Articole din aprilie, 2015


15:51!

15:51!


Scris de | 30 Apr 2015

Slalomul printre mașini devenea din ce în ce mai stresant, dar continua să apese cu hotărâre în pedale. Oare de ce nu merge să faci așa și cu gândurile? se întreba. Tare mi-ar fi prins bine! își mai spuse, trăgând brusc de frâne ca să evite un taximetrist ieșit neglijent de pe o stradă lăturalnică. Așa l-ar fi trimis de unde a venit, dar – de data asta – a reușit să se abțină și să își vadă de drum. Nu mai avea mult până să ajungă acasă și, oricum, amestecul de emoții îi acaparau deja întreaga ființă, aproape secândul de energie. Se apropia de intersecția unde stătea ea – locul unde se văzuseră pentru prima oară. Cum ar fi ca atunci când o să trec prin dreptul blocului să o zăresc? își permise să viseze, în timp ce pe buze îi încolțea un zâmbet firav. Autobuzul doar să plece din stație, iar ea să coboare și să se îndrepte spre intrare…, continuă. Probabil că nu ar fi fost sigur dacă e ea sau nu – imaginația îi mai juca, din când în când, feste – așa că, pentru a evita orice urmă de îndoială, ar fi făcut un mic ocol. I-ar fi plăcut enorm să o întâlnească, căci rămăseseră în urmă tare cu povestitul. În plus, nici explicațiile nu apăruseră, deși el îndrăznise să le ceară; abia mai târziu înțelesese că nu are dreptul să facă asta – important era să se bucure de tot ceea ce a fost. Atât cât a fost. Căci fusese frumos. Doamne, e chiar ea! gândi aproape cu voce tare, în timp ce se îndrepta către mijlocul intersecției pe jumătate congestionată. Întoarse capul să o privească mai bine, uitând de tot: bicicletă, mașini, oameni. Autobuzul tocmai pleca din stație – ca în tabloul imaginat de el mai devreme – doar ca ea nu se depărta, ci venea spre aproape. Ce frumoasă este! continuă pe calea pe care pornise, nedorindu-și, cu niciun chip, să se oprească. Parcă era mai specială decât prima oară când se văzuseră: mai misterioasă, mai abătută, mai pierdută printre gânduri și trăiri (deși nicio clipă nu dădea impresia că nu-i acolo, 100%). Și parcă mirosea a primăvară…Oare de ce se complicase (și) povestea lor? 15:51, atât arăta ceasul vitezometrului de la bicicletă. Și avea să rămână – pentru o grămadă de timp – blocat astfel....

Citește mai mult...
No Excuses!

No Excuses!


Scris de | 28 Apr 2015

Am tot obosit în ultimul timp să vreau să fac unele lucruri, dar să nu le fac, motivele pentru lipsa mea de acțiune fiind diverse și întemeiate. Întemeiate – așa zic eu, iar la fel zic și oamenii din jur, pentru că și la ei observ același gen de limitări. Cumva, se pare că viața ajunge să fie un „chin” în care facem prea puțin din ceea ce ne dorim și mult prea mult din ceea ce „trebuie”. Cumva, ajungem să ne dăm fericirea de astăzi pe speranța fericirii de mâine. Cumva, ajungem să ne amânăm visele până acolo unde uităm de ele. Iar eu unul – cel puțin – m-am săturat de așa comportament. Așa că mă văd nevoit să recunosc că lucrurile pe care nu le-am realizat nu mi le-am dorit cu adevărat. De ce? Pentru că dacă le-aș fi vrut, le-aș fi avut, acesta fiind unul din aspectele faine ale traiului nostru: ceea ce ne dorim putem obține. Dacă muncim. Și dacă luptăm. Fără compromisuri și fără scuze. Doar că, deși realitatea ne arată calea, preferăm să vrem…nevrând. (Sau era să nu vrem…vrând?). În fine, tot acolo! Ideea care e? Că ne dorim să ajungem într-un anumit context, dar nu suntem dispuși să facem „what it takes” ca să ne transformăm dorințele în realitate. Și oare, dacă toate „barierele” care ni se pun în cale ar fi înlăturate într-un mod magic, situația ar deveni mai roz? Puțin probabil… De ce? Ei bine, pentru că obstacolele nu sunt decât prilejuri bune de găsit scuze! Și nu, asta nu înseamnă că le neg existența, ci doar că înțeleg că cine își dorește cu adevărat ceva, găsește și modalitatea de a-l obține! E destul de simplu, până la urmă: vrei, realizezi, ce atâta vorbărie? Partea tristă e că ne place să spunem ce, când, cum ne dorim, dar de prea puține ori trecem și la pasul următor, al implementării și al sacrificiilor. Poate că din frică de eșec, din comoditate sau din teamă de necunoscut rămânem pe loc și continuăm să trăim așa cum ne-am învățat. Sau poate că doar nu avem curajul să ieșim din tipare. Sau poate că nu vrem să ne supărăm prietenii/familia/cunoștințele. Sau poate că – într-adevăr – nu avem timp, bani, cu cine etc. Sau – hai să fim sinceri cu noi! – poate că doar nu ne dorim cu adevărat… Căci, dacă într-adevăr am vrea o altă viață, ne-am construi-o! Poate că ne-ar lua mult timp și ne-ar fi greu, rezultatele neapărând peste noapte, dar cine zice că trebuie să fie ușor sau că lucrurile faine se fac de azi pe mâine? Nimeni… Iar...

Citește mai mult...
Se poate trăi și altfel

Se poate trai si altfel


Scris de | 22 Apr 2015

Așa cum spuneam zilele trecute, în fiecare săptămână o să postez câte un fragment din cartea „Europa în 80 de Zile” cu unele din lecțiile pe care le-am învățat în urma călătoriei cu bicicleta de vara trecută. Pentru cei care vor să afle mai mult, există preview-ul variantei PDF sau pot comanda cartea direct de pe pagina corespunzătoare. Enjoy! Da, se poate – deși uneori pare greu, dacă nu chiar imposibil – iar întrebarea care trebuie pusă este: merită? Merită să trăiești căutându-ți propria cale? Are rost să te zbați, să alergi și să obosești, într-o luptă pe care s-ar putea să nu o câștigi, dar despre care știi sigur că e a ta? Pentru că a sta pe propriile picioare într-o lume care îți cere și te obligă să te sprijini de ceilalți – ca să faci ce face toată lumea – constituie o decizie care poate fi usturătoare, în multe cazuri. Dar, dacă situația nu pare prea roz și te îndeamnă să dai înapoi, întreabă-te din nou: merită? Merită să gândești, să vorbești și să trăiești așa cum trăiesc toți? Are rost să o iei pe același drum, ca să sfârșești în același loc în care ajunge toată lumea? Este traiul pe care îl vezi în jur genul de viață pe care ți-ar plăcea să ți-o creezi? Trage linie, ia o decizie, iar apoi acționează! Fiecare monedă are două fețe, iar viața e formată dintr-un puzzle de monede care, puse la un loc formează moneda finală – tot cu două fețe – a fericirii. Deciziile pe care trebuie să le luăm la fiecare pas – și care sunt mii în fiecare zi – reprezintă piesele principale ale tabloului. Ele sunt cele care indică direcția în care ne îndreptăm, pe propriul drum sau pe unde ne arată ceilalți. Fiecare e importantă, deși poate că în anumite momente peste unele trecem în grabă, fără să le acordăm atenție. La final însă, toate acestea se vor aranja frumos într-o imagine completă, iar tot ceea ce vom putea face e să stăm și să o privim. Dacă am luat deciziile corecte și ne-am urmat inima vom avea ce admira, căci monedele vor fi pe partea corectă, iar noi vom fi împliniți. Pe verso însă nu e loc decât pentru nefericire și regrete, dar timpul schimbărilor a trecut și nimic nu mai poate fi făcut. Sfârșitul e inevitabil, iar confruntarea cu trecutul nu sare pe nimeni. Astăzi – și numai astăzi – avem șansa de a acționa în așa fel încât, atunci când va veni momentul, să putem zâmbi liniștiți și împăcați. Tolstoi nota în jurnalul său: „M-am gândit că trebuie să ne pregătim pentru a muri cum se cuvine. Și mi-am amintit că întreaga viață începând cu copilăria este moarte treptată, de aceea trebuie să ne pregătim mereu, fără încetare.” Fără a o da în gânduri...

