Cand dorul doare

Scris de | 27 Mar 2018 | Despre: invalmaseala de cuvinte | Fără comentarii


E beznă peste tot pe drumuri
Și pașii sunt tot mai de plumb,
Mă doare dorul ce din gânduri
Cu niciun chip nu pot s-alung.

Mi-e calea lungă și pustie
Cu stele stinse-n orizont…
Mă iau să urlu pe-o hârtie
Despre al inimii afront.

Oftez privind la depărtarea
De fericire stinsă-n jar.
Mă întristează acceptarea
Că tot ce-a fost, e doar zadar.

Și doare! Dorul tare doare
Când din trecut nu naști nimic
Și nu primești decât vâltoare
De plâns neostoit amic.

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *