Cautare (sau Versuri insailate la examen)

Scris de | 8 Feb 2013 | Despre: invalmaseala de cuvinte | 2 comentarii


Ce faci la examen cand nu ai habar de rezolvari? Te apuci sa aberezi! Asta am facut eu azi la un examen la care oricum nu stiu de ce m-am dus. Pentru ca nu voiam sa ies primul din sala, m-am luat sa scriu de zor…dar o poezie. Ceea ce a iesit se gaseste mai jos. E neterminata, pentru ca am plecat pana la urma, dar prefer sa o las asa ca sa suprinda momentul in plina lui putere. 

Si nici secundele nu vor parca sa plece.

Afara ploua-ncet si e asa de rece.

E cald aici si e chiar foarte bine;

De fapt, ar fi, daca as sti de mine.

 

De mult incerc sa aflu cine sunt, unde ma duc,

Sa nu mai fiu in vant o frunza galbena de nuc.

Atat as vrea sa vad: un drum mai luminat;

Sa stiu unde ma duc, de ce, cu cine am plecat.

 

E trist ca-n asta a-noastra scurta viata

Traim asa anost, desi ea-i doar un fir de ata.

N-avem curaj sa lasam tot si sa plecam departe,

Nici nu riscam sa facem ce dorim, aici, acum, aparte.

 

De multe ori as lasa tot ce stiu si tot ce am.

Mi-e dor de-o viata asa…plina de calm.

Nu vreau comoditate, plafonare-ori drum lipsit de risc

Vreau provocare, ambitie si nou, urcus spre cel mai mare pisc.

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

2 Comentarii

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *