Articole din decembrie, 2016


Am pierdut. Dar am luptat

Am pierdut. Dar am luptat


Scris de | 29 Dec 2016

În singura bătălie cu adevărat importantă, am pierdut. Am luptat intens, dar în zadar. Nici sudoarea, nici sângele, nici durerea provocată nu au putut înclina balanța: capitularea e tot ce îmi rămâne. Nu am vrut să te iubesc. Am luptat cu tot ce sunt și tot ce am să fie altfel. Am scrâșnit din dinți, încercând să uit că te-am cunoscut. Am urlat în văzduhuri ca să pleci de la mine. Am scrijelit pereții inimii cu mesaje a disperare. M-am baricadat în suflet în încercarea de a nu te lăsa să pătrunzi… Tu, însă, erai deja acolo. Și chiar timpul, care ar trebui să te ajute să uiți, pe mine m-a lăsat la greu. Și la greu m-au lăsat toate. Chiar și tu, prin nepăsarea cu care îmi sărezi rănile. Îmi oferi cât să nu plec, dar niciodată suficient să îmi ajungă. Cu cât te descopăr mai mult, cu atât înfrângerea îmi e mai mare. Vreau să nu te vreau, dar nu pot să nu te am. Eu, care niciodată nu m-am rugat de nimeni, am ajuns să te implor să mă părăsești. Apropierea ta îmi este, în același timp, drog și salvare. Reprezinți leacul care mă vindecă de boala ce-mi ești. Ce-aș putea să mai fac? Să mă mulțumesc cu cât primesc, sperând că poate, cândva, o să obțin mai mult? Asta ar însemna nu doar eșec, ci moarte sigură, în chinuri…Să continui să lupt să te uit, că poate astfel renasc din cenușă? Asta știu deja că e-n zadar…Sau să mă zbat să te conving că mă iubești? De-aș știi că există o astfel de cale, aș investi și ce nu am să te obțin… Ți-aș arăta, astfel, ce e iubirea. Cea reală, nu forma ei idealizată pe care o aștepți să te lovească. Căci nu misterul, necunoscutul sau provocarea aduc fericirea. Să ai pe cineva care să îți stea aproape, iată ce contează! Și nu perfecțiunea e importantă, ci dedicarea. Nu cine te face să plângi merită, ci cel care se jertfește să îți șteargă din lacrimi. Iar sentimentele nu trebuie să fie extraordinare ca să fie autentice, ci tocmai din autenticitate și sinceritate izvorăște extraordinarul! Așadar, dragostea care merită nu e despre scânteie, ci despre lemnele care întrețin flacăra. Dar nu, nu regret că am pierdut. Și nu regret nici că am luptat. Căci doar astfel am ajuns să recunosc ceea ce, în străfunduri, știam de mult: te-aș putea iubi enorm, de m-ai...

Citește mai mult...
Cum știi că ții la cineva

Cum stii ca tii la cineva


Scris de | 28 Dec 2016

Lasă-mă să te ascult. Nu vreau altceva decât să îți primesc sufletul din palme. Răvășit, sfâșiat de probleme, plin de durere sau oricum ar fi…o să aștept aici să te ajut să-l reconstruiești. Indiferent de câți spini ai fi adunat, promit să îmi distrug mâinile îndepărtându-i. Nu uita, însă, să îmi povestești și fericirile. Am nevoie să știu că, atunci când ești bine și te bucuri de viață, mă vrei să mă ții de mână. Doar astfel o să înțeleg că sunt mai mult decât un umăr pe care să îți pleci capul sau decât o pernă pe care să îți verși lacrimile și suspinele. În viață, importanți nu sunt oamenii la care te gândești când îți e greu, ci sunt cei fără de care nu vrei să trăiești fericirea. Da, persoanele care îți umbresc zâmbetul, prin lipsa lor, sunt cele pe care le iubești cu adevărat! Și, deși poate fi greu să îți povestești durerile, doar bucuria îți arată la cine ții, de fapt. Știi, gândul nu te trădează: zboară, atunci când are parte de bine, doar la aceia cu care ai împărți totul. Când ești singură sau tristă, se oprește la cei de care ai nevoie, însă. De asta, important nu e acela fără de care nu poți trăi – important e cel fără care viața ta ar merge frumos înainte, dar îți impui să o oprești. De asta, dragostea e mai mult despre alegere, decât despre orice altceva… Așadar, lasă-mă, te rog, să te ascult. Dă-mi voie, dacă se poate, să îți citesc în suflet. Promit să mă mulțumesc cu speranța unei fericiri împărtășite.   „Împărtășește-mi, te rog, din fericire, nu-mi spune doar din ce te-apasă. Așa voi știi că sunt mai mult decât un umăr pe care poți să plângi când dai de greu… Tristețea da, poate că deschide, dar doar cine îți ascultă și bucuriile înseamnă mult pentru tine.”...

Citește mai mult...
De Crăciun și în anul ce vine

De Craciun si in anul ce vine


Scris de | 25 Dec 2016

Sunt multele trăirile și speranțele pe care sărbătorile și sfârșitul de an le trezesc în oameni. De la gânduri bune, urări frumoase și momente de retrospectivă la speranțe pentru un viitor mai bun, aspirații către ținte mai înalte sau dorințe de schimbare în bine. Cumva, pare că reușim să scoatem la iveală tot ce e mai bun din noi…pentru un timp. Pentru că, nu știu de ce, dar nimic din toate acestea nu durează. Cum prima zăpadă de toamnă la munte se topește la întâlnirea cu razele de soare, așa ni se distruge și bunătatea sub intemperiile obișnuinței vieții. Iar toată magia cu care ne îmbrăcăm în aceste zile de sărbătoare dispare subit, ca și când nici nu a existat. De asta, avem nevoie de mai mult. Lumea în care trăim merită mai mult. Oamenii pe care îi întâlnim tânjesc către mai mult. De aceea mi-ar plăcea ca tu să fii o astfel de rază de speranță în bezna egoismului cotidian. Mi-ar plăcea ca să ai un timp special Crăciunul acesta, iar anul ce vine să îi calce pe urme. Nu îți doresc multe, doar fericire. Suficientă să îți ajungă, astfel încât să ai și de oferit. Orice ți s-ar întâmpla, îmi doresc să înveți, să crești și să fii mai bun. Nu are rost traiul pe pământ, dacă rămâi tot cel care erai ieri. Iar progresul se face cu greu, pas cu pas, printre stropi de sudoare și scrâșnete din dinți, așa că niciodată să nu te sperii și să nu renunți. Ceea ce merită cere timp, iar timpul cere răbdare. Învață, așadar, să aștepți. Fii curajos, doar așa zilele îți vor oferi maximul. Îndrăznește să spargi rutina, chiar dacă uneori asta înseamnă să te arunci cu capul înainte spre văi. Vei fi uimit de cât de repede îți vor crește aripi! Iar zborul, odată deprins, nu-l vei mai putea uita indiferent de obstacole. Te va purta pe culmi nebănuite, oferindu-ți recompense și împliniri la care nici nu ai fi sperat. Vei realiza, atunci, că visarea e totul, iar determinarea e cea mai puternică cale. Alege, te rog, să speri. Fii tu oaza aceea de pozitivism roz într-o mare de cenușiu dens și apăsător. Rămâi cu picioarele pe pământ, dar nu ezita să umbli cu capul prin nori, căci de nicăieri nu se vede mai fain viața! Și, dacă uneori e nevoie, oferă tot ajutorul de care ești capabil. Nu te uita la ce primești în schimb sau la cine îți cere, învață să te pui pe tavă pentru ceilalți. O să te doară, o să plângi și o să suferi, dar cine a zis că binele e răsplătit...

Citește mai mult...
Tot ce ești

Tot ce esti


Scris de | 22 Dec 2016

Chipul tău, în miez de iarnă, E frumos ca o poveste Ce aleargă pe cărarea Ce va fi și care este. Ochii tăi, în miez de iarnă, Sunt duioși ca o narcisă Ce se-alintă pe-o suflare Către mine-n vânt promisă. Buza ta, în miez de iarnă, Bate vesel provocare: „Voi veni din cer, departe Aducându-ți alinare”! Părul tău, în miez de iarnă, Radiază-n fulgi de nea… Buclele se joacă-aiurea Încurcând inima mea. Vorba ta, în miez de iarnă, Spune sensuri fără sens, Promulgând o-naintare Printr-un fum ce-l simt prea dens! Visul tău, în miez de iarnă, Fuge vesel nicăieri Alergând drumul speranței Către una dintre vreri. … Tot ce ești, în miez de iarnă, Bântuie a mea ființă; Face vraiște-n așteptare, Răvășind orice...

Citește mai mult...

Se împlinesc mai bine de trei ani de când am luat decizia – grea, dură și cu implicații majore – de a renunța la facultate. Tocmai terminasem anul II la Automatică și Calculatoare, în cadrul Politehnicii București. Am detaliat motivele, dar și cum am ajuns în situația respectivă în articolul scris chiar atunci, la cald: De ce am renunțat la facultate și ce am învățat din asta. Ei bine, timpul a trecut și îmi e clar că totul trebuie să aibă o continuare – nu atât pentru mine, cât pentru tinerii surprinși în aceeași fundătură. Totuși, textul acesta nu e în niciun caz pentru acei oameni care fug de muncă și de efortul pe care o școală îl implică. Din contră, se adresează celor care vor să facă ceva cu viața lor dar care, din cauza împrejurărilor, se găsesc pe drumul mai puțin potrivit. Dar, înainte să îți ofer câteva întrebări pe care trebuie să le iei în calcul când vine vorba despre a renunța/a nu renunța la facultatea în curs, să îți spun două-trei cuvinte despre cum a continuat viața mea. Pentru mine, primul an a fost cel mai greu an posibil, mai ales din cauza presiunii pe care toată lumea o punea asupra mea. Deși multora nu le păsa de parcursul meu de zi cu zi, decizia mea parcă i-a trezit la viață, provocând uimire și neînțelegere. Totuși, prea puțini au fost cei care au acceptat că așa e cel mai bine pentru mine și că merit susținut. De voie, de nevoie, a trebuit să mă întorc acasă, să locuiesc cu ai mei. Aici au existat destule tensiuni – multe normale – mai ales pentru că eu voiam să lucrez ca freelancer, iar ai mei părinți voiau măcar să îmi iau un job, dacă la altă facultate nu mă înscriu. De fapt, asta a fost marea problemă: acum ce faci? Pentru că nu știu de ce, dar oamenii cer de la ceilalți să aibă tot traseul bine definit în viitor – uitând, însă, că nu ai nevoie de o situație bună ca să renunți la una proastă. Pur și simplu, dacă ceva nu merge, nu merge și gata, nu stai să aștepți alternative! Deși mi-a fost greu la început, treptat lucrurile au început să se așeze, iar eforturile mele să aducă rezultate. Învățatul în domeniul pe care mi l-am propus a continuat, iar munca a început să fie tot mai ușoară și mai plăcută. Bănuții au început și ei să se adune mai ușor, deci se poate. Mai mult, am avut timp suficient pentru tot felul de activități care pentru mine sunt importante: am călătorit aproape 17.000...

Citește mai mult...
Pagina 1 din 3123