Despre politica (actuala) si (ne)tinerea cuvantului

Scris de | 2 Aug 2012 | Despre: reflectii | Fără comentarii


Inainte sa pasim intr-o noua luna am luat decizia de a posta cate un articol in fiecare zi in care nu merg la alergat. Dar ieri nu am scris nimic, asa ca insailez in seara asta cate ceva, ca sa ma revansez. Desi am vrut sa postez despre noua mea activitate, alergatul, o las pe alta data. O sa asez cateva cuvinte pe display-ul vostru despre…

…politica si tinere cuvantului. Nu stiu voi cum sunteti, dar eu m-am saturat sa tot asist la bataia cu noroi a politicienilor nostri. Bataie care, de altfel, se face pe banii nostri. Pana la urma nici nu ma mai intereseaza cine are si cine nu are dreptate, cine pleaca si cine ramane! Vreau doar ca toata mascarada asta, o mascarada copilareasca chiar, sa ia odata sfarsit. Nu o sa fac politica si nici nu o sa spun care e sau care nu e vinovat(dupa mine, normal), ci vreau doar sa subliniez un aspect: cat de cuvant se tin oamenii care ne reprezinta. Intreaga campanie anti-Basescu a fost, pe scurt, o acuzatie „a zis, dar n-a facut”. De acord? (Fie ca da, fie ca nu, asa e. Orice afis asta transmite.) Dar vine partea interesanta, din partea asa zis-ului „Premier Copy-Paste” (pe buna dreptate, de altfel) si a aliatului sau de moment, Crin. Declaratii pompoase, pline de siguranta, acum se intorc impotriva lor, fara ca ei sa-si mai aminteasca ca au zis si asa ceva(poate au filmat cameramanii altceva): „Daca nu vom fii 9 milioane de romani, ma retrag din politica”(Crin), sau „Vom respecta rezultatul referendumului, oricare ar fi acela”(Ponta). Dar na, memoria omului e tare scurta.

Dar ceea ce se voia un gand despre seriozitate, parolism si altele de genul, s-a transformat intr-o radiografie politica, vazuta, ce-i drept, prin ochii mei de om satul de hoti si mincinosi. Este adevarat ca traim intr-o societate de oameni care cred ca dreptatea e de partea lor si ca pamantul se opreste din rotatie oridecateori au ei pretentia asta. Traim intr-o societate in care lumea intarzie la intalniri, nu te suna desi promite, sau, si mai grav, te minte in fata. Si, uneori, ceea ce e si amuzant si tragic deopotriva, incearca din rasputeri sa te convinga ca albul e negru, cand sigur e alb. Asa se face ca traim, din nefericire (sau, poate, din fericire) intr-o societate in care cuvantul nu mai e cuvant, iar politica nu mai e politica. Doar minciuna a ramas tot minciuna(oare ea de ce nu se face adevar?) si nesimtirea, nesimtire. 

Partea „frumoasa” este ca „oamenii de cuvant” vor avea un atuu. Si cu cat mai multa minciuna va fii in jurul lor, cu atat vor lumina mai tare. Partea „urata” este ca politicienii nostri tot se cearta si ne fac tara de ras, intrecandu-se in declaratii pe care nimeni nu li le cere si pentru care nimeni nu-i trage la raspundere.

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *