Articole din februarie, 2012


Dileme recente


Scris de | 25 Feb 2012

De mult timp spun ca vreau sa imi mai iau timp sa mai scriu si eu ceva nou…Se pare insa ca dorinta nu a fost asa de mare, pentru ca am tot amanat. Iar apoi, cand a venit dorinta, a plecat subiectul. Prea trist…Am inceput insa sa scriu si mi-a venit si o idee: o sa spun cateva cuvinte despre cateva aspecte care m-au uimit in ultimul timp. Primul a fost reactia fanilor si a lui Becali la adresa lui Tatarusanu; desi nu am vazut meciul, inclin sa ii tin partea portarului. Stiu ca este un om de valoare, iar o greseala nu poate sterge asta; faptul ca patronul si multi altii nu inteleg asta e problema lor. Insa eu nu am sa inteleg de ce in lumea noastra se merge atat de mult pe pedepsirea greselilor; acestea sunt, pana la urma cei mai buni profesori. In plus, nu exista persoana care sa nu greseasca,  iar acela ar trebui sa fie momentul in care sa i se intinda cele mai multe maini, nu sa i se dea in cap. Imi amintesc de o metoda de evaluare din liceu, care transpune foarte bine mentalitatea societatii si, implicit, a noastra: daca stii raspunsul nu primesti nimic, daca nu stii iei doi. (Asa ne evaluau unii profesori din cand in cand). Alta dilema: de ce atat de multi oameni nu gandesc. Am avut ocazia sa realizez cat de multi oameni nu gandesc pe lumea asta. Avea dreptate Ford cand a spus:”Sa gandesti e munca cea mai grea, poate de aceea putini se si incumeta sa o faca.” A treia chestie care m-a marcat a fost egosimul si lipsa de bun-simt a unor oameni. Se spune ca nu e bine sa ai asteptari de la ceilalti, si se spune bine. Insa tot am ramas surprins de cat de putin conteaza starea de bine a celorlalti, in comparatie cu a ta; daca mie mi-e bine, ce ma mai intereseaza de tine? Am realizat cat de multe vreau de la viata. Sper sa am si taria de caracter si vointa sa lupt pentru a le obtine. Ma tem ca nu o sa reusesc… Mi-am dat seama (aspectul asta e de acum cateva secunde:D ) ca am trecut pe langa atat de multe lectii saptamana asta, fara sa imi dau seama. Sper ca pe viitor ochii mei sa stea mai deschisi si mintea sa-mi fie mai receptiva! Si sa lansez si o provocare (asa, de sfarsit de post): saptamana care urmeaza incearca sa fii atent la tot ce se intampla in jur si extrage lectiile care ti se potrivesc. Vei fii uimit cat poti sa cresti,...

Citește mai mult...

„Viata noastra este…”


Scris de | 18 Feb 2012

Un citat care mi-a placut tare din ultima carte pe care am citit-o: „Viata noastra este o perioada scurta de asteptare, un timp in care tristetea si bucuria se impletesc in fiecare moment. Exista un fel de tristete care umbreste toate momentele din viata noastra. Se pare ca nu exista ceea ce am putea numi bucurie pura, ci in fiecare moment fericit din viata noastra simtim si o scanteie de tristete. In fiecare satisfactie exista o constientizare a limitarilor. In fiecare succes exista o teama de invidie. In spatele fiecarui zambet exista o lacrima. In fiecare imbaratisare exista singuratate. In fiecare prietenie, distanta. In fiecare forma de lumina exista constientizarea prezentei intunericului inconjurator…Dar aceasta experienta intima in care fiecare particica de viata este atinsa de o particica de moarte ne poate directiona dincolo de limitele existentei noastre. Poate face aceasta fortandu-ne sa privim inainte, in asteptarea zilei in care inimile ni se vor umple cu o bucurie perfecta, pe care nimeni nu ne-o va lua.” – Henry...

Citește mai mult...

In cartea „Toti comunicam, dar putini stabilim si relatii” John Maxwell prezinta o ilustratie foarte interesanta. Este vorba despre istoria unui lider al carui convoi de carute calatorea spre Vest. Dar pentru ca stilul lui John imi place foarte mult, o sa o redau folosind cuvintele lui: Atunci cand a vazut un nor de praf la distanta, care se indrepta spre ei, [liderul] si-a dat seama ca vor avea probleme. A stiut ca un trib de nativi americani se indrepta spre ei, iar liderul a ordonat ca acele carute sa fie asezate astfel incat sa formeze un cerc in jurul unui deal.  Cand liderul a vazut figura inalta a sefului de trib inaltata spre cer, a decis sa se confrunte cu acesta fata in fata si sa incerce sa comunice cu el folosind limbajul semnelor. Imediat seful de trib a plecat si s-a intors spre oamenii lui. „Ce s-a intamplat?”, l-au intrabat oamenii pe lider. „Ei bine, asa cum probabil ati vazut, nici unul dintre noi nu vorbeste limba celuilalt”, a spus el, „asa ca am folosit limbajul semnelor. Am desenat un cerc pe pamant, in praf, cu degetul, ca sa-i arat ca suntem cu totii de pe aceste pamanturi. a privit la cerc si a desenat o linie prin el. Vroia sa spuna, desigur, ca acolo sunt doua natiuni – a noastra si a lui.  Dar am ridicat degetul spre cer, pentru a arata ca apartinem cu totii aceluiasi Dumnezeu. Apoi a scotocit intr-o punga si a scos o ceapa, pe care mi-a dat-o. In mod firesc, mi-am dat seama ca imi arata straturile multiple ale intelegerii, disponibile tuturor. Ca sa-i arat ca am inteles ceea ce vrea sa spuna, am mancat ceapa. Apoi i-am oferit un ou, ca sa ii demonstrez bunavointa noastra, dar a fost prea mandru sa accepte darul nostru , asa ca s-a intors cu spatele si a plecat.”  Intre timp, razboinicii erau pregatiti pentru atac si asteptau ordinul sefului lor, dar batranul razboinic le-a intins mana si le-a povestit experienta: „Cand am ajuns in fata”, a spus el, „mi-am dat sema imediat ca nu vorbim aceeasi limba. Acel om a desenat un cerc in praf. Mi-am dat seama ca vrea sa spuna ca suntem incercuiti. Am desenat o linie prin acel cerc ca sa-i arat ca ii vom taia pe jumatate. Apoi si-a ridicat degetul spre cer, asta insemnand ca ne poate cuceri complet. Dupa aceea i-am dat o ceapa, ca sa-i arat ca in curand va gusta lacrimile amare ale infrangerii si mortii. Dar a mancat ceapa, in semn de sfidare. Apoi mi-a aratat un ou, ca sa-mi sugereze cat de fragila...

Citește mai mult...

Man of Honor


Scris de | 9 Feb 2012

Am terminat de vazut un film numit „Man of Honor”. Nu pot sa spun ca a fost extraordinar, dar sigur face pate din categoria filmelor care te fac sa-l admiri pe protagonist. Sa-l admiri nu pentru cum arata, pentru cati bani are, sau pentru ce masina conduce ci pentru curajul, determinarea si perseverenta sa. E incredibil cum pot unii lupta, desi parca toata lumea e impotriva lor. Am observat ca disciplina este foarte importanta in drumul succesului. E adevarat ca motivatia, scopul, perseverenta sau curajul sunt indispensabile, dar fara disciplina nu sunt de mare folos. Mai demult am scris un articol despre organizarea timpului („Cum sa faci mai multe, mai repede”, il poti citi aici ), in care am promis ca voi scrie si pentru cei care stiu ce trebuie sa faca, dar nu fac. M-am surprins ca de multe ori ma gasesc in aceasta categorie, din pacate. Disciplina este raspunsul la multe intrebari (Va las pe voi sa le puneti si sa vedeti daca se potriveste ca raspuns 😉 ). Nu o data m-am gasit in situatia de a sti cum sa ma comport, cum sa gandesc, ce sa spun, dar sa nu o fac, din cauza lipsei de disciplina. De fiecare data cand vreau sa incep ceva nou sau schimb ceva trebuie sa apelez la disciplina. Ea este cea care ma ajuta, chiar daca eu as vrea sa fac total invers. Si disciplina doare. Iti ia ceea ce nu vrei sa-ti ia. Nu te lasa sa faci ceea ce vrei sa faci. Te impiedica sa renunti atunci cand ai face-o cu draga inima. Imi place sa aseman disciplina cu un politist,  care are grija ca atunci cand incalci o regula sa intervina. Din pacate, avem grija ca sa mituim acest politist. Este o parte in acest film care merita adusa in discutie. In incercarea personajului principal de as salva niste colegi isi pierde un picior, fiind astfel condamnat la retragere din Marina. Insa el nu renunta si alege sa isi amputeze piciorul si sa se foloseasca de o proteza. Iar apoi da dovada de o disciplina de fier cu el insusi. Pentru a avea o sansa de a fi reprimit trebuie sa se lupte din greu. Si aceasta lupta presupunea antrenamente peste antrenamente. Si a luptat pana la capat, reusind. Istoria spune ca a mai lucrat aproximativ 10 ani dupa aceea (este caz real). Exista un aspect care imi place, si totusi nu imi place, la disciplina: nu o poti separa de alte ingrediente esentiale. Eu unul nu pot sa vad disciplina si sa nu vad perseverenta sau motivatie. Nu pot insa sa vad nici perseverenta fara...

Citește mai mult...
If

If


Scris de | 6 Feb 2012

-by Rudyard Kipling If you can keep your head when all about you  Are losing theirs and blaming it on you;  If you can trust yourself when all men doubt you,  But make allowance for their doubting too;  If you can wait and not be tired by waiting,  Or, being lied about, don’t deal in lies,  Or, being hated, don’t give way to hating,  And yet don’t look too good, nor talk too wise;    If you can dream – and not make dreams your master;  If you can think – and not make thoughts your aim;  If you can meet with triumph and disaster  And treat those two imposters just the same;  If you can bear to hear the truth you’ve spoken  Twisted by knaves to make a trap for fools,  Or watch the things you gave your life to broken,  And stoop and build ‘em up with wornout tools;    If you can make one heap of all your winnings  And risk it on one turn of pitch-and-toss,  And lose, and start again at your beginnings  And never breath a word about your loss;  If you can force your heart and nerve and sinew  To serve your turn long after they are gone,  And so hold on when there is nothing in you  Except the Will which says to them: „Hold on”;    If you can talk with crowds and keep your virtue,  Or walk with kings – nor lose the common touch;  If neither foes nor loving friends can hurt you;  If all men count with you, but none too much;  If you can fill the unforgiving minute  With sixty seconds’ worth of distance run –  Yours is the Earth and everything that’s in it,  And – which is more – you’ll be a Man my...

Citește mai mult...