Citește mai mult...
Lista cu provocări neîndeplinite

Lista cu provocari neindeplinite


Scris de | 17 Apr 2015

Stăteam zilele astea și mă gândeam la cât de puține din provocările de pe listă am îndeplinit în ultima vreme, dar și la faptul că trebuie să fac ceva să schimb situația dată. Exceptând două dintre ele, care se vor materializa curând(Wings for Life & TEDx Eroilor), cu restul sunt cam în pom, din păcate. Așadar, ce îmi rămâne de făcut? Păi, să trec la treabă, cel mai probabil. Pentru că întotdeauna visele cer eforturi, ca să fie realizate. Și nimic din ceea ce merită nu se obține pe degeaba. Asta deși ne-ar plăcea ca noi să stăm și să ne vedem de viața obișnuită, în timp ce lucrurile fantastice pe care le visăm ni se întâmplă singure. Ar fi frumos, nu? Să facem eforturi mediocre, dar să primim o viață excelentă în schimb…Ei bine, nu se poate! Iar că trebuie să muncim pentru ceea ce ne dorim nu e neapărat de rău. De ce? Pentru că doar așa vom reuși să apreciem ceea ce obținem. În plus, așa se face și o diferențiere între noi ca oameni, căci ce ar mai fi realitatea dacă eforturile nu ne-ar fi recunoscute? (Și așa rezultatele nu sunt mereu direct proporționale cu munca investită, dar totuși…) În fine, întorcându-mă la lista cu provocări, îmi propun ca până la sfârșit de Mai să mai tai din ele. Nu știu încă ce anume voi putea realiza (unele cer timp, altele resurse), dar o să îmi dau toată silința să mă pun pe treabă. Bun!!!! Gata cu mine! Acum despre tine… Tu de ce nu ai face la fel cu provocările tale? Căci sunt convins că ai o listă (măcar în minte și ea tot există), cu chestii faine pe care vrei să le realizezi și de care să te bucuri. Așadar, ce mai aștepți? Ce te împiedică să îți propui un deadline pentru câteva dintre ele și să te apuci de treabă? Amintește-ți că timpul nu este nelimitat și că într-o zi nu vei mai avea când să faci tot ceea ce ți-ai propus cândva… So, spor la treabă!      ...

Citește mai mult...
Se poate!

Se poate!


Scris de | 15 Apr 2015

Așa cum spuneam zilele trecute în fiecare săptămână o să postez câte un fragment din cartea „Europa în 80 de Zile” cu unele din lecțiile pe care le-am învățat în urma călătoriei cu bicicleta de vara trecută. Săptămâna asta am întârziat, dar mai bine mai târziu decât niciodată, nu? Pentru cei care vor să afle mai mult, există preview-ul variantei PDF sau pot comanda cartea direct de pe pagina corespunzătoare. Enjoy! Să vrei mult nu strică niciodată. Dar să vrei mult fără să fii dispus să depui eforturile necesare e o nebunie. Nu sunt și nu o să fiu niciodată adeptul ideii că orice e posibil, indiferent de circumstanțe. Sunt o mulțime de factori care contribuie sau care împiedică transformarea unui vis în realitate. Dar să gândești că dacă îți pui ceva în minte, universul conspiră ca să îți vină în ajutor, trebuie să fii naiv tare. Într-adevăr, să fii optimist te ajută, căci treci mai ușor peste probleme și eșecuri, dar asta nu o să schimbe niciodată realitatea. Nu totul este posibil, dar cine poate să spună, în viitor privind, ce se poate și ce nu se poate realiza? Nimeni! Iar datoria fiecăruia e să își ia visele și să se arunce către ele, încercând să le transforme în realitate. Iar rezultatele poate că nu or să fie cele scontate, dar satisfacția survenită din urmărirea propriului drum o să fie suficientă. Dacă noi, trei tineri fără multă experiență în pedalat, am reușit să parcurgem mii de kilometri prin Europa, tu de ce nu ai putea să îți atingi propriile ținte? Necunoscutul, frica și lipsa de pregătire pot fi impedimente mari pe drum, dar acolo unde voința există cu adevărat nu se pune problema de obstacol prea mare pentru a nu putea fi depășit. Important e ca astăzi – acum! – să îți iei două minute și să te gândești la unul din visurile tale. Elimină scuzele din ecuație și analizează-ți motivația. Iar apoi spune pas amânării și apucă-te de treabă. Nu există alt moment mai potrivit să începi decât clipa de față. Trăiește în așa fel încât peste ani, privind în urmă, să nu regreți lucruri pe care nu le-ai făcut. Și nu uita! Orice e posibil, dacă îți dorești cu...

Citește mai mult...
Pagina 1 din 212