Articole din februarie, 2013


„Viața este o bicicletă cu viteze, dar pe unele nu le folosim niciodată.” Să merg cu bicicleta mi-a plăcut de când mă știu, dar până vara trecută nu am știut cum e să iubești să mergi cu bicicleta. Uneori mă gândesc că mai bine nu aflam. Glumesc. Am avut plăcerea azi să observ câteva biciclete în trecerea mea prin oraș, iar una din ele mi-a atras atenția în mod special și a pornit în mintea mea motorul amintirilor și roțile gândirii. Ce avea special această bicicletă? Ei, bine, avea…un mare potențial irosit. Deși bicicleta era una de calitate, de firmă chiar, o anumită piesă de la pinioane era îndepărtată(deraiorul, pentru inițiați). De obicei aceasta este îndepărtată atunci când intervine o anumită problemă; mai apoi bicicleta nu mai poate funcționa decât pe un singur pinion, de obicei unul mediu. Și pentru că tot așteptam tramvaiul și mintea mea avea chef de analogii și altele de genul mi-a dat prin cap cât de asemănătoare e viața noastră cu a bicicletei și a proprietarului. Corespondența? Bicicleta = Viața, iar Proprietarul = Eu, Sinele, Persoana, etc. Cu toții avem o viață minunată. Fantastică. Extraordinară. La un moment dat însă ceva se strică. O pasiune moare, o greșală se petrece, un eșec, etc. Iar noi, proprietarii, încercăm să fixăm lucrurile. Dar alegem metoda ce mai ușoară, cea mai puțin dureroasă: îndepărtăm piesa care s-a stricat! Nu umblăm la cauză, ci la efect! Nu repărăm piesa, o îndepărtăm, ne obișnuim cu lipsurile cauzate și ne consolăm. Și, ca în cazul bicicletei, ne setăm pe mediocritate. Potențial există, calitatea rămâne, interesul dispare. Puțini sunt cei ale căror vieți nu sunt astfel. Un job care nu te provoacă. Un domeniu în care nu ești eficient. O relație care nu merge. Ai prins ideea. Și vii cu reparația: lucrezi mai mult. Încerci mai mult. Vrei mai mult. Rezultatul? Acelasi: mediocritate. Bicicleta ta nu poate să schimbe pe un alt pinion. Ar trebuie să renunți la job, să schimbi domeniul, să părăsești relația. Asta e interesant: problema nu e că nu realizezi o schimbare, ci că realizezi o schimbare nepotrivită. Deși o renunțare e necesară, renunți la ceea ce nu trebuie! Și problema cea mai mare nu e pe moment, pentru că atunci te consolezi, ești bucuros că totuși merge, te gândești că se putea și mai rău, etc. Problema e când, pe viitor, te gândești cât de bine era să mai poți schimba vitezele. Parcă ți-ar fi placut să mergi mai repede. Parcă nu ar fi fost rău să poți sa urci anumite dealuri. Dar mediocritatea ta (indusă) nu te lasă. Te limitează. Vrei mai mult, știi în...

Citește mai mult...

Ce faci la examen cand nu ai habar de rezolvari? Te apuci sa aberezi! Asta am facut eu azi la un examen la care oricum nu stiu de ce m-am dus. Pentru ca nu voiam sa ies primul din sala, m-am luat sa scriu de zor…dar o poezie. Ceea ce a iesit se gaseste mai jos. E neterminata, pentru ca am plecat pana la urma, dar prefer sa o las asa ca sa suprinda momentul in plina lui putere.  Si nici secundele nu vor parca sa plece. Afara ploua-ncet si e asa de rece. E cald aici si e chiar foarte bine; De fapt, ar fi, daca as sti de mine.   De mult incerc sa aflu cine sunt, unde ma duc, Sa nu mai fiu in vant o frunza galbena de nuc. Atat as vrea sa vad: un drum mai luminat; Sa stiu unde ma duc, de ce, cu cine am plecat.   E trist ca-n asta a-noastra scurta viata Traim asa anost, desi ea-i doar un fir de ata. N-avem curaj sa lasam tot si sa plecam departe, Nici nu riscam sa facem ce dorim, aici, acum, aparte.   De multe ori as lasa tot ce stiu si tot ce am. Mi-e dor de-o viata asa…plina de calm. Nu vreau comoditate, plafonare-ori drum lipsit de risc Vreau provocare, ambitie si nou, urcus spre cel mai mare...

Citește mai mult...