Articole din iulie, 2012


Ganduri


Scris de | 20 Iul 2012

„Desi stia ca e terminat, ceva din el nu putea sa o creada. Era doborat, dar parca simtea in el o asa forta, cum rar se intalneste in vreo persoana. Nu credea ca se va mai ridica vreodata, dar stia ca isi va reveni. Si, dupa lupte aprige, va urca mai sus de locul din care a cazut. Stia ca este afectat de tot si toate, ca nu va rezista mai mult, dar rezista. Stia ca ar trebui sa planga, sa fuga, sa faca ceva sa scape de tot, dar nu putea. O pace prea mare, straina de el, necunoscuta lui pana atunci, ii invada sufletul. Parca ceva ii spunea ca o sa fie bine. Nu stia daca totul este mai mult decat o minciuna dulce si calda, dar el o credea. Incerca sa renunte, dar nu reusea. Parca jocul il prinsese prea tare in mreje. Era ambitia sau prostia cea care-l mana mai departe? Avea sanse de reusita, sau se indrepta spre o nenorocire mai crunta? Nu stia. Tot ce stia era ca nu voia sa mai lupte, dar ca nu putea arunca armele. Pierduse prea mult ca sa mai dea...

Citește mai mult...
Oscar si Tanti Roz

Oscar si Tanti Roz


Scris de | 15 Iul 2012

In ultimul numar al revistei „Semnele timpului”, am dat, dintr-o greseala, zic eu, peste o scurta recenzie a cartii „Oscar si Tanti Roz”. Mi-a atras atentia ideea cartii si am cautat-o imediat pe net. Cu mana pe inima va spun ca e una dintre cartile alea in care umorul si suspansul se imbina perfect cu profunzimea si filozofia. Daca nu v-a cazut inca in mana, faceti in asa fel incat sa va cada repede. Pentru cei care ar putea invoca scuza aia veche cu timpul, cartea nu are decat 75 de pagini in format pdf. (Daca nu vreti sa o cautati dati-mi un semn si vi-o dau eu;) ). Autorul, Eric-Emmanuel Schmitt, pune in gura si mintile acestui copil, Oscar, un copil bolnav de cancer, cateva ganduri extraordinare. Ca si structura, cartea este formata din cateva scrisori adresate lui Dumnezeu, in care copilasul isi povesteste ultimele zile – dar poate cele mai frumoase – din viata. Dar deja am spus prea multe!   Nu in incercarea de a va convinge redau cateva citate care mi-au placut, ci asa, ca sa mai am ocazia sa le citesc o data: Păi dacă-mi pierd timpul cu ce cred toţi tâmpiţii, când să mai găsesc vreme să aflu ce gândesc oamenii deştepţi? Întrebările cele mai interesante rămân şi vor rămâne întrebări.Ele întreţin misterul. Fiece răspuns trebuie precedat de „poate că“. Doar întrebările neinteresante pot căpăta un răspuns definitiv. – Vrei să spui că la „Viaţă“ nu există soluţie? – Vreau să spun că la „Viaţă“ există mai multe soluţii, prin urmare ea n-are soluţie. – După mine, Tanti Roz, singura soluţie la viaţă este să trăieşti. Priveşte lumea în fiecare zi ca şi cum ai vedea-o pentru întâia oară. Viaţa e un dar buclucaş. La început ai tendinţa să-l supraestimezi crezând că viaţa pe care ai primit-o este veşnică. Apoi, dimpotrivă, îl subestimezi, găsind că-i o porcărie, scurtă de nu-nţelegi nimic din ea şi pe care uneori ţi-ar veni s-o arunci de să nu se vadă. Abia către sfârşit pricepi că nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut. Pe care trebuie să încerci să-l meriţi. P.S: Mai multe detalii despre carte, aici! ...

Citește mai mult...

Perseverenta sau nebunie(?)


Scris de | 6 Iul 2012

Din nou nu ti-a iesit ceea ce voiai. Ai reusit, fara prea mult efort, sa o dai iar in bara. Ceea ce credeai (si sperai) ca poti sa faci foarte bine nu-ti iese deloc. Te-ai luptat, te-ai luptat, te-ai luptat. Ai perseverat, dar de fiecare data cand dadeai gres, lucrurile erau mai rele ca inainte. Si cred ca toate cele de mai sus trebuiau scrise la persoana I; mie asa mi se intampla. Esec dupa esec, prabusire dupa prabusire. Si incerc sa ma ridic si sa merg mai departe. Si, un timp, merg. Apoi o prabusire mai mare, mai dureroasa, mai colpesitoare. Si asa se face ca ma intreb daca se merita sa ma mai ridic, din moment ce oricum voi cadea iar.  Exista anumite lucruri in viata pe care imi doresc atat de mult sa le realizez, incat am mers mai departe dupa fiecare esec. Dar parca nu se mai poate. Parca traista cu esecuri atarna prea greu, iar cea cu reusite, nici nu stiu pe unde e. Se spune ca daca perseverezi vei reusi. Partea proasta este insa ca nu se spune si CAT TIMP trebuie sa perseverezi. O luna? Un an? 5 ani? O viata? Cineva spunea (Napoleon Hill, daca nu ma insel) ca daca nu ai luptat o viata pentru un anumit lucru, nu poti sa spui ca nu esti bun, sau ca nu se merita. Dar daca ajungi la sfarsitul unei vieti de lupta sa realizezi ca ai luptat in van?  Imi vin in minte cateva exemple de perseverenta(ca sa nu le spun „exemple de nebunie”). Se spune ca Thomas Edison a descoerit cateva mii de metode prin care nu se inventeaza becul. De Twain si Dickens se povesteste ca au fost refuzati de  mai multi editori, de sute de ori. De Buffet se spune ca a pierdut tot ce avea in 2 zile. In zilele noastre ii citim pe Twain si pe Dickens (daca mai citim, dar, cel putin, avem posibilitatea) la lumina becului lui Edison, auzind la televizor o multime de lucruri despre realizarile lui Buffet. Toti au ajuns nu sus, ci acolo unde si-au dorit ei sa ajunga. Si ma intreb ce face diferenta. Sa lupti un an, e ceva. Sa lupti 5 ani, e si mai mult. Sa lupti 10 e parca prea mult. Dar sa lupti o viata si vei face diferenta. Diferenta nu neaparat pentru ceilalti, dar macar pentru tine. Si, pana la urma, ce altceva conteaza in afara de satisfactia personala? Nu ce vor ceilalti e important, ci ceea ce iti doresti tu! E cert ca toti cei care au realizat lucruri marete erau nebuni. Numai un...

Citește mai mult...