#30dezile30detari

Scris de | 1 Aug 2017 | Despre: jurnal de calatorie | Fără comentarii


Când vine vorba de nebunii împlinite, se poate vorbi de două categorii: fie cele gândite la rece și visate de mult, fie cele spontane, acceptate într-o clipire din ochi, fără să iei prea mult în calcul implicațiile.

Mersul cu trenul timp de o lună prin Europa – nebunia mea de anul acesta – a fost, fără doar și poate, o combinație interesantă între cele două. Pe de o parte, îmi doream de ani buni să fac asta, dar pe de alta, am plecat la drum fără să anticipez prea mult în ce mă bag. Nu știu alții cum funcționează, dar eu, când e rost de provocări, dau randament atunci când sar în gol fără să mă gândesc – ulterior, când euforia trece și înțeleg cerințele și curajul necesar mersului până la capăt, chiar dacă mă panichez, nu mă opresc până nu reușesc. Cumva, e vorba de o autoconstrângere ca să fiu sigur că nu fug din fața greului.

Biletul de Interrail l-am cumpărat la sfârșit de Noiembrie, chiar dacă nu urma să plec decât în Iunie, tocmai pe acest principiu: sari și verifici ulterior dacă ai parașuta. Nu m-am omorât să fac planuri, voiam să fie ceva lipsit de stres, de bariere și de limitări: știam că vreau să merg cu bani puțini ca să mă bucur de o excursie „la firul ierbii”. Mai mult, ideea era să fiu pe cont propriu 100%. Dacă, în trecut, în fiecare din excursiile cu bicicleta am avut însoțitori, acum ar fi trebuit să nu fiu decât eu cu mine. Mi-ar fi prins bine atâtea zile de regăsire, de introspecție, de stat, singur și dezgolit, în fața propriului suflet. A ne analiza, sincer și direct, viața, iată o activitate pe care omul modern o evită iarăși și iarăși – fugim, tot timpul, de a rămâne singuri.

Totuși, planetele nu s-au așezat, așa că am pornit la drum cu un prieten, urmând ca tura de redescoperire să se amâne pe termen nedeterminat (iarăși). Eram noi și două rucsacuri, în dimineața plecării. Și tatăl prietenului meu și fata mea iubită, ce avea să mă însoțească până la Craiova. Și atât, dacă nu pun la socoteală tona de emoții din suflet și temerile ce parcă se adunaseră toate în mine, exact atunci!

Călătoria urma să ne poarte, în linii mari, prin toată Europa: mai întâi Țările Nordice, apoi Peninsula Iberică urmată de Alpi și Italia, iar în ultimă instanță o fugă rapidă prin Balcani. Bineînțeles, urma să vizităm și o mulțime de alte țări și orașe între destinațiile-țintă, dar acestea erau toate pe planul secund, important era să ajungem pe unde nu am mai fost.

Până la Budapesta am făcut o veșnicie, așa ca și diferența dintre Est și Vest. Practic, am plecat dimineață din București și am ajuns în miez de noapte. La timp, dacă e să privesc partea plină a paharului, pentru a descoperi orașul în toată splendoarea lui – liniștit, luminat într-un mare fel și doar al nostru. Pierduți pe străzi, am realizat că excursia a început cum nu se poate mai bine: urma să avem parte de o mulțime de zile (și nopți) pline.

Mai departe, am pornit spre Danemarca, via Praga. Am fi putut opri și în orașe emblematice ca Bratislava și Berlin, dar cum eu le-am mai vizitat și în trecut, am preferat să folosim timpul într-un mod mai înțelept. În Copenhaga, ne-am lovit de diferențele enorme de prețuri – 12 lei pentru o pâine de 1 kg – , dar ne-am obișnuit relativ curând, căci nici în celelalte țări nordice buzunarele noastre nu au avut de suferit mai puțin.

În Suedia, am descoperit sălbăticia la ea acasă. Cred, dacă stau bine să mă gândesc, că acolo ar fi trebuit să mă nasc: păduri de conifere cât vezi cu ochii, lacuri nenumărate, temperatură numai bună să nu te topești (vara) și liniște – ah, ce liniște! Dacă aș găsi o soluție să rezolv ca iarna să nu mai fie așa lungă, geroasă și plină de întuneric, acolo m-aș muta, fără regrete. Sau în Norvegia, dacă ar avea prețurile mai acceptabile. Nu de alta, dar relieful m-a surprins atât de plăcut în Norvegia, încât m-a făcut să îmi doresc să o iau la pas în lung și în lat. Din păcate, din tren nu am apucat să vedem mare lucru, doar atât cât să ne amărâm sufletele…

La întoarcere, am sărit direct la Bruxelles – așa rapide sunt unele trenuri în Occident că fac teleportarea un fenomen destul de palpabil. Planul de a ajunge în Londra a picat imediat ce am aflat taxele suplimentare așa că, după o noapte odihnitoare la un prieten în oraș, ne-am mutat mai la sud, în capitala Franței. Zilele de aici s-au vrut a fi de odihnă, dar au ieșit tare pline cu activități, până la urmă (inclusiv vizitatul unui parc de distracții).

