Scris de bogdan


Stau uneori si ma intreb ce exemplu sunt eu pentru altii.Felul cum ma comport arata spre Isus sau totul ramane doar la nivelul cuvintelor?Va amintiti povestirea cu femeia suspectata de furtul masinii?Ma tem sa nu fiu si eu si voi in pielea ei, daca nu mai rau…De spus, spunem multe, putini fiind cei care ne intrec; cunostinte despre lucrurile de valoare si despre Isus avem o multime; cand se ajunge la „a face” insa, se rupe firul. Oare de ce? Ne-am invatat sa fim falsi? Ne-am facut din ipocrizie un mod de viata? Sau poate facem casa buna cu comoditatea? E mult mai simplu sa spun ca trebuie sa facem bine celor apropiati decat sa ma apuc sa il ajut pe cel in nevoie. E mai usor sa incerc sa te schimb pe tine decat sa ma uit-macar-la mine. Eu zic, nu fac. Imi amintesc de o povestire in care „nu se vorbea” despre fapte ci „se faceau” fapte. Se povesteste ca intr-un sat izolat de munte traia si un om foarte, foarte tacut. Nimeni nu stia altceva despre el decat ca nu prea vorbeste. Tot ceea ce puteai afla de la el era atat de sumar incat nici macar nu il mai intrebai. Trai singur intr-o casuta, vazandu-si linistit de treaba. Daca avea cineva nevoie de gazduire, i-o oferea; de putina apa sau mancare, nici nu se punea problema.El era cel la care oricand se gasea ajutor. Cu trecerea timpului a trecut si vremea omului acestuia si, intr-un sfarsit, a murit. Dupa ceva vreme, au venit in acest sat niste misionari sa Il vesteasca pe Isus oamenilor de aici. Locuitorii, fiind niste oameni deschisi, au venit plini de interes la intalnirile organizate de misionari. Misionarii au inceput sa li-L descrie pe Mantuitorul si felul Lui de a fi, dar ei au raspuns foarte promt:”Noi L-am vazut pe acest om; a locuit la noi in sat! Casa lui inca exista, mormantul este in apropiere, iar cei pe care i-a ajut pot sa confirme caracterul nepatat al acestui om.” Frumos, nu? Cand imi amintesc aceasta istorisire, imi amintesc si faptul ca exista un contrast imens intre mine si acel satean: el facea, nu spunea, dar eu spun, iar de facut…cam uit. Stiu ca nu e bine si de aceea sper ca sunt singurul in aceasta situatie.Si voi sperati, asa-i? Daca speranta mea e desarta, daca si voi va asemanati cu mine in unele situatii atunci haideti sa incepem, din acest moment, sa lasam vorbele in urma si sa ne focalizam atentia pe fapte; parca e mai frumos sa spui doar ceea ce faci; Sau, si mai frumos: sa faci tot...

Citește mai mult...

A privi in sus


Scris de | 30 sept. 2009

„A privi in sus inseamna a recunoaste ca nu pot rezolva eu problema. Inseamna a intelege ca nu conduce la nimic bun incercarea de a schimba imprejurarile sau de a-i convinge pe altii ca am dreptate. Inseamna a renunta la nevoia de a ma face inteles, de a ma razbuna sau de a gasi o solutie. Inseamna a-i ceda conducerea lui Dumnezeu. E infricosator, deoarece imi las viitorul pe seama Cuiva pe care nu-L pot vedea, auzi sau cu care nu pot discuta personal. Da, bineinteles, e acolo-Dar nu in modul acela tangibil in care ne-ar placea. A privi in sus inseamna a ajunge in punctul in care sa avem incredere in Dumnezeu va lupta pentru noi, in timp ce noi stam linistiti. De ce? Pentru ca Dumnezeu este proiectantul iesirii noastre de siguranta.” -Jim Hohnberger, Facing frenemy...

Citește mai mult...

As vrea…


Scris de | 30 sept. 2009

As vrea sa ma opresc din drum, Sa pot sa vad si ce-i sub negrul scrum. As vrea sa stau sa meditez putin, La ce-i mai bun, de importanta plin. As vrea sa vad un rasarit, un asfintit, Sa pot s-observ  frumosul nedescoperit. As vrea sa pot zambi cand n-am de ce, Si sa gandesc si-atunci cand n-am la ce. As vrea sa schimb o tara, un popor, Dar cum, cand soarele-i sub nor? As vrea mai mult sa pot citi, Din ce stiu altii eu sa pot primi. As vrea sa stiu si ce e maine si apoi, Sa-i scot pe toti de sub noroi. As vrea ca tot ce spun, fagaduiesc, Sa reusesc sa implinesc. Si as mai vrea sa schimb o viata, un hotar, Sa ma predau pe-al Domnului...

