Articole din august 3rd, 2018


Cândva, cu toții eram aur

Candva, cu totii eram aur


Scris de | 3 aug. 2018

M-au fascinat, de când mă știu, oamenii puternici. Nu, nu cei care, fals, oferă o imagine dură, ci aceia simpli și liniștiți, care uită să dea cu pumnul în masă, chiar când au motive. De unde își iau tăria? Cum reușesc să fie, tot timpul, atât de stăpâni pe situație? Ce îi motivează să lupte – și să câștige – când ar putea, ușor, să plece? Paradoxal, dar puterea vine în urma dificultăților. Doar cine a suferit, știe cum să depășească momentele grele. Totuși, un obstacol te poate dărâma sau înălța. Se naște, astfel, o enigmă: cu ce sunt diferite sufletele, că unele nasc din cenușă, în timp ce celelalte se fac scrum? Îmi place metafora obținerii aurului de înaltă calitate: pentru purificare, minereul este aruncat într-un cuptor încins. După o vreme, impuritățile sunt distruse, iar metalul curat curge prin furnale. Cam ca în viață, când vine vorba de probleme. Există două tipuri de oameni, simplificând un pic problema: cei care luptă, devenind mai puternici atunci când pierd și cei care slăbesc, chiar și atunci când câștigă. Pe primii, o viață grea, trăită în lipsuri și fără iubire îi motivează să își depășească condiția. Pe ceilalți, un trai dificil nu le oferă decât justificări să fugă. Mai departe, comparația cu aurul își pierde sensul – metalul nu poate niciodată să se transforme în ceea ce nu este, oamenii da. Nu este ușor și e nevoie de o mare doză de maturitate emoțională ca să te oprești din ascuns gunoiul sub preș, dar nu e nici imposibil. Din contră, e chiar imperativ, dacă vrei să nu îți ruinezi viața și să nu îi rănești pe ceilalți, să accepți ce a fost, să înțelegi cum te programează trecutul și să te oprești din a folosi contextul ca scuză pentru a nu face nimic. Cândva, cu toții eram aur și doar de noi depinde să ne redobândim strălucirea. Dilema e una singură: ne dorim asta atât de mult încât să acceptăm durerea...

Citește mai mult...