Articole din noiembrie, 2015


„‘Munte, Vremuri, Depărtări’ nu e doar o carte. E o călătorie. O aventură. O descoperire a necunoscutului, așa cum ni s-a prezentat el nouă. E o poveste. Despre ce înseamnă să îndrăznești să visezi, să lupți și să obții ce îți dorești. Într-un fel, e o metaforă pentru libertate.”   Cu mai bine de doi ani în urmă, cu ocazia minivacanței de Paște, gustam din ceea ce avea să îmi ocupe o bună parte din timpul liber următor: cicloturismul. Nu a durat decât patru zile, acea scurtă excursie pe Cheile Nerei și Defileul Dunării, dar a fost suficientă ca să aprindă un foc imposibil de îmblânzit. Între călătorit și bicicletă se crease o legătură ce avea să dureze veșnic. Următoarea ecapadă avea să fie una cu adevărat provocatoare: “Europa în 80 de Zile”, o excursie de aproape trei luni pe drumurile Bătrânului Continent. Am parcurs atunci (vara lui 2014), puși cap la cap, peste 8500 de kilometri. Tot atunci am realizat, însă, și ce înseamnă ca visele să devină realitate, viața mea urmând să se schimbe pentru totdeauna. Am înțeles, trăgând linie la final, că multe din lucrurile care mi se par imposibile și care mă sperie se pot îndeplini relativ ușor, dacă îndrăznesc să acționez cu seriozitate. Până la urmă, distanța dintre dorință și reușită nu e decât de un pas. Timpul a trecut, iar istoria cu a ei mantie de uitare s-a așternut și peste acele aventuri. Nu mi-au rămas decât amintirile (o parte din ele sunt în cartea cu același nume). Dar, așa cum spuneam, febra explorării nu poate fi potolită cu una, cu două. Așa că, destul pe nepusă masă, sfârșitul lui Iulie 2015 mă prindea în trenul către Timișoara – urma să plec, împreună cu fratele meu, către Alpi. Tot pe biciclete. “Munte, Vremuri, Depărtări” e povestea ce s-a născut tocmai din această nepregătire a drumului parcurs. Ne-a luat aproape 5 săptămâni să ajungem să salutăm Mont-Blanc-ul și să ne întoarcem, cu abatare prin Peninsula Balcanică, înapoi în țară. În total, am parcurs 4200 de kilometri, dar pe un traseu per total dificil, cu multe urcări și pasuri montane de trecut. Dar un traseu ce a meritat fiecare strop de transpirație căzut și fiecare dram de efort consumat. Am cunoscut oameni. Ne-am înecat în nemărginitul peisajelor. Ne-am ascultat gândurile la ceas de seară în simfonia discretă a valurilor. Am realizat, privind imensitatea naturii, cât de insignifianți suntem, de fapt, ca oameni. Am crescut. Pentru că nicio provocare nu ne-a îngenuncheat, ci ne-a ajutat să ne înălțăm. Pierzându-ne în necunoscut, ne-am descoperit. Pentru că uneori e nevoie să uiți de tine, ca să te poți asculta. Am învățat....

Citește mai mult...
Să nu-ntârzii!

Sa nu-ntarzii!


Scris de | 25 Noi 2015

Să pleci. Sau să rămâi. Oricum ar fi, Numai să vii! Să nu-ntârzii!… Am să aștept. Zâmbind, Cu ochii doar sclipire, A viitor de amintire. Speranțe de iubire. Mă-ncearcă uneori Iluzii către viață. Mi-e pasul doar cărare Și gând de depărtare. Să nu vii a plecare! O să pornesc: Vin către tine. Prea lungă-i așteptarea! La orizont? Doar zarea… Iar drumu-i alinarea. Eu nu rămân. Deci, hai și tu! Ne dăm la mijloc întâlnire, Așa, lipsiți de prevestire! O singură simțire… Luăm visele buchet, Din inimi facem una. Cu gândul mână-n mână Și clipele-mpreună… Ah, ochii ni...

