam sedimentele si sa descoperim cuvintele Evangheliilor ca pentru prima oara.  Nu toti L-ar accepta pe Isus – nu L-au acceptat nici in vremea Sa – dar macar nu L-ar respinge din motive gresite. „                                                                                                                           -Philip Yancey Aceste cuvinte reprezinta unul din cele doua aspecte care m-au facut sa ma gandesc la misiunea Bisericii si la relatia acesteia cu Isus. M-au facut sa ma intreb, asa cum se intreaba multi altii, de ce Isus si Biserica parca se bat cap in cap. Raspunsul care se intrevede printre randuri: Biserica si-a uitat menirea. Si asta nu doar in istorie; exemple de „atrocitati moderne” gasim la tot pasul. In video-ul urmator exista cateva astfel de exemple: Pentru cei care nu au vizionat filmul si au trecut direct sub el, iata cateva din ideile mentionate acolo: Daca Religia este asa de grozava, de ce a declansat atatea razboaie? De ce a construit biserici uriase, dar nu reuseste sa-i hraneasca pe saraci? Daca harul este apa, atunci Biserica ar trebui sa fie un ocean. Nu este un muzeu pentru oameni buni, este un spital pentru cei raniti. Daca Isus ar veni la biserica ta, oare L-ar lasa sa intre? Religia inseamna omul in cautarea lui Dumnezeu; crestinismul inseamna Dumnezeu in cautarea omului. Iar acest video este motivul numarul doi. Am ramas surprins de cat de departe ne-am indepartat (ca Biserica), de scopul nostru initial. Un profesor de-al meu spunea ca Biserica nu vrea decat sa castige de pe urma noastra si ca nu ii pasa de salvarea nimanui. (Si cand spunea asta nu se referea la o biserica anume; aspect si mai grav, spun eu. Asta arata ca lumea tinde sa trateze toate bisericile la fel; sau...

Citește mai mult...

Azi am facut un experiment de care am auzit cu ceva timp in urma, dar pe care nu-l incercasem niciodata. Despre ce este vorba? Despre un lucru banal si extrem de simplu, dar care m-a trezit la realitate. Am luat telefonul si am cronometrat, pe parcursul intregii zile, timpul pe care il petrec invatand. Rezultatele au fost uimitoare, adica socante. Dintr-un total de aproximativ 8 ore, am invatat undeva aproape de 3. Nu prea bine, am gandit eu. Si am privit in urma sa vad ce am facut in rest. Am realizat ca o ora am fost in oras sa mai cumpar cate ceva. O alta am petrecut-o vorbind la telefon. Inca vreo ora, sa zic, am mancat, am spalat vasele, si tot ce tine de asta. Iar restul de timp nu stiu de unde sa-l iau. Putin citit, ceva mai mult stat pe net, invartit prin camera si altele de genul. Si am ajuns la o concluzie: trebuie sa-mi gestionez mai bine timpul. Cineva spunea ca oamenii nu au nevoie sa fie invatati lucruri noi, ci sa li se aminteasca ceea ce stiu deja. Experimentul de  astazi mi-a amintit ca stiu destul de multe despre managementul timpului, dar ca nu aplic aceste cunostinte si in viata practica. Pentru cei care au mai putine cunostinte in domeniu insa, iata cativa pasi:  Incearca experimentul. Gandeste-te la o activitate importanta pe care trebuie sa o desfasori, iar apoi cronometreaza timpul pe care i-l dedici. Fii sincer cu tine insuti si nu fura. Opreste cronometrul de fiecare data cand iti indrepti atentia spre altceva(o carte, o cafea, vorbit la telefon, tv, etc). Trage linie. Ia-ti timp seara si analizeaza ziua ce tocmai se incheie. Daca timpul pe care l-ai petrecut antrenat in activitatea propusa ti se pare suficient, atunci esti pe drumul cel bun. (Dar exista loc de mai bine, nu? ) Analizeaza cum ti-ai petrecut restul timpului. A fost folositor sau nu? Activitatea era urgenta sau era doar un moft? Si alte intrebari de genul. Daca nu stii prea bine cum ti-a trecut ziua, problema e mai grava. (ca la mine, de altfel – raspunsuri in partea a doua). Decide-te sa nu mai pierzi timpul. In viata, pentru fiecare schimbare importanta, e nevoie mai intai de o decizie. Fara aceasta, lucrurile vor ramane la fel. (De multe ori si cu decizii foarte hotarate ramanem in acelasi loc, iti dai seama fara…). Iar apoi actioneaza. Cum? Incepe cu pasii urmatori! 😉 Concentreaza-te asupra unui singur lucru. E normal sa ai multe lucruri de facut. (Si ar trebui sa fie normal sa le faci si bine 😉 ) Ia-le pe rand (de preferat...

Citește mai mult...
Pagina 1 din 212