europa in 80 de zile


După ce înveți să zbori, nu îți mai vine să te târăști prin praful pământului. La fel, după ce descoperi călătoritul cu bicicleta, nimic altceva nu mai poate să te fascineze la fel. Cine nu crede, să încerce, zic eu – o să îmi dea dreptate. 😉 În altă ordine de idei, zilele acestea se împlinesc trei ani de la prima mea mega-provocare pe două roți, Europa în 80 de Zile. Aceasta a fost, fără să exagerez, experiența care mi-a deschis ochii cel mai mult și care mi-a schimbat perspectiva asupra vieții – mi-a arătat că, dacă vrei, se poate. Mai mult, m-a purtat prin locuri nebănuite, deschizându-mi sufletul către acest mod de trai: minimalist, aproape vagabondic, mereu pe drumuri. Poate sună rău, dar nu este astfel – este doar diferit. Mâine-poimâine, urmează să pornesc în cea de-a treia expediție de genul. Tot prin Europa – încă – dar incluzând și o bună parte din Carpații României. Planul nu este foarte bine întocmit, iar bagajele încă sunt nefăcute, dar dorința există. Bateriile sunt la nivelul acela critic când urlă să fie umplute, dacă vrei să nu clachezi de rău de tot. Așa că, într-un fel, plecarea „se cere” de la sine… Ca traseu, ne-am dori să ajungem prin Ungaria, Slovacia, Polonia, Cehia, Germania, Austria, Elveția, Italia, Slovenia, Croația, Bosnia și Serbia, dar totul depinde de vreme, de starea fizică, de context, etc. Oricum ar fi, ne păstrăm flexibili și pregătiți atât pentru neprevăzut, cât și pentru frumusețile de pe traseu. Promit să car aparatul după mine pentru fotografii cât mai deosebite, prin care să aduc depărtările mai aproape, asta este sigur. Și, dacă tot am adus vorba de promisiuni, trebuie să fac o mențiune: site-ul va intra în stand-by până la întoarcere. Nu am internet în roaming (deși mi-ar fi plăcut, ca să pot posta în timp real pe blog poveștile), dar la final o să fac rezumatul fiecărei zile, cu fotografiile aferente, în încercare de revanșare. Așadar, see you in a month! Până atunci – și nu numai – bucurați-vă de viață! P.S: Pentru interesați, traseul ar fi următorul: https://www.bikemap.net/en/route/3626981-catina-satu-mare-prin-munti/ https://www.bikemap.net/en/route/3627018-satu-mare-brno/ https://www.bikemap.net/en/route/3630793-brno-italia-via-imst/ https://www.bikemap.net/en/route/3630886-granita-italia-ljubljanavia-elvetia/ https://www.bikemap.net/en/route/3630913-ljubljana-romania-granita-via-bosnia/ https://www.bikemap.net/en/route/3630931-granita-romania-catina-via-dealuri-si-munti/ P.P.S: Cărțile încă sunt la 1+1 gratis, deci nu ezita să...

Citește mai mult...
De ce îmi dau cărțile gratis

De ce imi dau cartile gratis


Scris de | 28 Iun 2016

Dacă ești unul din cititorii obișnuiți ai acestui bog, atunci știi deja despre ultimele mele escapade și, implicit, despre cărțile de care vorbesc. Dacă nu, dă-mi voie să îți fac o mică introducere. Europa în 80 de Zile a apărut ca urmare a luării inimii în dinți și a parcurgerii (cu ea tot acolo, se înțelege) aproape 9000 de km, pe bicicletă, prin Europa. Aceasta se întâmpla acum 3 ani și a durat aproximativ 3 luni. Poți să găsești o mulțime de informații pe net cu un simplu search pe Google și o să vezi despre ce e vorba. A doua carte, Munte, Vremuri, Depărtări, s-a născut în urma unei excursii mai recente și mai puțin provocatoare (dar cel puțin la fel de frumoasă!) prin Alpi și Peninsula Balcanică. 4200 km și 5 săptămâni de stat în șa, ar fi rezumatul tehnic al vacanței. Dar, pentru că fotografiile spun mult mai mult decât aș fi eu în stare să vă transmit, vă las cu un scurt clip care încadrează spiritul și atmosfera acestor călătorii: Iar acum, după ce am spus (și arătat) 2-3 vorbe despre excursii și despre cărți, să răspund și la întrebarea din titlu (care nu este, de fapt, întrebare, știu). De ceva timp, vara și-a cam intrat în drepturi. Și, deși vremea nu a fost chiar cea mai prietenoasă cu omul dornic de ieșit din casă, suflul aventurii nu poate fi stins. Așa că, rămânând consecvent obiceiului abia creat, în mai puțin de o lună o să îmi iau zborul către o nouă aventură. Zborul…tot pe bicicletă, se înțelege. Și, deși nu știu dacă aceasta o să se materializeze conform planului sau dacă o să mai fie urmată de o a treia carte, m-am gândit că e păcat să păstrez exemplarele rămase din cărțile trecute doar pentru mine. Așadar, pentru că poate unii nu au auzit, nu au avut bani sau nu au fost suficienți de hotărâți să se apuce de citit (nu pun în lista și varianta celor cărora le suntem antipatici, eu și/sau cărțile mele), am decis să ofer una din cele două cărți gratis. Ce implică asta? Păi, să traduc: cu 20 de lei intri în posesia ambelor cărți. Comanzi una, primești două! Ce faci tu cu ele mai departe – că le citești, că le pui în bibliotecă sau că le oferi cadou – nu mă mai privește. Eu sper să fie citite și să ajute, dar asta nu mai depinde doar de mine. Deci, ca să mă rezum: în ultimii 2 ani, am făcut două călătorii uriașe cu bicicleta și am scris, pe baza lor, două cărți. Acum le poți procura cu...