Citește mai mult...

Comportamentul spune multe…


Scris de | 27 sept. 2009

„Masina unui barbat este urmata de aproape de cea a unei femei care conduce grabita.El ajunge la intersectie, iar cand verdele semaforului se transforma in galben, calca frana. Femeia din spatele lui se enerveaza. Il claxoneaza; vocifereaza foarte explicit, tipa si gesticuleaza. Cand femeia e in toiul scandalului, cineva ii bate usor in geam. ea isi ridica privirea si vede un politist.Acesta o invita sa coboare din masina si o duce la un post, unde este perchezitionata, i se iau amprentele si este pusa intr-o celula. Cateva ore mai tarziu, este eliberata, iar politistul care a arestat-o ii inapoiaza bunurile personale, spunandu-i: ‘Imi pare foarte rau pentru greseala, doamna.Eram in spatele dumneavoastra in timp ce claxonati, faceati gesturi urate si foloseati un limbaj urat. Am observat autocolantul cu inscriptia <<Ce ar face Iisus?>> de pe masina dumneavoastra, suportul tablitei de inmatriculare cu inscriptia <<Alege viata>>, semnul de pe geam pe care scria: <<Vino cu mine la scoala de Sabat>>, emblema crestina cu pestele de pe capota, si in mod firesc am presupus ca ati furat masina.’ Lumea se cam satura de oamenii care au lozinci crestine pe masina, simbolul pestelui pe capota, si au carti crestine in biblioteca; asculta posturi de radio crestine, au casete video crestine pentru copiii lor si reviste crestine pe masa, dar nu au de fapt viata lui Iisus in oase sau dragostea lui Iisus in...

Citește mai mult...

Fa-ti timp


Scris de | 13 sept. 2009

Traim intr-o lume in care avem timp de orice, numai de ceea ce trebuie,nu.Oare pentru noi nu conteaza decat alergarea,munca si distractia?Nu avem nevoie si de relaxare, de o fapta buna pentru cel in nevoie?Cred ca poezia de mai jos o sa spuna mai mult despre ce avem nevoie sau, mai bine zis, despre ce ar trebui sa avem nevoie.Autorul nu mi-l mai amintesc, dar continutul este cu adevarat foarte interesant.Va las sa o o cititi, sa va ganditi la ceea ce spune, si sa si practicati; si, daca aveti timp, lasa-ti un comentariu in care sa-mi spuneti cum v-a ajutat aceasta poezie in viata de zi cu zi! „In trecerea grabita prin lume catre veci, Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci. Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzand, Fa-ti timp, cu mila blanda, sa le alini trecand. Fa-ti timp pentru-adevaruri si adanciri in vis, Fa-ti timp pentru cantare cu sufletul deschis. Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti langa izvor, Fa-ti timp s-asculti ce spune o floare, un cocor. Fa-ti timp s-astepti din urma, cand mergi cu slabanogi, Fa-ti timp pe-un munte seara, stand singur, sa te rogi. Fa-ti timp sa stai cu mama si tatal tau batrani, Fa-ti timp de-o vorba buna si-o coaja pentru caini. Fa-ti timp sa stai aproape de cei iubiti, voios. Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat, Fa-ti timp, ca esti de taine si lumi inconjurat. Fa-ti timp de rugaciune, de post, de meditari. Fa-ti timp si-aduna-ti zilnic din toate cate-un pic, Fa-ti timp, caci viata trece si cand nu faci nimic! Fa-ti timp langa Cuvantul lui Dumnezeu sa stai, Fa-ti timp ca toate-acestea au pentru tine-un grai. Fa-ti timp s-asculti din toate, din toate sa inveti, Fa-ti timp sa-i dai vietii si mortii tale pret. Fa-ti timp acum, ca-n urma, zadarnic ai sa plangi, Comoara risipita a vietii n-o mai strangi....

Citește mai mult...
Pagina 105 din 108«...10...103104105106107...»