23. Si-o zi…

Scris de | 20 Mar 2015 | Despre: invalmaseala de cuvinte | Fără comentarii


wpid-wp-1416969608337

Anii tot trec, dar de la un timp parcă se înghesuie prea mulți deodată în goana asta a lor către nicăieri. Și, privind la lupta lor să plece primii, nu știu nici măcar cine e de vină: eu, că îmbătrânesc și devin mai puțin agil, sau ei că devin mai sprinteni?

Cert e că se duc; și se duc fără să aștepte să fim gata să mergem cu ei.

Așa s-au dus și primii 23 ai mei: grăbindu-se pe neobservate spre treaba lor. Și nu mă întreba, te rog, care e aceea! Cert e că ceea ce a fost, nu mai e.
Și ceea ce o să vină, sper eu că nu a mai fost. Nu de alta, dar ce rost ar avea viața, dacă am trăi an de an aceeași poveste?

Și, totuși, cu mici excepții cam așa pățim: nu trăim 75 de ani, ci același an de 75 de ori.

Există însă ceva cu care rămânem, după ce timpul ne macină chipurile și sufletele: cu amintirile. Și le păstrăm fie că am trăit aceeași poveste de 100 de ori, fie că avem 100 de povești diferite. Diferența va consta doar în numărul lor și în intensitatea acestora, iar totul în rest va fi exact la fel. Aceleași retrăiri, aceleași regrete, aceleași speranțe apuse.

Pentru că, în linii mari, viețile ne sunt mai asemănătoare decât am vrea să credem.

***

Am prins și 23-ul – se pare – ajutat de câțiva prieteni cu un „La mulți ani!” pe nepusă masă și de o seară în jurul unei prăjituri pe jumătate interzise. Și nu pot să nu mă întreb: de ce aș vrea să îmi doresc mai mult?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *