Articole din septembrie, 2012


Moto:  „Unul dintre marile secrete ale succesului este sa te hotarasti ce iti place cel mai mult sa faci si apoi sa gasesti o modalitate de a-ti castiga existenta din acel lucru. Multi oameni abordeaza procesul in ordine inversa. Ei fac ce simt ca trebuie sa faca in scopul de a obtine timpul si banii necesari pentru a realiza ce-si doresc cu adevarat.”                      – Napoleon Hill Ne place sau nu, traim intr-o societate in care banul are un cuvant extrem de important de spus. Cum, necum, de unde, de neunde, s-a ajuns ca totul sa graviteze in jurul acestui ochi al…stiti voi. (Oare care o fi al doilea ochi?). Asa se face ca suntem in prag de situatie critica!Ooamenii muncesc din ce in ce mai mult si, astfel, isi neglijeaza familiile si pe cei dragi. Tinerii, atunci cand se gandesc la a-si face un viitor, tin cont mai ales de cat de bine se castiga. Si nu e greu sa ne dam seama unde conduc situatiile de mai sus, dar si altele de genul. Peste timp, ne lovim de relatii distruse, familii destramate, frustrare si neimplinire in cariera, nefericire si regrete.  Imi place tare citatul ales ca motto al acestui articol; imi place nu atat pentru ce spune, cat pentru ceea ce nu spune! Ascunde, in spatele cuvintelor simplu si inteligent asezate, solutia pentru multe din neplacerile vietii. E trist, dar adevarat, ca ne-am invatat sa privim la multe din persoanele din media si sa ne dorim averea, faima, sau stralucirea lor. Uitam insa, ca acele lucruri poate nu sunt ceea ce ne implineste; doar credem si gandim astfel cand, in realitate, lucrurile pot sta altfel. Tocmai aici intervine ironia si sarcasmul vietii! Cu ani in urma, oamenii se preocupau mai mult de suflet si mai putin de altele. Desi nu traiau in era high-tech, nu aveau internet, masina sau smartphone, fericirea lor era mai deplina, mai consistenta. Lucrurile gravitau pe cu totul alte oribite atunci.  Dar intorcandu-ma la idee de plecare…se ridica intrebarea: De ce nu fac oamenii ceea ce le place? Iar o data cu ea apar si cateva posibile raspunsuri: 1. Nu stiu ce anume le place, 2. Banii sunt mult prea importanti pentru ei, sau 3. Le este frica sa calce pe un drum putin batut. Intr-adevar, ma indoiesc ca cele 3 raspunsuri sa fie si singurele posibile, dar, pentru ca pe acestea le-am descoperit eu, despre ele o sa si vorbesc putin. Cu ultimele doua lucrurile par mai clare; imi vin in minte o multime de citate cu care as putea umple capetele multora,...

Citește mai mult...
Frumos din picuri de ploaie

Frumos din picuri de ploaie


Scris de | 21 Sep 2012

Nu am reusit sa inteleg pana acum – si nu stiu daca voi reusi nici in viitor – de ce lumea uraste ploaia. M-am tot lovit de expresii de genul:”dupa ploaie soarele rasare”, „daca nu ar ploua, nu ar fi curcubeu” sau „in spatele norilor tot timpul sta soarele”. Aceeasi idee, spusa cu alte cuvinte. Dar eu, de cand ma stiu, iubesc ploaia. Intr-adevar, nu-mi place atunci cand imi incurca planurile (ca acum, cand nu ma lasa sa dorm:d), dar alea sunt exceptii – lucruri bune, la momentul nepotrivit. Insa intotdeauna ploaia are ceva special! Sa alergi descult printre stropii mari de apa, sa simti atingerea lor rece pe fata, sa simti mirosul de praf umed si sa sari in baltile proaspat aparute sunt senzatii pe care de oricat de multe ori le-ai trai, tot nu te saturi de ele, fiecare ocazie fiind unica, de poveste. Iar daca asa ceva nu ai trait, nu ai cum sa iti imaginezi ce ai ratat… Imi place ploaia pentru ca imi aduce odihna in viata. Fie ca imi intrerupe alergarea neintrerupta de pe afara, fie ca are grija sa ma lase fara electicitate, obligandu-ma sa particip la o sedinta de Interneto-dezintoxicare, viata mea se linisteste. Uneori prea putin, alte ori prea mult, dar intotdeauna o pauza este binevenita. In plus, sentimentul ala de melancolie calda pe care doar ploaia il poate aduce in suflet, nu ca e super? Si toate gandurile de pace! Parca timpul se opreste pentru ca stropii fiecarei ploi sa lege, chiar daca pentru putin, cerul curat de murdarul de pamant. Si ca sa nu intelega nimeni gresit: iubesc vremea frumoasa, dar iubesc si ploaia! Dar, daca soarele este elementul care ma face sa pulsez de energie, ploaia este cea care linistestele apele. Parca echilibrul – si asa destul de greu de gasit – se stabileste de la sine. Daca faci parte din majoritatea care nu agreeaza ploaia, nu ma supar sa te consolezi cu citate ca cele din inceput! Dar, de ce sa nu te bucuri de fiecare experienta a naturii? De ce sa nu incerci sa lasi deoparte inhibitiile si sa iesi sa alergi putin pe afara? Sa te invarti, sa te tot invarti, si sa te invarti…ca atunci cand erai copil si nu-ti pasa de nimeni si nimic? De ce sa nu redescoperi una din frumusetile uitate ale vietii? Acum, eu am pus intrebarile; tu esti cel care are raspunsurile! Cum vor fii...

Citește mai mult...
„Life never runs smoothly…”

„Life never runs smoothly…”


Scris de | 15 Sep 2012

„Life never runs smoothly, and you can bet Murphy’s Law will come into play somewhere along the line—whatever can go wrong will. When life is unkind and you’re not sure what to do or which way to go, pray about it. Ask God to help you set the best course of action that will help you reach your goal, and once it is set, dedicate your whole being to the process. And when things look their worst, don’t look back. Look up instead: Have faith in where you are going and faith in the one who is guiding you. If the bridge is out, ask God for Plan B. He’ll have it ready for you.”                                                                – Patrick Henry, I am Potential...

Citește mai mult...
Regrete? Eu nu am regrete…

Regrete? Eu nu am regrete…


Scris de | 11 Sep 2012

Daca ai stii ca poti face orice, ce ai face? Daca ai stii ca nu poti gresi, ce ai incerca? Daca ai stii ca nu poti lovi bara, in ce minge ai suta? 3 intrebari, aceeasi idee. Oare de ce nu avem curaj sa incercam? Curaj sa facem lucrurile pe care ni le dorim? Traim intr-o lume in care avem o multime de oportunitati, o multitudine de sanse, iar noi parca le dam zilnic cu piciorul. M-am uitat de multe ori in urma, la propria-mi scurta viata, si am realizat ca, desi am realizat multe lucruri, am lasat si mai multe nerealizate. Rectific – neincercate. Un risc ce merita asumat. O fata frumoasa cu care se merita vorbit. O relaxare ce nu trebuia ratata. O nota mare ce nu trebuia sa lipseasca. O atitudine puternica in fata unui vant si mai puternic. Si lista ar fi lunga, iar detaliile interminabile. Imi vine in minte insa un citat: „Privind in urma, nu regret lucrurile pe care le-am facut, ci mai ales lucrurile pe care nu le-am facut.” Si am auzit ideea de mai sus in multe forme, pe buzele mai multor oameni. Ideea din spate este intotdeauna aceeasi. – de ce nu am incercat? John Ortberg spunea (daca imi amintesc bine) ca la sfarsitul vietii vom avea multe regrete. Vom avea loc si pentru multumiri si gratitudine, dar regretele ne vor coplesi – regretele cu privire la ce am fi putut fii. Si aceasta se aplica la orice aspect. Vei regreta nu banii pe care i-ai pierdut, ci cei pe care nu i-ai castigat. Vei regreta nu esecurile de care te-ai lovit, ci oportunitatile pe care le-ai irosit. Vei regreta nu prietenii pe care i-ai avut, ci cei pe care nu ti i-ai facut. Vei regreta nu atat de mult cuvintele urate – poate – pe care i le-ai spus sotiei, cat faptul ca nu i-ai spus mai multe cuvinte frumoase. Vei regreta nu ca ai facut prea putin, ci ca nu ai facut mai mult.   Tot circula pe Facebook o imagine care incerca sa „simplifice” viata (cei care au facut-o oare nu stiu ca a fi simplu e complicat? 🙂 ): „Daca ti s-a facut dor de cineva, suna-l…daca iubesti pe cineva, spune-i…daca vrei sa faci ceva, fa…”. Dar in general lucrurile nu stau astfel! Cum sa vorbesc eu cu ea?O sa ma respinga!Cum sa renunt eu la job-ul asta de 2 bani si incerc altceva? Cum sa ii infrunt pe cei din jur si sa fac si ceea ce imi place? Cum…? „Ceea ce ar fi putut fii…” este foarte dureros. Sa esuezi doare, dar sa nu...

Citește mai mult...

What life actually is…


Scris de | 6 Sep 2012

A trecut ceva timp de cand am vazut filmul „The curios case of Benjamin Button”, film realizat dupa nuvela cu acelasi nume. Ideea filmului este una interesanta: un copil se naste batran, iar in loc sa imbatraneasca, intinereste. Filmul incearca sa acopere viata acestui personaj ciudat, Benjamin Button. Fragmentul pe care l-am extras mi se pare genial, in el fiind redata o perspectiva evidenta a vietii, dar care tot timpul ramane neobservata. Sublinierea este clara: orice aspect, oricat de mic si neinsemnat ar fi, ne poate influenta viata ulterioara intr-un mod radical!  P.S: Nu i-am pus si subtitrare, dar sper sa intelegeti! P.P.S: M-am chinuit pana am gasit undeva sa-l uploadez, drepturile astea de...

Citește mai mult...