Citește mai mult...
Ajută-mă să îmi aleg o copertă!

Ajuta-ma sa imi aleg o coperta!


Scris de | 16 Noi 2015

De când cu Europa în 80 de Zile, microbul cicloturismului mi-a intrat în sânge pentru totdeauna, cel mai probabil. A colinda lumea pe bicicletă constituie, de departe, cel mai interesant mod de a călători. Dacă vrei să simți peisajele prin care treci, să fii tot timpul în contact cu oamenii și, de ce nu, să ai parte de necunoscut din plin, bicicleta e calea. În vara ce tocmai s-a încheiat, microbul de care spuneam m-a purtat, timp de o lună, iarăși pe drumurile Europei. Am ajuns până în Alpii Francezi, iar de acolo m-am întors prin Balcani către țară. Mai multe detalii sunt aici, iar câteva poze se găsesc aici. Acum, ca și cu un an în urmă, mă pregătesc de lansarea poveștii călătoriei. Și, deși mai este destul de lucru, am nevoie de câteva păreri și sfaturi cu privire la copertă. În ultimele două săptămâni m-am tot jucat cu ideile, dar am rămas la 3 variante: Așadar, te rog să-mi lași un comentariu în care să îmi spui care ți se pare cea mai potrivită. Eventual, poți da și un share postării ca să ajungă la mai mulți oameni și feedback-ul să fie mai complet. Mersi! P.S: Titlul și subtitlul nu sunt bătute în cuie,...

Citește mai mult...
Revin la tine iar și iar…

Revin la tine iar si iar…


Scris de | 11 Noi 2015

Revin la tine iar și iar, Oricum mi-ar fi în viață calea, Sperând c-odată, nu-n zadar, O să-mi asculți și tu chemarea. Revin la tine iar și iar Și crede-mă: nu după-a mea voință! Doar că nu pot ca să te sar Cu gândul, din a mea ființă. Revin la tine iar și iar, Deși tu n-ai habar vreodată! Ți-aș spune zilnic însă, dar O să accepți de astă dată? Revin la tine iar și iar, Tot așteptând să vii și tu. Un singur lucru mi-este clar: Cred că mă-nvăț să-mi tot spui...

Citește mai mult...
Dacă mă-ndrăgostesc?

Daca ma-ndragostesc?


Scris de | 8 Noi 2015

Dacă mă-ndrăgostesc, ia spune-mi, ce să fac? Căci n-o să știu cum să vorbesc și nici să tac… Și dacă o să vreau să-ți zic ce simt și ție, Cu teamă-ți spun: nu am habar cum o să fie. Dacă mă-ndrăgostesc – oare-o să-ți placă? Și îmi vei da-un răspuns nu doar cu „dacă”? Oh, cum mă apasă variantele în suflet, De nu știu pe ce pași s-o iau în umblet! Dacă mă-ndrăgostesc, mă-ntreb: te-ai bucura? Sau m-ai lăsa cu lupta între „ar fi” și „a spera”? Sau ai pleca, abia privind cu milă către noi, Lasându-mă să mă gândesc la ce-am fi fost în doi? Dacă mă-ndrăgostesc, ai asculta tot ce ți-aș spune? Și ai lăsa ca sufletele gingaș ‘mpreună să se-adune? Sau ai zâmbi suav, din ochii-ți vii și de pe buze, Oftând a gol, a chip de lut de împietrite muze? Dacă mă-ndrăgostesc, promit că nu știu cum s-o dau: Ar trebui să îți ofer, ori, ba din contră, să te iau? Și da, e clar că-ți par prostuț și-ngrămădit, Dar ce să fac, dacă deloc n-am mai iubit? P.S: Acum, fiind onest, deși nu știu dacă-i chiar bine: Dacă mă-ndrăgostesc, promit s-o fac numai de...

Citește mai mult...