Scris de bogdan


Nu mai trăi visurile altora

Nu mai trai visurile altora


Scris de | 24 oct. 2018

E important să visezi, dar mai crucial e să mergi pe urma propriilor visuri. Cu atâtea tentații și informații în jur, nu e de mirare că nu mai știi ce îți dorești sau ce e bun pentru tine. Astăzi, te lovești de o goană teribilă după împlinire ca niciodată în istorie. Realizările, de orice fel, sunt prezentate ca fiind tangibile și numai normal de obținut. Implicit, dacă nu trăiești după standarde, ești un ratat. Job-ul trebuie să fie într-un anume fel și neapărat cu mulți bani la final de lună. Familia, să sclipească oricând. Mașina, cu mulți cai sub capotă. Device-urile, brand-uite cu fructe mușcate. Apartamentul, cu X camere și cu mobilier de colecție. Vacanțele trebuie să fie în locații exotice, cât mai îndepărtate și greu accesibile. Și tot așa, până când din viață nu îți mai rămâne decât o carcasă creată de alții, pe care te chinui, zi de zi, să o umpli. Din fericire, nu trebuie să te zbați într-o astfel de mocirlă (chiar dacă arată curat, tot mocirlă este). Poți, oricând, să te trezești și să îți pui ordine în priorități. Ai propriile visuri și de ele trebuie să te ocupi, nu de ale altora. Ceea ce îți face sufletul să vibreze, aceea e de urmărit. Și da, dacă o corporație, o casă mare sau mulți bani îți aduc împlinirea aceea profundă pe care o căutăm cu toții, atunci go for them! Recent, m-am întors dintr-o expediție pe Elbrus, cel mai înalt vârf al Europei. Îmi doream de mult, de ani buni, să încerc să ajung și pe munți înalți, așa că atunci când m-am lovit de oportunitate, am apucat-o cu ambele mâini. Credeam că o să fie cea mai tare experiență! Că o să mă bucur de fiecare moment, de fiecare gâfâit și de fiecare provocare, până o să ajung sus, deasupra tuturor. Urma, evident, să îmi bifez un vis vechi. Excursia a meritat din plin – deși nu am atins punctul maxim, o să povestesc în altă postare curând ce și cum -, dar lecția învățată a fost una neașteptată: nu rezonez cu astfel de aventuri. Nu că nu ar fi faine, provocatoare sau interesante, căci sunt, doar că eu, în sufletul meu, caut altceva când merg în natură să explorez munți. Dă-mi pădure, aruncă-mi un lac în cale și lasă-mă sub un cort în pustietate și sunt fericit, nimic mai mult. Ca să înțeleg ce caut, am avut nevoie să ies să gust din ceea ce credeam că îmi place. Cumva, viața e ca un restaurant cu un număr infinit de mâncăruri, din care trebuie să alegi. Pe unele, le ghicești după aspect și...

Citește mai mult...
Se duce toamna

Se duce toamna


Scris de | 19 oct. 2018

Îmi fuge toamna din privire, Spre zări închise-n cenușiu Se duce către amintire, Devin oricum, numai nu viu. Se sting culorile pe dealuri, Ca soarele spre asfințit. Se-nghesuie în cer balauri, Să plouă-n veci, necontenit. E tot mai frig și goală-i lumea, Căci vântul mătură alei… Se schimbă toate-n gri, aiurea, Vezi totul trist, deși nu vrei. E drept, ea a venit la vreme, De s-ar fi dus în alte țări! Mai bine te mișcai alene, Tu, iarnă, din distante zări! Mai vreau momentele senine, De toamnă veselă pe creste, Ca să colind poteci de bine Să-mi prindă sufletul de...

Citește mai mult...
Te-ntorci

Te-ntorci


Scris de | 16 oct. 2018

Te-ntorci la mine după gândul Uitat cândva, de bunăvoie. Eram atunci nu singur unul, Ci singurul după-a ta voie. Te-ntorci să-l iei, nu să-l repeți, Căci vorbele se spun să zboare. Când vrei, ușor e să te-mbeți, Ignori să simți că te și doare. Ți-l dau, doar ia-l cu bucuria Nevinovată din priviri. Frumos era când armonia Orbea în juru-i prin sclipiri. Păstrează-l într-un loc de cinste Cum fac și eu cu tot ce ești. Aruncă-mi umbrele mai triste, Ca să-nvăț drumul pentru vești. Nu o sa bat cu nesimțirea Celui ce-a fost mult în trecut, Doar mai strecor din amintirea A ce-am pierdut din ce-am...

Citește mai mult...
Nu ma intorc

Nu ma intorc


Scris de | 2 oct. 2018

Motto: Singurătatea se măsoară-n oameni,  Ce mint că te iubesc deplin.    Eu am să plec Într-un văzduh de necuprins, Să fiu, cum sunt, doar eu Când ceilalți trec, Nu greu. Nu o să plâng, Dar în regret Îmi voi ascunde amintiri De drept, Printre priviri. Nu mă întorc! Mă duc cu inima în zări, Timid și trist Pierdut sub mări, De antracit. La ce-aș veni? De ce-aș mai sta? În lume locul nu-mi găsesc. Oricât aș vrea acum uita Nu reușesc. Mă duc… Nu fug, ci-mi regăsesc Frânturile demult. Mă înroșesc, Privind al sarcinii tumult. Nu mă întorc, Deși tot plec; Rămână lumea cum o știu Și suflet-mi la fel: tot sec. Pustiu! Nu mă întorc, Cert, nu la...

Citește mai mult...
Strigăt în șoaptă

Strigat in soapta


Scris de | 30 sept. 2018

Mă uit în jur: E beznă rece, Iar ochii mi se duc în gol. Nu trece… E cerul plin de stele, Dar inima e doar abis. Suspin adânc: Mi-e dor de ele, De aspirații. Și de vis… Voiam să fiu Nu doar povară, Ci suflet cald, plin de frumos. Am eșuat ca într-o gară, Când spre pustiu Un tren mai pleacă, La ceas stingher de înc-o seară. Și strig! Și strig! Și strig, o! tare!… Să sparg ecoul de pereți, Să simt că-n sufletu-mi ce moare, Mai caut, totuși Niște vieți! M-aud doar eu – Nu-s șoapte lângă Să mai mângâie din dureri. Mă urc pe munte să se frângă, Singurătăți de prin păreri. Nu trece!.. ‘și face cuib definitiv Nefericirea unui loc amar. Afară-i rece, În suflet e ghețar. Privesc în jur: La ce tot bun al vieții dar? Mai strig odat’ Mai plâng un vis. Nu tuturor ne este...

Citește mai mult...
Pagina 2 din 11112345...10...»