Candva eram mai naiv

Scris de | 2 Mar 2016 | Despre: reflectii | Fără comentarii


Happy kid playing with toy airplane

 

Cândva, visam la cât de bine o să o duc eu când „o să fiu mare”. La ce casa frumoasă o să am, la cât de mult pământ în jur și la câte mașini or să îmi umple mie garajele. Mai mult, visam chiar că o să ajung să fac 1 milion. De euro ziceam eu, dar acum m-aș mulțumi și cu jumătate. Și în lei să fie.

Cândva, visam la un job pe care să îl iubesc și care să îmi ofere o viață împlinită. Nu îmi doream neapărat mulți bani, dar mi-ar fi plăcut să am timp și să nu fac lucrurile pentru că „trebuie”.

Mai apoi, m-am luat de scris cărți. Bine, întâi m-am luat de blog. Visam la mii de vizite și la nenumărate exemplare vândute. Visam că oamenilor o să le placă ce și cum povestesc eu și că o să se ducă vestea, din gură în gură, până hăt! departe. Visam că o să fiu sunat de edituri, tradus, publicat și răspândit în lumea întreagă.

Și mai apoi, visam la un mod diferit de a trăi. Cu dependență minimă și libertate maximă. Cu mult călătorit, timp liniștit petrecut cu cei dragi sau un necunoscut tot mai explorat.

Și, tot așa, am continuat să visez. Din naivitate. Ba m-am văzut vorbind pe scenă în fața a mii de oameni, inspirându-i cu stilul meu de viață. Ba m-am văzut fericit 100%, zburdând cu familia prin nu știu ce pădure uitată de lume din munți. Ba m-am văzut înconjurat de prieteni, stând la depănat povești, fără grija zilei de mâine și fără presiuni deasupra capetelor.

Cum spuneam, cândva eram mai naiv. Acum, nu mai visez la milioane de euro, la joburi ce aduc numai împlinire sau la 100% fericire. Și nici la bestseller-uri scrise de mine nu mi-e gândul! Am înțeles că viața nu e numai roz și că, de fapt, puțini sunt cei care chiar reușesc să își depășească condiția. Cu toții am visat la un trai măreț la un moment dat, dar câți l-am și atins? Succesul nu e așa de ușor cum se vede la TV, totuși (sau pe net, după caz)…

Dar am și învățat, din naivitate. Căci, deși și-a mai pierdut din putere, nu am renunțat de tot la ea. Și, deși viața nu e nici pictată în culori calde și nici ușoară, știu sigur că e frumoasă. E un dar pe care îl primim și de care trebuie să avem grijă. Sunt clipe de numărat și momente speciale de ținut minte. Nu merită să le irosim pe ce nu ne face fericiți sau să le dăm la schimb pe bacnote ieftine de hârtie (sau plastic, după caz)! Viața…e mai prețioasă de atât. E ca o călătorie ce ne poartă – dacă o lăsăm – spre culmi nebănuite.

Cândva, eram mai naiv. Acum, am ajuns doar să fiu.

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *