Adio, deci pe curand!

Scris de | 25 Iul 2015 | Despre: europa in 80 de zile | Fără comentarii


 

…iar asa de sus

Trebuia să plec Joi, dar abia dacă sper să plec mâine. Așa e uneori în viață, socotelile nu se potrivesc deloc, iar problemele parcă se adună toate deodată pe capul oamenilor. E adevărat, aproape în orice situație poate să fie și mai rău, așa că o amânare de câteva zile și câteva sute de lei cheltuite în plus nu-s lucruri chiar grave, până la urmă. Dar să las ce a fost, căci e mai bine să încerc să arunc o privire către viitor. Nu de alta, dar se arată strălucitor!:D

Deci, încotro? Păi, să le iau pe rând: Serbia, Croația, Slovenia, Austria, Lichtenstein, Elveția, Franța, Italia, Bosnia, Muntenegru, Albania, Grecia, Macedonia, Bulgaria. Pe scurt: Alpi și Balcani. Cu un posibil bonus: Mont Blanc-ul.

Cât timp? Vreo două luni, dacă toate merg bine.

Cu cine? Cu fratele meu, o parte, iar restul singur eu și cu mine.

De ce? Păi, răspunsul scurt și la obiect, e că nu pot să nu plec.

Însă, dacă ar fi să detaliez…

Sunt o mulțime de lucruri care nu ne lasă să „evadăm” din cursele zilnice în care fiecare din noi alergăm. Iar oamenii mai „norocoși” – ca mine – nu-s mulți, așa că trebuie să ne descurcăm pe cont propriu. Nu că asta ar fi neapărat de rău.

În rest, pentru ceilalți, viața nu rămâne decât o suită de „aș face” și „ar fi putut fi”. Și, indiferent că e vorba de bani, de timp, sau de orice altceva, traiul fiecăruia ajunge să fie anost și lipsit de intens. Cumva, continui ca să trăiești, nu trăiești ca să continui, iar asta omoară cu totul aventura. Iar fără aventură și necunoscut, la ce bun trezitul dimineața?!?

Ei bine, e păcat să treacă zilele așa, la fel, deci prefer să încerc să duc lucrurile la un alt nivel. Și ce metodă mai bună de a face asta, dacă nu călătoritul de nebun prin lume?

Ba mai mult, lumea se așteaptă să fie descoperită, dar într-un mod activ, provocator, fără mult confort și cu multe necunoscute. După experiența de anul trecut am înțeles foarte clar că a pleca cu bicicleta e modul cel mai fain de a călători și mi-am promis că așa îmi voi petrece o bună parte din viață (și nu mă refer neapărat la vacanțe!) – iar acum încerc să mă țin de cuvânt și pe 2015. În plus, să ajung prin Alpi – pe toate pasurile alea super înalte și grele de urcat – e unul din visele mele de o viață…și la ce-s bune visele dacă nu ca să fie împlinite? Așa că…

De mâine drumul mă așteaptă. Și aventura. Și efortul. Și transpirația. Și problemele. Și frumosul. Și unicul. Și experiențe de neuitat. De mâine, mă așteaptă visele care se vor realitate.

P.S: Adio, deci pe curând – de pe blog mă dau dispărut până la întoarcere. Promit însă să am ce povesti și să povestesc. Cu poze ca bonus, evident!

Fotografie: Stelvio Pass, unele din drumurile pe care sper să ajungem! Wish us luck! 🙂

 

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *