De ce 2015 o sa fie cel mai tare an

Scris de | 5 ian. 2015 | Despre: diverse | Fără comentarii


1402643848_2015

Spuneam în una din ultimele postări că nici în 2015 nu îmi fac listă de „to do”-uri, deși o să notez câteva ținte „mărețe” după care să mă ghidez. Ei bine, nu m-am ținut de cuvânt! Am trecut peste mine și mi-am strâns un mănunchi de obiceiuri pe care să le implementez în anul ce vine și, în plus, am făcut rost și de niște „nebunii” de vise ce le vreau realitate, cât mai curând.

Nu le mai redau aici, ca să nu obosesc ochiul cu speranțele mele, dar trebuie să menționez că unele dintre ele se regăsesc și pe pagina Provocărilor Imposibile, deci o să am ceva de furcă dacă le vreau transformate în realitate. Dar nu-i bai, voință să fie, că soluții se găsesc destule, nu?

Ce e interesant la acest început de an e că, în ciuda tuturor așteptărilor și speranțelor pe care le am de la mine pentru această perioadă, sunt pregătit să nu fiu dezamăgit. Adică da, o să dau tot ce am mai bun din mine ca să acopăr fiecare din cele notate în agendă, dar dacă nu îi voi putea face față viitorului ce mă așteaptă, asta nu va fi o atât de mare problemă. Important e ca eu să cresc și să devin mai bun cu fiecare pas ce îl voi face pe mai departe, iar rezultatele – dacă or să apară – vreau să le consider „bonusuri” bine venite.

Pentru că, de fapt, asta ar trebuie să conteze atunci când vine vorba de orice nou început: nu atingerea sau neatingerea a ceea ce ne propunem, ci despre a deveni mai buni în drumul nostru către ele. Căci nu contează pe ce punem mâna, ci important e în ce ne transformăm odată cu fiecare din pașii de pe drumurile călătoriei.

În plus, amintirile rămân pentru totdeauna, nu obiectele cu care ne încărcăm viața.

Și totuși, de cele mai multe ori, alergăm după material, uitând să ne hrănim și sufletele. Și ne trezim – de multe ori prea târziu – că vrem să trăim și pentru noi, dar nu mai avem pentru cine. Căci ne-am neglijat într-atât, încât ne-am pierdut prin negura alergatului după iluzii. Cândva, aveam și noi visuri și speranțe, dar le-am pierdut în goana nebună prin viață. Ne-au sărit din buzunare, cu atâtea curbe și de la atâtea hopuri, probabil. Așa că am rămas doar niște simple carcase goale, printre alte carcase goale.

Despre asta nu vreau să fie 2015: despre golire de suflet.

Ba mai mult, îmi doresc să îl umplu cu de toate! Vreau – pe cât posibil – să iau din tumultul ăsta de oportunități ce mă înconjoară și să le îndes pe toate în suflet. Și să pun și să pun și să pun…până nu mai încape. Iar atunci? Să nu mă opresc nici atunci, ci să merg înainte până ajung la fiecare colțișor, ca să fiu sigur că nu rămâne nimic gol.

Așadar, de ce o să fie 2015 cel mai tare an? Pentru că eu o să îl fac astfel! O să îl trăiesc la maxim și o să dau tot ce am mai bun în fiecare din domeniile vieții. Cum o să fac asta și cum o să îmi ating țintele? Habar n-am, dar sunt dator să încerc! Am auzit că miracole încă se întâmplă, dacă le iei și crezi în ele…

P.S: Ca bonus, mi-am ales și melodie pentru 2015, ca să mă asigur că rămân motivat la fiecare pas:

Sursă foto:  aici.

Nu știi cum e să călătorești cu bani puțini? Ți-e teamă de necunoscut, deși vrei să descoperi tot ce e frumos în jur? Ai de luptat cu tine și cu ceilalți ca să îți faci curaj? Comandă acum ultima mea carte unde vei descoperi o excursie de 30 de zile cu trenul prin Europa care sigur te va motiva să îți depășești limitele, pe toate planurile! Ai varianta PDF sau tipărită, la alegere! Enjoy!
Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *