Blog


Cateva fagaduinte din partea Tatalui…

Scris de | 6 11 2009 | Despre: de meditat | fără comentarii

Max Lucado spune in cartea sa ,”El a ales piroanele”, ca Isus ne-a dat cateva fagaduinte interesante prin „cadourile” crucii: 1.Fagaduinta lui Dumnezeu din scuiparile soldatilor:”Am sa suport si partea ta intunecata.” 2.Fagaduinta lui Dumnezeu din coroana de spini:”Te-am iubit indeajuns incat sa ma identific cu tine.” 3.Fagaduinta lui Dumnezeu din piroane:”Te iert.” 4.Fagaduinta lui Dumnezeu din inscriptia de deasupra crucii:”Am sa-ti vorbesc pe limba ta.” 5.Fagaduinta lui Dumnezeu din cele doua cruci:”Am sa te las pe tine sa alegi.” 6.Fagaduinta lui Dumnezeu din calea suferintelor:”Nu te voi abandona.” 7.Fagaduinta lui Dumnezeu din vesmant:”Am sa-ti dau haina Mea.” 8.Fagaduinta lui Dumnezeu din trupul sfasiat:”Te invit in prezenta Mea.” 9.Fagaduinta lui Dumnezeu din buretele cu otet:”Iti inteleg durerea.” 10.Fagaduinta lui Dumnezeu din sange si apa:”Te-am rascumparat si n-am sa te las.” 11.Fagaduina lui Dumnezeu din cruce:”Te voi iubi de-a pururi.” 12.Fagaduinta lui Dumnezeu din haina de ingropare:”Pot preschimba tragedia ta in triumf.” 13.Fagaduinta lui Dumnezeu din mormantul gol:”Am biruit.” P.S.:Cititi aceasta...

Citește mai mult

Ia-ti timp…!

Scris de | 4 11 2009 | Despre: de meditat | 1 comentariu

Ia-ti timp si pentru a gandi. Meditatia este izvorul puterii. Ia-ti timp pentru a face un lucru, pentru ca acesta este pretul succesului. Ia-ti timp pentru joaca – acesta este secretul tineretii. Ia-ti mult timp pentru citit – acesta este temelia cunostintelor. Ia-ti timp pentru rugaciune – aceasta iti sterge praful de pe ochi. Ia-ti timp pentru a visa. Visul este drumul spre stele. Ia-ti timp pentru a rade. Rasul te ajuta sa suporti necazurile. Ia-ti timp pentru dragoste. Ea este adevarata bogatie a vietii. Ia-ti timp pentru a privi atent in jurul tau, nu fi robot, ziua este prea scurta ca sa devii dependent. Ia-ti timp sa fi alaturi de prieteni, sa-i ajuti. Acesta este izvorul fericirii. –Valeriu Popescu, Culegere de sfaturi pentru un om de...

Citește mai mult

Parabola celor trei trandafiri

Scris de | 26 10 2009 | Despre: ilustratii | 3 comentarii

Se povestete ca intr-o gradina erau trei trandafiri. Unul era dintr-un soi mai rar; avea culoarea galbena cu nuante de albastru. De parfum, nici nu mai incape vorba; era recunoscut in toata gradina. Era floarea preferata a gradinarului si, in acelasi timp, floarea care primea cele mai multe laude si careia i se faceau cele mai multe poze. Al doilea trandafir era si el special, dar nu avea atea lucruri minunate de oferit.Particularitatea lui era aceea ca statea inflorit cel mai mult timp. Nu se evidentia prin culoare, cu toate ca era de un galben stralucitor, si nici prin parfum. Despre al treilea trandafir insa nu se spune nimic care sa atraga atentia; era mic, cu frunzele palite si lipsit de orice urma de floare. Nu avea nimic de oferit vizitatorului care se oprea in dreptul lui si nici gradinarului care, in ultimul timp, cam uitase sa ii mai dea chiar si o cat de mica atentie; ii mai arunca din cand in cand cate o privire fugara si ii mai varsa cate un strop de apa, asa, ca sa nu se duca de tot. S-a intamplat insa ca un nou gradinar sa ia in grija gradina imparatului. Acesta nu era atat de plin de experienta, dar era plin de pasiune si de iubire pentru flori. Asa cum se cere la orice nou loc de munca intai si intai s-a plimbat prin gradina si si-a notat in minte schimbarile pe care ar trebui sa le faca. In trecerea lui pe alei a observant si cei trei trandafiri; i-a sesizat parfumul si culoarea deosebita a celui dintai, mesajul cu “Mult timp inflorit” al celui de-al doilea, dar si starea jalnica a celui de-al treilea. S-a indreptat usor spre el, neluand in seama chemarile frumusetii celorlalti, l-a privit de aproape si a inceput sa il ingrijeasca. I-a mai rupt din frunze, i-a indepartat tepii care nu isi aveau rostul, l-a udat si i-a pus ceva ingrasamant. Aceasta a devenit activitatea numarul unu in agenda noului gradinar; in fiecare zi mergea la trandafirul acela deplorabil si il ingrijea, uneori vorbindu-i, iar uneori plangand. Isi sfasia mainile in tepi, se incurca printre tulpinile lui, dar asta nu avea nicio importanta; aceast trandafir avea nevoie de ajutor, nu cei de langa. Povestirea se incheie prezentand trei trandafiri deosebiti; celor doi li se alaturase si cel de-al treilea, imprastiind frumusetea in jurul sau si impartind parfumul sau cu oricine era dispus sa il primeasca. Cu mai bine de 2000 de ani in urma Gradinarul acestui Pamant a decis sa vina personal in gradina Sa pentru a scoate florile fara nicio speranta din negura sfarsitului. Nu i-a fost deloc usor; a ales nu numai sa aiba grija de cei in nevoie, ci chiar sa isi dea viata  pentru cei care aveau nevoie de salvare. Si-a indreptat atentia in special spre cei care nu aratau chiar bine, fie la interior, fie la exterior. Le-a acordat toata atentia, iar aceasta a dat roade. Au existat trandafiri care au inflorit care mai de care mai frumos. Si exista unii care inca mai infloresc.Si unii care vor inflori. Si totul datorita iubirii manifestate de Gradinarul intregului Univers. Acest Gradinar vrea sa fie Cel care sa se ocupe de tepii tai, de frunzele fara rost, de ramurile rele. Ce zici, Ii...

Citește mai mult

Natura spune multe(3)

Scris de | 20 10 2009 | Despre: ilustratii | 1 comentariu

(continuare) 1)    Nu asteapta niciodata recunostinta. Sau, generalizat, sa nu ai niciodata asteptari de la altii pentru ca vei fi dezamagit. 2)    Ia-ti intotdeauna o marja de eroare. Pana la trenul de intoarcere aveam cam putin timp.In ciuda faptului ca ne calculasem timpul si ca am mers foarte repede, ne-a prins si noaptea si n-am ajuns nici la trenul de intoarcere. 3)    Pregateste-te si pentru situatii neprevazute. Nici prin cap nu ne trecea ca o sa ne prinda noaptea si totusi aceasta a venit mai devreme decat ne-am asteptat. Daca nu ar fi fost cativa baieti mai prevazatori care si-au luat si lantern ne-ar fi fost aproape imposibil sa ne mai intoarcem teferi. 4)    Nu te lasa inselat de aparente. La un moment dat, intuneric fiind, am avut cu totii impresia ca am ajuns la o bifurcatie. Am luat-o spre ceea ce ne parea a fi un drum, insa ne-am inselat. Nici vorba de drum.O aparenta inselatoare. 5)    Increde-te in Dumnezeu. Nu stiu altii ce au simtit, dar eu chiar am simtit prezenta lui Dumnezeu cu noi. Nu ni s-a intamplat nimic rau nici la urcare, nici la coborare, pe intuneric. Erau destule pericole de care el ne-a ferit: animale salbatice, prapastii, cazaturi,etc. Ca sa nu mai vorbim de felul minunat in care a lucrat pe drumul de intoarcere Busteni-Bucuresti; numai El putea sa ne trimita si oameni binevoitori si legatura la tren. E un Dumnezeu minunat, nu? Numai increzandu-te in El in viata de zi cu zi, vei putea sa spui ca traiesti cu...

Citește mai mult

Natura spune multe(2)

Scris de | 19 10 2009 | Despre: ilustratii | fără comentarii

(continuare) 1)    Trebuie sa ti cont de ceea ce-ti spun altii. Pe parcursul drumului am primit mai multe sfaturi de la diferiti turisti. Daca alegeam sa nu tinem cont de ele era posibil sa nu ne intoarcem chiar in regula. 2)    Urmareste un plan. Chiar daca stiam traseul nu unul au fost momentele in care am fost nevoiti sa cautam indicatoarele de traseu. Erau locuri in care daca pierdeai marcajul te pierdeai si tu. 3)    Trebuie sa fii unit cu apropiatii tai. Aproape de varf mergeam printe nori, vizibilitatea fiind foarte scazuta. Daca nu stateai in grup aveai foarte mari sanse sa ramai acolo. 4)    Evita ingamfarea si spiritul de om superior. Am avut colegi care au ales sa mearga foarte repede ca sa arate cat sunt ei de buni. La momentul respectiv nu parea o idee rea, insa a doua zi,da. Febra musculara le-a dat mari dureri de cap. 5)    Uneori e bine sa te faci mic in fata problemelor tale. Vantul batea foarte tare pe creasta si, ca sa te poti odihni si incalzi putin, cea mai buna solutie era sa te faci ghem si sa stai jos. 6)    Privelistea e mai frumoasa de sus. Nu ne mai interesa nimic in afara de peisaj atunci cand am ajuns in varf. A fost greu sa urcam, dar privelistea a meritat tot efortul. Nu conteaza cat efort faci pentru a aduce la indeplinire un lucru, atata timp cat sti ca vei fi satisfacut la sfarsit. (va...

Citește mai mult

Natura spune multe(1)

Scris de | 18 10 2009 | Despre: ilustratii | 1 comentariu

Astazi s-a implinit o saptamana de cand “am vizitat” Varful Omu.Acest traseu, ca de altfel orice lucru din natura, m-a invatat niste lectii deosebite, pe care, sper ca o sa le si aplic. O sa vi le spun si voua, unele mai pe scurt, iar altele mai pe larg. Nu o sa le prezint in ordinea importantei, ci aleatoriu. 1) Sa urci nu e niciodata usor. Nu conteaza cat de experimentat esti sau cat de rezistent la efort te consideri; nu o sa-ti fie niciodata usor sa escaladezi un munte. 2) Trebuie sa stii unde iti este locul. Fiecare planta din natura stie unde-I este locul. Copacii cresteau pe straturi; jos, la poale se gaseau foioase, apoi conifer, apoi arbusti,iar mai sus doar ierburi. Bradului nu-I trecea prin minte sa se mute mai sus, dar nici arbustilor sa coboare; fiecare stie unde e mai bine pentru el.Oare de ce noi oamenii nu stim? 3) Trebuie sa fii dispus sa acorzi ajutor, dar si sa primesti ajutor. Erau unii dintre noi care ramaneau in urma, avand dificultati in unele locuri. Se gasea cate cineva sa le intinda o mana, dar erau si unii care nu vroiau, sustinand ca se descurca. Nu e buna nici mandria, dar nici indiferenta. 4) In viata trebuie sa fi constant. Daca nu mergeai intr-un ritm constant puteai sa te confrunti cu una dintre urmatoarele probleme: ramaneai in urma grupului si apoi trebuia sa alergi ca sa-I ajungi pe ceilalti sau te trezeai prea in fata si trebuia sa astepti. Ambele aspecte duceau la acelasi rezultat: oboseala. 5) In viata trebuie sa stii unde mergi. Noi mergeam pe Vf. Omu. Stiam unde vroiam sa ajungem si asta ne-a ajutat sa continuam in pofida obstacolelor intalnite. 6) In viata ai nevoie si de pauze. Chiar si cei mai rezistenti s-au oprit sa ia o gura de aer. Asa este si in viata: din cand in cand trebuie sa te opresti din activitatea ta. (va...

Citește mai mult

E rosu…Stai!!!

Scris de | 16 10 2009 | Despre: diverse | 2 comentarii

Ma uit in jur si nu pot decat sa ma mir. Care e cauza? Probabil ca nu stiu exact si probabil ca nici nu voi sti vreodata. Ceea ce mi-a sarit in ochi a fost viteza. Da, ai inteles bine, viteza. M-am uitat in stanga, in dreapta, inainte si inapoi si am fost lovit de viteza. Oameni plecau, oameni veneau. Unii munceau, iar altii pur si simplu alergau. Pare un scenariu desprins dintr-un film, sau dintr-o carte, dar nu e asa; e ceea ce am vazut langa mine si probabil ceea ce ai vazut si tu in jurul tau. Toata lumea alearga. Dupa ce, se pare ca nu stie nimeni cu adevarat. Ceea ce este mai frapant insa, este faptul ca nimeni nu stie cauza; ceea ce se stie este un singur lucru: lumea alearga, iar vorbele de pe buzele tuturor sunt: „Nu am timp!” sau, poate, „Am treaba acum.” . Daca privesti in urma, la anii de mult apusi, vei observa ca lucrurile stateau altfel. Se mergea cu trasura, dar fiecare isi vizita rudele si prietenii mai des. Nu exista telefon, dar toti stiau cum o mai duc apropiatii si familia. De e-mail nici nu mai incape vorba, dar se comunica mai mult. Viata era altfel; simpla, dar frumoasa. Frumoasa in adevaratul sens al cuvantului. Daca te opreai pentru o clipa nu se uita nimeni ciudat la tine; daca stateai o clipa pe o banca sa admiri o floare erai privit ca oricare alt om; daca iti luai timp sa stai si sa meditezi nimeni nu te deranja. Acum de ce trebuie sa fie altfel? Nimeni nu mai sta sa priveasca in jurul lui. Nu avem timp sa ne relaxam, sa meditam sau pur si simplu sa privim la ceea ce a facut si face Dumnezeu pentru noi. Cum sa Ii multumim lui Dumnezeu pentru ceva ce nu observam ca vine de la El? Cum sa fim recunoscatori pentru ceva ce nu folosim? Imi aduc aminte de o maxima care spunea in felul urmator:”Nu noi ne alegem viata, dar noi ne alegem felul in care o traim.” Cati dintre noi mai iau aminte si la ce se intampla in jurul lui? Cati dintre noi se mai opresc sa vada un apus de soare, sa asculte simfonia unei pasarele, sau balada unui vant de toamna? Cati dintre noi culeg o floare sau poate o frunza ingalbenita de toamna? Probabil nimeni, sau, in cel mai fericit caz, foarte putini. De ce? Nu avem timp. Nici Isus nu avea si totusi s-a oprit sa ajute, s-a oprit sa se relaxeze, s-a oprit sa doarma. Nici eu nu am timp si cred ca nici tu. Dar vreau sa-mi fac timp; vreau sa ma opresc si sa privesc. Sa privesc ceea ce pana acum doar am vazut. Nu vrei si tu? P.S: Vrei sa vezi care ar putea fi cateva lucruri care ar putea sa te faca sa te opresti? Atunci citeste „Fa-ti...

Citește mai mult

Fereste-te de amanare!

Scris de | 12 10 2009 | Despre: de meditat | fără comentarii

„Feriti-va de o amanare indelungata. Nu lasati pentru alta data lucrarea de parasire a pacatelor si de cautare a curatiei inimii prin Domnul Hristos. In aceasta privinta au gresit mii si mii de oameni, spre pierzarea lor vesnica. Nu vreau sa insist aici asupra scurtimii si nesigurantei vietii; dar exista un pericol teribil – un pericol insuficient inteles – acela de a amana mereu ascultarea de vocea Duhului Sfant al lui Dumnezeu, alegand sa traiesti in pacat, pentru ca, de fapt, insasi amanarea este pacat. Oricat de mic ar fi considerat un pacat, el nu poate fi ingaduit decat cu riscul unei pierderi infinite. Orice pacat pe care nu-l biruim ne va birui el pe noi, contribuind la distrugerea noastra vesnica.” -Ellen G.White, Calea catre...

Citește mai mult

Traim intr-o lume…

Scris de | 9 10 2009 | Despre: de meditat | fără comentarii

Trece an de an, luna de luna, zi de zi si chiar clipa de clipa…Si ma opresc sa reflectez: oare exista ceva ce las in urma? Un exemplu, o ideea mareata, o fapta, sau un gand? Viteza ne inconjoara…uitam sa stam sa ne analizam viata…o consideram ca fiind ceva normal si, cine stie, poate chiar banal; ce bine ca din cand in cand mai apare si cate un neprevazut, nu? Si atunci nu ne place…Poate e durerea, sau fericirea, sau amandoua, sau nici una…Luptam sa schimbam totul, dar de noi uitam…Incercam, si, din pacate, uneori reusim, sa ne ghidam dupa expresia „Infernul e constituit din ceilalti”; incercam sa schimbam imprejurari, locuri si oameni. Dar pe noi nu. Incercam sa ne schimbam familia, prietenii, apropiatii si chiar necunoscutii…Uitam insa de noi, uitam de faptul ca in urma noastra ramane ceva, fie bun, fie rau. Daca datorita tie, sau daca datorita mie cineva se schimba, in bine, sau in rau? Daca cineva drag se opreste sa ma priveasca prea mult? Ce va descoperi? Traim in timpuri in care fiecare este apreciat in functie de cat de bine isi mascheaza adevarata fata; traim intr-o lume in care „la moda” gasim lipsa de respect, indiferenta, rautatea; traim intr-o lume caere nu stie de unde  vine, dar nici spre ce se indreapta. Traim intr-un timp in care „tu” nu mai exista, ci inchinam totul propriului „EU”; traim intr-o lume in care fiecare merge pe drumul lui, distrandu-se si profitand, daca se poate, de pe urma celorlalti; traim intr-o lume care apreciaza raul, nu binele, non-valorile si absurdul. Traim intr-o lume in care nimeni nu intoarce capul sa se uite daca cineva e jos, daca cineva are nevoie de ajutor, sau daca poate ajuta cu ceva pe cineva. Traim intr-o lume in care nimeni nu se mai gandeste la ceea ce lasa in urma lui, la influenta si la exemplul sau…Nu!…nu!…nu!…”Trebuie sa privim spre viitor” a devenit sloganul zilelor noastre, in defavoarea celui care a devenit invechit, dar care era mai mobilizator: „Privind spre trecut schimbam viitorul”. Nu, nu mai avem timp sa ne oprim si sa ne gandim la ceea ce am lasat ieri in urma noastra…Intrebarile au destul timp sa apara insa…Pacat ca nu si...

Citește mai mult

„a spune”/”a face”…ce contrast!

Scris de | 3 10 2009 | Despre: reflectii | 1 comentariu

Stau uneori si ma intreb ce exemplu sunt eu pentru altii.Felul cum ma comport arata spre Isus sau totul ramane doar la nivelul cuvintelor?Va amintiti povestirea cu femeia suspectata de furtul masinii?Ma tem sa nu fiu si eu si voi in pielea ei, daca nu mai rau…De spus, spunem multe, putini fiind cei care ne intrec; cunostinte despre lucrurile de valoare si despre Isus avem o multime; cand se ajunge la „a face” insa, se rupe firul. Oare de ce? Ne-am invatat sa fim falsi? Ne-am facut din ipocrizie un mod de viata? Sau poate facem casa buna cu comoditatea? E mult mai simplu sa spun ca trebuie sa facem bine celor apropiati decat sa ma apuc sa il ajut pe cel in nevoie. E mai usor sa incerc sa te schimb pe tine decat sa ma uit-macar-la mine. Eu zic, nu fac. Imi amintesc de o povestire in care „nu se vorbea” despre fapte ci „se faceau” fapte. Se povesteste ca intr-un sat izolat de munte traia si un om foarte, foarte tacut. Nimeni nu stia altceva despre el decat ca nu prea vorbeste. Tot ceea ce puteai afla de la el era atat de sumar incat nici macar nu il mai intrebai. Trai singur intr-o casuta, vazandu-si linistit de treaba. Daca avea cineva nevoie de gazduire, i-o oferea; de putina apa sau mancare, nici nu se punea problema.El era cel la care oricand se gasea ajutor. Cu trecerea timpului a trecut si vremea omului acestuia si, intr-un sfarsit, a murit. Dupa ceva vreme, au venit in acest sat niste misionari sa Il vesteasca pe Isus oamenilor de aici. Locuitorii, fiind niste oameni deschisi, au venit plini de interes la intalnirile organizate de misionari. Misionarii au inceput sa li-L descrie pe Mantuitorul si felul Lui de a fi, dar ei au raspuns foarte promt:”Noi L-am vazut pe acest om; a locuit la noi in sat! Casa lui inca exista, mormantul este in apropiere, iar cei pe care i-a ajut pot sa confirme caracterul nepatat al acestui om.” Frumos, nu? Cand imi amintesc aceasta istorisire, imi amintesc si faptul ca exista un contrast imens intre mine si acel satean: el facea, nu spunea, dar eu spun, iar de facut…cam uit. Stiu ca nu e bine si de aceea sper ca sunt singurul in aceasta situatie.Si voi sperati, asa-i? Daca speranta mea e desarta, daca si voi va asemanati cu mine in unele situatii atunci haideti sa incepem, din acest moment, sa lasam vorbele in urma si sa ne focalizam atentia pe fapte; parca e mai frumos sa spui doar ceea ce faci; Sau, si mai frumos: sa faci tot ceea ce spui. N-am...

Citește mai mult

A privi in sus

Scris de | 30 09 2009 | Despre: de meditat | fără comentarii

„A privi in sus inseamna a recunoaste ca nu pot rezolva eu problema. Inseamna a intelege ca nu conduce la nimic bun incercarea de a schimba imprejurarile sau de a-i convinge pe altii ca am dreptate. Inseamna a renunta la nevoia de a ma face inteles, de a ma razbuna sau de a gasi o solutie. Inseamna a-i ceda conducerea lui Dumnezeu. E infricosator, deoarece imi las viitorul pe seama Cuiva pe care nu-L pot vedea, auzi sau cu care nu pot discuta personal. Da, bineinteles, e acolo-Dar nu in modul acela tangibil in care ne-ar placea. A privi in sus inseamna a ajunge in punctul in care sa avem incredere in Dumnezeu va lupta pentru noi, in timp ce noi stam linistiti. De ce? Pentru ca Dumnezeu este proiectantul iesirii noastre de siguranta.” -Jim Hohnberger, Facing frenemy...

Citește mai mult

As vrea…

Scris de | 30 09 2009 | Despre: reflectii | fără comentarii

As vrea sa ma opresc din drum, Sa pot sa vad si ce-i sub negrul scrum. As vrea sa stau sa meditez putin, La ce-i mai bun, de importanta plin. As vrea sa vad un rasarit, un asfintit, Sa pot s-observ  frumosul nedescoperit. As vrea sa pot zambi cand n-am de ce, Si sa gandesc si-atunci cand n-am la ce. As vrea sa schimb o tara, un popor, Dar cum, cand soarele-i sub nor? As vrea mai mult sa pot citi, Din ce stiu altii eu sa pot primi. As vrea sa stiu si ce e maine si apoi, Sa-i scot pe toti de sub noroi. As vrea ca tot ce spun, fagaduiesc, Sa reusesc sa implinesc. Si as mai vrea sa schimb o viata, un hotar, Sa ma predau pe-al Domnului...

Citește mai mult