Spre Portugalia am pornit foarte încântat de ideea de a ajunge într-o altă țară în care nu am mai fost. Am zăbovit un pic pe la ocean și, după o noapte petrecută în San Sebastian, am făcut cunoștință cu îndepărtata țară din Peninsulă. Am început cum nu se poate mai bine, cu trecerea graniței pe jos aproape de miezul nopții, după o rătăcire pe cinste pe străzile ultimului orășel spaniol și am continuat cu dormit în fața gării. A doua zi am continuat cu obiectivele pentru care bătusem, de fapt, drumul: Porto și Lisabona.

Drumul dintre capitala portugheză și Madrid s-a dovedit a fi, doar el, o aventură. O astfel de aventură încât la Madrid nu am mai ajuns, ci am ales să mergem direct spre Alpi, via Zaragoza și Coasta de Azur. Am mai făcut, însă, înainte de Elveția, o escală rapidă în Cinque Terre, unde abia am scăpat neamendați (da, ne-am ținut și de ilegalități!) și unde am umblat pe poteci turistice închise (total inofensive, promit!), dar superbe!

Munții ne-au primit nu cu brațele deschise, ci cu ploaie abundentă și rece și cu nori joși ce învăluiau totul în mister. Un mister pe care, dacă am fi putut, l-am fi dezgolit instant, fără regrete…Natura a fost, totuși, blândă cu noi, căci ne-a oferit oportunitatea de a admira mărețul Matterhorn, dar și de a ne bucura de incredibilele peisaje străbătute de linia Glacier Express-ului. Din St. Moritz, am continuat către Zurich, Lucerne și Berna, iar undeva pe parcurs, într-o noapte tare urâtă, am reușit să fiu jefuit de întreg bagajul. Printr-o minune, paguba nu s-a ridicat decât la o sperietură serioasă, niște lecții importante învățate (sper eu) și vreo 15 euro mai puțini în portofel.

După Elveția, au urmat și schimbările importante de planuri: astfel, ne-am văzut nevoiți la a renunța la întreaga Italie (și acum plâng după Roma!) și la tot ce înseamnă Peninsula Balcanică. Mai mult, ploaia și frigul ne-au îngreunat atât de tare vizitatul, încât tot ce aveam pe listă în Austria și Slovenia s-a dus ca cerneala de pe o hârtie udă! Astfel, ruta de întoarcere a fost direct Villach – Ljubljana – Zagreb – Belgrad, cu un tren ce ne-a adus nu doar înapoi către țară, ci și înapoi în timp – e destul de șocant ca, în nici 48 de ore, să observi cum lași în urmă toată bunăstarea ce se găsește în vest și cum trebuie, iarăși, să te obișnuiești cu tot ce înseamnă post-comunism: clădiri, condiții, mizerie, mentalitate etc.

Din Belgrad până la Timișoara ne-a luat jumătate de zi, iar de acolo până la București am mai plusat cu 10 ore. Aici locuind, nu ți se pare nimic extraordinar, dar venind după aproape o lună în care ai gustat din ce înseamnă, cu adevărat, transporturile feroviare, impresia e că ai nevoie de o mulțime de eforturi ca să atingi astfel de contra-performanțe! Totuși, cu bune cu rele, iată că, după 28 de zile pline tare, ne găseam, iarăși, față în față cu Gara de Nord și cu o mână de oameni dragi care au venit să ne arate cât le-am lipsit. Aventura #30dezile30detari se încheiase, așadar, cu bine, iar asta e tot ce contează, până la urmă.

De acum, nu e timp decât pentru povești, fotografii și planuri pentru viitor. Nu de alta, dar viața nu așteaptă pe nimeni, iar lumea ce ne înconjoară e atât de minunată că ar fi prea mare păcat să ne transformăm, cu toții, în copaci. 

P.S: În timp, o să mă ocup de a povesti întreaga călătorie, pas cu pas. Până atunci, poze se pot vedea aici!

 

 

 

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *