Ce vreau de la mine in 2015

Scris de | 25 Dec 2014 | Despre: reflectii | Fără comentarii


michelangelo-quote

Privesc pe fereastră și realizez că soarele de afară este total înșelător: în ciuda puterii cu care strălucește, am ajuns într-adevăr la sfârșit de lună Decembrie. Adică ne „chinuim” cu ultimele zile de 2014 în așteptarea primelor clipe din noul an ce stă să vină. Că va fi mai bun, mai frumos sau mai plin de reușite – 2015 – nu se știe, dar vom vedea. Oricum, sperăm cu toții să fie peste anul ce tocmai se încheie.

Anul acesta cred că a fost primul de la care nu am avut așteptări: am renunțat să îmi fac planuri și să îmi propun ținte, alegând să îl trăiesc din zbor. Aveam doar două idei în minte la începutul lui: să apreciez fiecare clipă, bucurându-mă la maxim de momente, și să îndrăznesc să-mi testez limitele, trăindu-mi visele. Cât mi-a ieșit și cât nu, rămâne de analizat dar, la o primă privire, situația pare acceptabilă, deși sunt convins că se putea și mai bine.

Dar să revin la 2015: vreau să îl trăiesc tot din zbor, doar că de data aceasta vreau ca zborul să fie mai organizat puțin. Așadar, mi-am notat câteva linii directoare, „destinații” spre care să țintesc. Fără să lungesc vorba, în 2015 vreau de la mine următoarele:

  • Să îmi îmbunătățesc ritmul de alergare la 4:30 min/km croazieră și (sub) 4 min/km race mode
  • Să ajung să rulez cu bicicleta la 32 km/h croazieră și (peste) 38 km/h race mode
  • Să petrec minim 30 de zile pe munte
  • Să iubesc
  • Să risc
  • Să ascult

Ca să fie clar, habar n-am cum o să reușesc să ating „obiectivele” de mai sus; nu am absolut niciun plan, sunt doar eu față în față cu provocările! Dar tocmai în asta vreau să găsesc unicitatea, în modul în care o să mă mobilizez ca să bifez lista de mai sus. Știu că munca o să fie enormă și că faptul că știu unde vreau să ajung nu valorează aproape nimic dacă nu știu și pe unde să o iau, dar mai am timp să definitivez detaliile, nu?

Viitorul abia începe…

 

“Problema pe care o au oamenii nu este aceea că ţintesc prea sus şi eşuează, ci că ţintesc prea jos şi reuşesc” spunea Michelangelo, iar eu m-am decis ca în 2015 să mă ghidez după vorbele lui. Poate că vreau prea mult să ajung în Nepal sau să stau 30 de zile prin munți, dar de ce să nu visez? Sau poate că 10.000 este un număr imposibil pentru mine, dar cine mă oprește să gândesc la nivel înalt? Și tot așa…

Mai bine să vreau mult și să nu reușesc, decât să vreau puțin și să am succes!

Căci asta este problema de care ne lovim la fiecare pas: avem grijă să ne dorim doar ceea ce putem obține. Nu îndrăznim să trecem dincolo de noi ca persoane (și, de multe ori, de ceilalți) și să ne testăm limitele. Preferăm să rămânem în propriile cochilii și să nu ieșim din zona de confort; afară e necunoscutul, cum să mergem așa departe? Așa că nu plecăm nicăieri…

 

Ar fi un an câștigat 2015, dacă ne-am schimba atitudinea cu privire la viață! Și nu ar mai conta ce și ce nu am obține, ci important ar fi dacă ne-am depășit pe noi ca persoane. Iar dacă la sfârșit vom putea privi în urmă spunând că în 2015 am fost mai buni ca în 2014, atunci ar fi de ajuns.

Haideți să îmbrățișăm noul, să fim mai deschiși la riscuri și să iubim mai mult! Ceilalți, viața și necunoscutul…ne așteaptă cu brațele deschise! De ce să nu alergăm într-acolo?

 

Sursă foto: aici.

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *