invalmaseala de cuvinte


Ce rost au stelele…?

Ce rost au stelele…?


Scris de | 29 Apr 2017

Ce rost au stelele pe cer, Când le privesc tot fără tine? Se duc speranțele și pier Uitate-n gânduri de mai bine. Ce rost au stelele pe cer, Să-mprăștie romanțe-n noapte, Când eu stau singur, tu la fel Distanțele-ajungând prea vaste? Ce rost au stelele pe cer, Când eu aici, iar tu departe? Promisiuni cu mult mister S-au spulberat în praf de șoapte. Și mă întreb, din nou, ce rost Au stelele pe bolta neagră? Un viitor ce nu a fost, Cine-ar putea să înțeleagă? Și, totuși, rostul stă în ele, Când le privesc oriunde-aș fi… Căci cea mai faină dintre stele, Ești tu, deși…nu vrei să știi! Valea Cernei,...

Citește mai mult...
Hai, primăvară!

Hai, primavara!


Scris de | 9 Mar 2017

Hai, primăvară, mai iute afară, Să umpli natura cu tot ce-i frumos, S-aduci aer cald în tablou și pe seară, Să-mbraci, ce e-n jur, cu veșmânt glorios! Hai, primăvară, mai iute din zare, Cu toate-ale tale culori de nescris, S-aduci zâmbet cald în loc de oftare, Să iei nepăsarea…s-o faci paradis! Hai, primăvară, mai iute pe munte, Să scoți din zăpadă un verde curat! Cu el, către cer, sufletul să se-avânte, Fericirea, în stropi, s-o scoți din iernat. Și hai, primăvară, mai iute în mine, Să umpli un suflet cu noi bucurii, Să uit niciodată mărirea de bine, A vieții iubire ce-atinge...

Citește mai mult...
A cata oara?

A cata oara?


Scris de | 21 Feb 2017

  Din cer se strâng pe buze picuri, În timp ce vine depărtarea Schimbată-n multe, din nimicuri, Ce-aduc orice, nu alinarea În suflet ce-oftează-a dor. Nu e ușor să uit speranța Ce te-a pictat cu pas ușor Te vreau de tot, iar temperanța E pleavă ieftină ce fuge-n vânt Și ce mă lasă cu speranța Că fără tine întreg sunt. Mă amăgesc, căci simt cum zboară, Bucăți din cel ce-odat’ eram, Și mă întreb a câta oară Te voi visa ca să te am? Căci ești a mea și-n alte brațe… Te port în gând pe fir divin Nimic nu poate, chiar departe Să mă oprească să mai vin; Și să aștept ca veșnicia Să își croiască drum de piatră Către un noi când bucuria, Să fie deasă și curată. Iar tu să fii ce totuși ești: Minunea ce-aduce-n zare, Sclipire de albastru-n vești, Căldură ruptă dintr-un soare; Și seară caldă ca de vară, Pe care s-o suflăm în doi, Când dragostea n-o să ne doară, Pierzându-ne chiar pe căi...

Citește mai mult...
Sub clar de lună

Sub clar de luna


Scris de | 13 Feb 2017

Sub clar de lună îmi arunc visarea, S-alerge uite către zări nefaste… În brațe strâng, cu dor, uitarea, Ce mi te-aruncă-n zări albastre. E frig, și liniște, și pace-afară: Durerea se aude-n pași pe gheață. La tine-mi zboară gândul, iară Pentru o clipă lungă cât o-ntreagă viață. Și scârțâie zăpada sub picioare, Deasupra luna-mprăștie miracol Și cântă surd, șoptește alinare, Gând de profet, ce-aduce a oracol. … Frumos e când veghează cerul, Peste pământ și peste lacrimi – Guști chiar nimicul, guști eterul, Treci bucurii, dar treci și...

Citește mai mult...
La uși de suflet

La usi de suflet


Scris de | 6 Feb 2017

Mă uit la foaia albă ce e-n contrast cu mine… E beznă-n suflet tare și nu găsesc cărarea, Ce știu că e grea și lungă, dar duce doar la tine – Nu e ușoară lupta, nu-i simplă așteptarea. Ascult cum vântu-n șoapte respiră printre gânduri, Te duce tot departe, mă-mprăștie prin zare. Pun inima pe palme și sufletul în rânduri, Mă pierd cu ochii-n soare, înghit văpăi amare. Aștept la uși de suflet, să îmi auzi bătaia, Speranța e-ntr-o vreme când iar ne vom vedea… Și pașii ni se-neacă, pe chipuri curge ploaia, Alergi prin bălți de șoapte, nu-ți place ruga mea. Cu dorul în privire, inspir culori de gheață Oftând în urma ta…, căci totul e tăcere! Mă-mprăștii în uitare, mă scoți din a ta viață, Rămân în jur cu noaptea, rămân sub a ta...

Citește mai mult...
Pagina 1 din 1412345...10...»