Citește mai mult...
De ce (să) călătorești

De ce (sa) calatoresti


Scris de | 14 Mar 2016

Mă gândeam astăzi la ce dar fain mai e și nostalgia asta! Cumva, vine și te ia – de cele mai multe ori pe nepregătite – și te duce către trecuturi de mult apuse. Parcă adună tot dorul și ți-l înghesuie în față, așa încât să nu-l poți rata. Și, uite așa, vrând sau nu, te întorci în timp la amintiri și amintiri. Astăzi, melancolia m-a vizitat cu chef de filozofat: „De ce (să) călătorești?”. Și m-a blocat, recunosc. Căci, ce aș fi putut să răspund? Nu de alta, dar mi-au venit atât de multe motive în minte că nu am mai știut pe care să îl aleg. Nu că aș fi avut dreptul doar la unul, dar să nu mă întind, mi-am zis. Totuși, călătoria e ca un puzzle: e dată de multe piese ce par răvășite și fără legătură dar care, împreună, oferă un tablou fantastic. Unele sunt mai goale și mai fără detalii. Altele, deși scoase din context, te impresionează puternic chiar și solitare. Pe altele le-ai da deoparte, vrând să le uiți. Și tot așa, găsești de toate când pleci la drum. Ceea ce găsești, însă, cu adevărat, e libertate. Nu, nu peisaje care îți taie respirația! Nici oameni necunoscuți care vor să te ajute și să îți facă călătoria mai bună. Nici aer curat, nici necunoscut și nici provocări de negândit. Și nu, nici vreme când bună sau rea, nici zile cu chef sau fără, nici munți sau câmpii. Libertate, atât! Căci fiecare gură de aer și fiecare dram de efort fix în așa ceva se traduce: într-o prezență 100% acolo și atunci. Iar dacă a fi prezent nu înseamnă a fi liber, atunci ce? Ca oameni aglomerați ai secolului 21, nu mai avem timp. Nici să construim puzzle-uri, nici să fim liberi. Despre a fi prezenți, nici nu se mai pune problema. Acum, ne gândim la mâine. Mâine, la peste o săptămână. Sau la vară. Sau la când o să avem telefonul X, mașina Y și prietena Z. Ne trăim viața – fără să vrem (și, de cele mai multe ori, fără să conștientizăm) așteptând. Iar mai apoi, o trăim pe cea care ne rămâne, regretând. Am putea-o trăi altfel – mai aventuroasă, mai lipsită de rutină, mai demnă de povestit. Iar mai apoi, am putea-o trăi, pe cea rămasă, inspirând. Oferind sfaturi, povești, exemple. Dăruind, de fapt, piese din puzzle-urile personale celor din jur. Căci, dacă viața nu e în fiecare zi o altfel de călătorie, la ce bun să te mai ridici din pat dimineața?   P.S: Pentru că poveștile au putere, începând de astăzi și ce-a de-a doua mea carte va...

Citește mai mult...
Pe două roți prin Europa

Pe doua roti prin Europa


Scris de | 2 Feb 2016

Nu am făcut multe până la 24 de ani. Nu am făcut, însă, nici puține. Și, dacă ar fi să rezum realizările de care sunt cel mai mândru, atunci m-aș opri la cele două mari călătorii cu bicicleta prin Europa. Și, evident, la cele două cărți scrise în urma experiențelor respective. Nu știu ce părere au alții cu privire la călătorit, dar pentru mine e modul cel mai bun de a cunoaște, a te dezvolta și a-ți depăși limitele. Cine nu crede, să încerce, zic eu! Și nu, nu e vorba despre bicicletă – deși ar putea fi – ci e vorba despre provocările și frumusețile de care te lovești. De fapt, totul se reduce la un necunoscut spre care îndrăznești să te avânți. În plus, înveți să lupți pentru visele tale. Pentru ce îți dorești. Ba mai mult, te mobilizezi ca să le transformi în realitate. Iar pentru mine, atât excursiile cât și scrierea cărților, fix asta au fost: vise devenite realitate. Dar împlinirea lor nu se oprește la trecut, pentru că există și un viitor. Iar cât despre acesta, îmi doresc să fie creionat frumos, tocmai datorită trecutului. Când m-am apucat de scris, am făcut-o nu atât pentru mine, cu cât am făcut-o pentru ceilalți. Eu am fost deja „acolo”, ceilalți probabil că nu (și că nici nu or să ajungă vreodată). Așadar, atât „Munte, Vremuri, Depărtări”, cât și „Europa în 80 de Zile” au apărut din dorința ca tu, voi și oricine să fie mai motivat să spargă rutina și să își depășească limitele. Dacă ar fi să enumăr „argumentele” așa, matematic, citind aceste volume vei avea parte de următoarele: Vei ajunge să te bucuri de o experiență deosebită, descoperind locuri extraordinare din Europa (așa cum s-au văzut din șaua bicicletei) Vei înțelege că visele există doar ca să fie aduse la îndeplinire, nu ca să zacă uitate prin cotloanele sufletului Te vei bucura de tablouri pline de frumos, de întâlniri cu oameni interesanți și de provocări depășite Vei avea ocazia să înțelegi că se poate călători foarte bine și cu bani puțini și fără multe pretenții Vei descoperi ce înseamnă o astfel de călătorie, de ce anume te lovești și la ce să ai grijă Vei fi mai motivat să ieși din casă și să te bucuri de lumea înconjurătoare Te vei lupta să obții, cât mai des, cât mai mult de la viață Așadar, concluzia e destul de simplă, despre oricare din cele două cărți ar fi vorba: te vor ajuta să privești viața cu alți ochi (în sensul bun, evident).   Două cuvinte despre cum se pot procura „Europa în 80 de Zile” există în...

Citește mai mult...

*Mesaj de pe zidurile unei universități din Tirana, Albania Sunt unele vise care nu merită visate, dacă nu ești dispus să faci eforturile necesare pentru a le aduce la îndeplinire. Sunt unele lucruri care nu se învață cu adevărat decât atunci când le trăiești pe propria piele. Și sunt unele străluciri pe care nu le poți oferi decât după ce te-ai bucurat mai întâi tu de ele. Căci nu poți oferi altora din ceea ce tu nu ai sau ai avut. Când vine vorba despre a călători, pasajul de sus sintetizează perfect modul în care văd eu lucrurile. Și orice aventură devine un amestec de vise împlinite, lecții învățate și progres realizat. E ca o ciorbă de legume care nu e cu adevărat bună decât în amestecul corect, doar că acum nu mă refer la legume. Nu s-a împlinit o săptămână de când m-am întors din a doua mea mare călătorie cicloturistică: 14 țări, 4200 de km și 36 de zile, dar simt că povestea nu e încheiată dacă nu-i pun „punct” și aici, pe blog (unde a început, într-un fel). Căci, deși mă gândesc că excursia merită un material mai amplu unde să fie descrisă în amănunt, o scurtă retrospectivă nu are de ce să strice. (Detalii despre prima călătorie aici, pentru cei interesați: bogdanmatei.ro/80dezile/). Am pornit pe 26 Iulie, cu trenul de la Brașov până la Timișoara, urmând ca de acolo să ne îndreptăm spre Franța, Chamonix-du-Mont-Blanc. Inițial, planul era să încercăm să urcăm pe acoperișul Europei, dar ușor, ușor s-a stins și ultima fărâmă de speranță, doar că destinația a rămas. Așa că De la Timișoara am mers spre granița cu Serbia pe care am traversat-o mai pe la nord de Jimbolia. Ne-am lovit de ploaie încă din prima zi, iar vremea a continuat să rămână capricioasă toată săptămâna – uneori ne întrebam dacă soarele mai trăiește, căci de arătat nu se arăta. După Serbia a urmat Croația, Slovenia, Austria, Lichtenstein, Elveția și Franța. Prin primele două țări am trecut destul de repede, relieful fiind plat, iar obiectivele turistice fiind aproape inexistente (cel puțin pe ruta aleasă de noi). Slovenia parcă a venit la pachet cu Austria, căci diferențele între cele două ni s-au părut minime: același relief muntos, aceleași sate îngrijite, aceleași case mari și frumoase, aceeași oameni calculați și de treabă. Mai mult, odată cu acestea am început și partea călătoriei plină de cățărări și pasuri, primul dintre acestea fiind chiar la graniță: 1218 m. Am continuat apoi spre Klagenfurt, Villach, Lienz și Innsbruck, traversând alte 3 pasuri, din care unul pe așa numitul „Acoperiș al Austriei”, un drum de 33 de km în cățărare pe o...

Citește mai mult...
Pagina 1 din 3123