Articole din ianuarie 30th, 2015


  E vineri. S-a dus și prima lună a lui 2015. Timpul curge necruțător spre înainte. Deci, dacă vrem să ținem pasul cu el, trebuie să alergăm din greu. De ceva vreme mă tot gândesc cum să îmi promovez mai bine ultimul vis împlinit – cartea Europa în 80 de Zile. Îmi doresc să ajungă la cât mai mulți oameni. Știu că am investit tot ce am avut mai bun în scrierea ei și sunt convins că fiecare are ce învăța din lucrurile împărtășite acolo. Pentru că, dincolo de realizarea unei nebunii pe bicicletă, sunt lecții de viață care așteaptă să fie conștientizate. Dacă aș fi scris cartea pentru mine, ar fi fost ceva. Dacă aș fi scris-o pentru 100 de oameni, deja lucrurile ar fi stat mai bine. Dacă aș fi scris-o pentru 1000, situația s-ar fi schimbat dramatic. Doar că…n-am scris-o pentru mine. Nici pentru 100. Și nici pentru 1000. Am scris-o pentru fiecare. Adică pentru oricine. Și când spun asta nu îmi fac iluzii că o să ajungă să o citească o mare de oameni, ci doar vreau să subliniez că lectura ei te poate ajuta să începi să privești viața cu alți ochi. (Și nu, nu e vorba despre bani!) Așadar, e vineri. Și pentru că începe week-end-ul – bun moment de relaxare – m-am gândit să aduc câteva paragrafe faine – zic eu – din carte. Nu știu dacă te vor face să vrei să citești mai mult, dar sper să îți aducă sentimentul că nu ți-ai irosit timpul citindu-le. Pentru mine asta ar fi suficient. Așadar… „Erau vorbele unui băiat care era cu noi. Nu știu ce îi venise și nici nu îmi pot aminti cum a început discuția despre așa ceva. Știu, însă, că ideea lansată de el se suprapunea perfect peste unul din cele mai aprige visuri de-ale mele. Ia uite că mai sunt nebuni ca tine, mi-am zis eu în gând, entuziasmat. Începusem de ceva vreme să conștientizez că viața e mai mult decât un trai chinuit către sfârșit și că trebuie să încerc să obțin mai mult din fiecare clipă. În plus, nu voiam ca dorințele mele să rămână uitate pe undeva, prin cotloane de suflet, ci voiam cu toată ființa să le smulg din adâncuri și să le aduc la lumina realității. Pentru că îmi era clar că viața e prea scurtă ca să o trăiesc așa cum se trăiește (adică perindându-mă printre speranțe, dar uitând la fiecare pas de ele) și pentru că îmi doream ca viitorul meu să fie altfel. Pur și simplu, obosisem să vreau mult și să realizez puțin, iar această nouă provocare ce se lansa la orizont părea cheia perfectă către o altă perspectivă.” […] Dar e ciudat...

Citește mai mult...