A FOST sau AR FI PUTUT FI?

Scris de | 22 Ian 2015 | Despre: reflectii | Fără comentarii


hussey274

În viață, sunt multe ocaziile în care o dăm în bară. La fel, multe sunt și situațiile când greșim, când spunem ceea ce nu trebuie sau când acționăm prost. Și asta fără să punem la socoteală oportunitățile ratate și șansele de care nu am profitat.

Cum, necum – cu noi pe fază sau nu – timpul trece.

Și trece fără să ne lase speranța unei a doua ocazii. Ce e dus, dus rămâne. Bun sau rău, valoros sau destul de ieftin…pentru el nu are nicio importanță. Căci nu face altceva decât să ia totul și să îl arunce în spate, ferecând apoi intrarea în castelul amintirilor. Te lasă – ca o încununare ironică a tabloului parcă – să privești pe geamurile minții, dar fără să poți interveni. Pot să îți curgă lacrimi amare sau să îți încolțească zâmbete în colț de gură…degeaba. Trecutul nu va fi niciodată altceva decât trecut.

De asta, dacă astăzi greșești, n-are nici un rost să crezi că te vei revanșa mâine. De asta, suntem cu toții datori să trăim fiecare clipă la înălțime. Așa cum ne-o dorim, adică după cum ne-o murmură adâncurile sufletelor noastre.

Între ce a fost și ce o să vină există un singur moment: ceea ce este. Iar noi, ca niște ființe aruncate în lupta dintre cele două fluxuri, trebuie să învățăm să ne păstrăm neutralitatea. Fără goane nebune după speranțele viitorului și fără pierderi prelungite în amintirile trecutului…

Dacă acum nu te bucuri, nu o să poți fi fericit mai târziu și pentru ieri. Dacă astăzi nu investești în relații, peste un timp să nu te mire că îți plângi dorurile de unul singur. Dacă, la fiecare pas, nu îți asculți inima, nu-ți face iluzii că ea îți va mai șopti pentru mult timp, drumul.

Că faci altă( )dată ceea ce nu faci la timp, nu e decât o minciună ambalată frumos, în hârtii de scuză bună.

Nu poți recupera într-un viitor ce nu îți aparține ceea ce ai pierdut într-un trecut de care ți-ai bătut joc! Nu ai înțeles rostul clipelor la timp…De ce le-ai înțelege la netimp? Și de unde speranța asta bolnavă spre mai bine? Tot de prin ambalaje izvorâtă?

Și, deși nu ne place, ocaziile pe care le primim, le primim doar o singură dată. Și, chiar și atunci când parcă ne lovim de o „a doua șansă”, oare câte nu pierdem pentru că nu am profitat de prima?

Uităm de unicitatea clipelor și de frumusețea momentelor…oare cum ar fi curs viața noastră dacă nu ne-am fi lăsat loc de regrete?

Dacă astăzi nu te bucuri de UN fulg de nea, dar te bucuri mâine de ALT fulg de nea, asta nu înseamnă o NOUĂ șansă, ci o ALTĂ șansă. Dacă mâine nu te încarci din culorile unei flori, dar te arunci în imensitatea unei pajiști de primăvară în zilele de după, fericirea tot nu se compensează. Căci cum am putea trăi astăzi și pentru ieri?

Și cum am putea trăi ACUM, pentru clipele de dinainte?

Dar, în ciuda realității, se pare că ne încăpățânăm să credem că se poate. Ba mai mult, trăim ca și când s-ar putea! Și nu pot să nu mă întreb: cum ar fi dacă am conștientiza efemeritatea timpului? Cum ne-ar fi traiul, dacă am înțelege cu adevărat că nu mergem decât către în față, iar tot ce am lăsat în spate, în spate îi e locul? Și că acolo rămâne și că nu mai poate fi schimbat? Cum ne-am creiona clipele, știind că nu e loc de noi șanse în viitorul ce stă să vină? Cum ne-am modela destinele, având ireversabilitatea drumului în fața ochilor tot timpul?

Nu știu, dar ar fi frumos să aflu. Ar fi frumos să aflăm. Eu de la mine, tu de la tine și noi de la noi.

Poate că am iubi mai cu toată inima. Poate că am da problemele de zi cu zi pe relațiile cu cei dragi. Probabil că ne-am permite mai multe riscuri. Și mai multe vise. Sau, cine știe, am zâmbi mai mult și mai cald. Ne-am îmbrățișa mai des, să zicem. Sau ne-am permite să greșim mai fără teamă. Nu ne-ar fi frică de răni, dar nu ne-am da înapoi nici de la a ne lăsa vindecați. Ori, de ce nu, am privi frumosul cu alți ochi. Am lua clipele și le-am oferi valoarea pe care o merită.

Am fi mai fericiți, dacă am înțelege cum ne curge viața. 

Una peste alta, ne suntem datori cu o viață împlinită. Iar aceasta nu se obține prin recuperarea a ceea ce ai pierdut, ci prin construirea a ceea ce nu vrei să recuperezi.

Una peste alta, clipele vin, se adună, iar apoi rămân în umbra trecutului.

Și până la urmă, viața se rezumă la două perspective: a fost sau ar fi putut fi.

Iar noi trebuie să alegem, căci suntem „prinși” la mijloc.

Sursă foto: aici!

 

De curând am terminat de scris o carte, iar dacă ți-a plăcut ce am scris în această postare, cu siguranță o să vrei să o citești și tu. Ce mai aștepți? Dă click pe butonul de mai jos și află toate detaliile!

Vreau mai multe detalii!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *