Articole din iunie, 2013


Azi am dat peste două povestiri foarte deștepte și am zis că se merită să ajungă la cât mai multă lume. Sunt din cartea „Supă de pui pentru suflet”, iar cei care le-au împărtășit sunt: Kahlil Gibran și Pablo Casalas. Prima se numește „Despre meseria de părinte” și încearcă să transmită câteva gânduri pe care părinții ar trebui să le aibă tot timpul în minte. A doua se intitulează „Ești o minune!” și vrea să schimbe puțin paradigma cu privire la ce însemnăm noi ca oameni și la lucrurile importante din viața noastră. Iat-o pe prima: „Copiii tăi nu sunt copiii tăi. Ei sunt fiii și fiiicele Vieții care tînjește după ea însăși. Ei vin prin tine, dar nu de la tine, Și deși ei sunt cu tine, totuși ei nu-ți aparțin. Poți să le dai dragostea ta, dar nu și gîndurile tale, Pentru că ei au propriile lor gînduri. Poți să le adăpostești trupurile, dar nu și sufletele, Pentru că sufletele lor locuiesc în casa viitorului, Pe care tu n-o poți vizita, nici măcar în visele tale. Te poți lupta să fii ca ei, dar nu încerca să-i faci ca tine, Pentru că viața nu zăbovește în ziua de ieri. Tu ești ca arcul din care copiii tăi pleacă ca niște săgeți vii. Arcașul vede ținta de pe calea către infinit, Și-ți dă și ție puterea să vezi cât de departe poți ajunge. Se încordează cu tine, cu puterea Lui, așa încât săgețile să zboare iute și departe; Lasă ca încordarea ta în mâinile arcașului să fie spre bucurie, Căci așa cum își iubește săgeata care zboară, tot astfel El iubește arcul care este stabil.” Și cea de-a doua: „Fiecare secundă pe care o trăim este un moment unic în univers, o clipă care nu va mai fi niciodată…Și noi ce îi învățăm pe copiii noștri? Îi învățăm că doi și cu doi fac patru, și că Parisul este capitala Franței. Când îi vom învăța ce sunt ei? Ar trebui să spunem fiecăruia: ‘Știi ce ești tu? Ești o minune. Ești unic. În toți anii care au trecut, nu a mai fost niciun copil ca tine. Picioarele tale, brațele tale, degetele tale deștepte, felul în care te miști. Poți deveni un Shakespeare, un Michaelangelo, un Beethoven. Tu poți face orice. Da, ești o minune. Și când o să crești, vei putea tu să-l rănești pe altul, care este o minune ca tine?’ Trebuie să muncim – cu toții trebuie să muncim – ca să facem această lume demnă de copiii ei.” Dacă vrei să comanzi cartea, uite un link. Sau poți întreba de ea la Amaltea, editura care...

Citește mai mult...

Despre milioane (de vise si bani)


Scris de | 14 Iun 2013

„Visele noastre nu sunt prea mari pentru noi, ci noi suntem prea mici pentru ele.” Intr-o discutie cu un prieten a venit vorba si despre viitor si ce avem de gand sa facem in anii ce ne stau in fata. In dreptul meu, printre multele, multele chestii pe care vreau sa le fac (si multele de care vreau sa scap), este si acela de a obtine 1 milion de euro pana la 25 de ani. Prietenul meu s-a pus grav pe ras, iar tot ce am mai vorbit ulterior a fost marcat de gluma de „1 milion de euro”. Nu ma surprinde ca nu crede nici 1% ca as fi in stare sa realizez asta, mai ales ca ii mai sunt cunoscute si unele dintre schimbarile pe care vreau sa le fac in viitorul apropiat. Insa a fost ceva ce m-a surprins. Am fost surprins de faptul ca nici eu nu cred. Da, sincer! Ma uit la mine, ma uit la viitor, apoi iar la mine, si iar la viitor…si iar la fel. Nimic nu imi ofera nici macar iluzia ca, in cativa ani, voi atinge visul dorit. Si exact aici e problema. Daca ma uit in viata mea de pana acum, vad un tipar: de fiecare data cand am vrut ceva si am crezut ca il pot obtine, mi-a iesit. Dar intotdeauna a fost nevoie de aceste doua ingrediente ca sa reusesc: DORINTA si CREDINTA. Cand am dat gres stiu sigur ca ceva a lipsit: ori nu mi-am dorit indeajuns de mult, ori nu m-am crezut in stare. Daca vrei sa obtii ceva de la viata, trebuie sa vrei cu adevarat. Stii, genul ala de obsesie pozitiva, cand ai da totul pentru o chestie? De asta e vorba. Sa vrei sa reusesti ca si cand de asta ar depinde viata ta, ca si cand nu ai mai avea niciun alt scop pentru care sa traiesti. Spunea cineva ca „visele care merita urmarite se afla la kilometri distanta, nu la metri”, iar o alta idee:”viata este un maraton, nu un sprint”. Problema e ca avem cu totii atat de multe vise ca te ia cu rau. De la copii inocenti pana la adulti cu creierele spalate toti visam la mai bine. Fiecare stie la ce viseaza si ce i-ar placea sa aiba. Dar cati cred ca sunt in stare sa realizeze acest „mai bine”? Da, nu zic ca daca vrei si crezi toate usile ti se vor deschide, ci vreau sa spun ca acestea sunt elemente esentiale ca sa pleci la drum. Sa rezisti adversitatilor. Sa mergi inainte cand ceilalti te cred nebun. Sa privesti tinta la visul tau...

Citește mai mult...