A cata oara?

Scris de | 21 feb. 2017 | Despre: invalmaseala de cuvinte | Fără comentarii


 

Din cer se strâng pe buze picuri,
În timp ce vine depărtarea
Schimbată-n multe, din nimicuri,
Ce-aduc orice, nu alinarea
În suflet ce-oftează-a dor.
Nu e ușor să uit speranța
Ce te-a pictat cu pas ușor
Te vreau de tot, iar temperanța
E pleavă ieftină ce fuge-n vânt
Și ce mă lasă cu speranța
Că fără tine întreg sunt.
Mă amăgesc, căci simt cum zboară,
Bucăți din cel ce-odat’ eram,
Și mă întreb a câta oară
Te voi visa ca să te am?
Căci ești a mea și-n alte brațe…
Te port în gând pe fir divin
Nimic nu poate, chiar departe
Să mă oprească să mai vin;
Și să aștept ca veșnicia
Să își croiască drum de piatră
Către un noi când bucuria,
Să fie deasă și curată.
Iar tu să fii ce totuși ești:
Minunea ce-aduce-n zare,
Sclipire de albastru-n vești,
Căldură ruptă dintr-un soare;
Și seară caldă ca de vară,
Pe care s-o suflăm în doi,
Când dragostea n-o să ne doară,
Pierzându-ne chiar pe căi noi.

Comandă acum ultima mea carte! Ai varianta PDF sau tipărită, la alegere! Enjoy!
Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *