Ar fi putut fi…

Scris de | 13 ian. 2015 | Despre: diverse | Fără comentarii


 

r955169_10229984

De astăzi, am să tac. De fapt, am început de ceva vreme…Cum tu nu mai ai urechi de ascultat însă, asta nu a s-a observat. Din păcate. Atât pentru mine, cât și pentru tine. Dar mai ales pentru noi.

Ar fi fost frumos ca finalul să nu fie atât de grăbit. De ce nu ne-o fi așteptat și el mai încolo, puțin mai după colț? De unde atâta goană să ne iasă în cale și să ne omoare speranțele? Ce-o fi avut cu noi?

Mă întreb…Toate acestea și încă multe altele nu pot să nu mă întreb.

Dar cum răspunsuri nu-s, trec mai departe.

La ce trec, nu știu. Dar n-are relevanță, căci important e înaintatul. Și nu contează deloc spre ce mă îndrept, important e doar ce las în urmă. Important e să (te) las în urmă…

Și e ciudată, toată povestea. Nu crezi? Păi să-ți spun de ce…

Mai ieri, păreai un viitor frumos. Mai acum, te-ai transformat în amintiri. La ce bun, deci, ce-a fost, dacă nimic n-o să fie? Nu, hai să nu răspundem…

Așadar, de acum o să tac. Adică o să mai vorbesc, dar n-o să îți mai spun nimic. Și o să rămânem – după cum bine vrei – străinii care ne-am descoperit că suntem. Căci și tu o să taci. Adică n-o să îmi vorbești, deși o să-mi spui prea multe…

Și așa, peste timp, undeva în depărtarea noastră, ne vom aminti de noi. Și poate că vom zâmbi, gândindu-ne la ce a fost. Sau, de ce nu, poate că ochiii ne vor sclipi în lacrimi, imaginându-ne ce ar fi putut fi. Cine știe?

Sau poate că ne-am uitat deja, înainte încă de a apuca să ne ținem minte…

Oricum, orice ar fi putut fi…n-o să fie!

 

 

 

 

 

Comandă acum ultima mea carte! Ai varianta PDF sau tipărită, la alegere! Enjoy!
Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *