invalmaseala de cuvinte


De ce rămâi…?


Scris de | 14 nov. 2012

De ce rămâi mereu cu mine, Deși toate se duc? Te vreau să pleci și tu la tine, Să fiu iar singur cuc.   De ce rămâi în mintea mea, Și-mi faci viața amară? Te vreau să fugi de tot din ea, Rămâie ca o gară.    De ce rămâi în gândul meu? Încerc să te alung! Nu reușesc să fiu deloc doar eu Și nu pot nici să plâng.    De ce rămâi în al meu suflet, Deși te vreau afară? Aș vrea să poți fi un colet Să te trimit din țară.    De ce rămâi mereu cu mine? Știi oare că nu vreau să pleci? Și, totuși, fără tine ar fi mai bine! Dar nu! Mă mint, te vreau aici!   Vreau să rămâi, să stai, să vii! Te vreau nu doar în gând, în suflet, sau cu mine. Te vreau la mine să tot fii, Cu tine mi-ar fi mult mai...

Citește mai mult...

Imediat dupa ce am terminat o discutie cu un prieten mi-a venit in minte o carte pe care ar fi trebuit sa i-o recomand. Si am gandit despre ea ca este extraordinara. Insa nu am terminat-o inca!De fapt, de abia am inceput-o! Si m-am intrebat atunci de ce imi pierd vremea cu alte prostii, cand stiu sigur ca daca as citi si reciti acea carte as avea numai – dar numai – de castigat. Mi-am amintit si de o prezentare la care am fost cu ceva timp in urma sustinuta de Lorand Soares. Printre altele, a lansat o provocare care merita amintita in contexul de fata. Totul consta in a-ti alege 5 lucruri, care sti ca iti vor aduce succesul in viata (prin succes intelegand fiecare ce anume doreste) si in a le realiza zilnic. Indiferent daca afara ploua, daca esti trist sau nu ai timp. 5 lucruri esentiale pentru succesul personal, realizate zilnic. Desi la inceput totul e simplu, pe parcurs lucrurile se cam complica. Dar chiar cred ca 5 lucruri puse in aplicare cu constinciozitate garanteaza reusita! Problema cu noi, oamenii, este ca ne multumim cu cioara din mana, cand am putea avea vulturul de pe...

Citește mai mult...

Soare, suflet si zapada


Scris de | 1 mart. 2012

„Cateodata ai face orice altceva, dar numai nu ceea ce faci deja…” Asta mi-a venit sa pun ca status pe messenger. Parca zi m-a lovit iar melancolia; poate de la faptul ca ma asteptam la o zi de primavara, dar am avut parte de o ultima rabufnire (sper) a iernii. Insa a fost placut sa mai simti, pentru ultima data, sclipirea zapezii proaspete in ochi. Si copacii erau chiar frumosi… Insa in mintea mea era o furtuna serioasa; de fapt, asa este de mult. Dar m-am obisnuit ca sa arat ca totul e bine, mult mai bine decat pare. Daca asa face toata lumea, eu de ce sa fac altfel? Ne-am obisnuit sa ne creem masti pe care sa le purtam in diferite ocazii.Ma intreb daca macar noi mai stim cum suntem, de fapt…  Intotdeauna am visat. Si am sperat ca visele vor si deveni realitate. Dar parca pe clipa ce trece visele devin mai pale, iar realitatea mai crunta. Visezi, incerci, te lupti…degeaba. Nu stii ce sa alegi, cum sa alege, ce sa nu alegi. Si de fiecare data cand faci alegeri, te gandesti cat de buna ar fi fost o alta…Stii ce nu vrei sa faci, dar, din pacate, nu stii ceea ce vrei sa faci.  Parca situatie mai trista nu exista… Oricum, primavara a venit, cel putin in calendar, si o sa vina si in lume. Din pacate, soarele ce va veni nu va avea taria sa incalzeasca si suflete. Nici pe al meu, nici pe altora. Dar pana la soare, sa ne bucuram de zapada. Pentru ca si zapada e draguta…...

Citește mai mult...

N-am să-nțeleg


Scris de | 20 ian. 2012

N-am să-nțeleg de ce m-apuc să scriu așa ceva, Când știu că-oricum răspunsuri eu nu voi avea. (Și, totuși, scriu…)   N-am să-nțeleg de ce atâta lipsă de încredere în sine, De ce atâta zbucium, luptă, pentru un sărac “mai bine”; De unde atâta frică de tot ce este nou, de ce n-ai mai făcut, Uitând de câte greutăți prin viață ai trecut.   N-am să-nțeleg de ce atâta lipsă de iubire De ce vor toți să faci ca ei, dar nu ca tine. N-am să-nțeleg de ce mai sunt și egoiști pe lume Și mai și spun că nu-s așa, sunt altruiști, pe bune.   N-am să-nțeleg de ce atâta ură și răceală, De parcă am fi, din nou, în Era Glaciară. De ce așa o răsturnare de valori, De ce fac toți, din vechile comori, gunoi.   N-am să-nțeleg de ce atâta muncă și război De parcă-am vrea sa arătăm tot ce avem mai rău în noi. De ce atât de mulți abandonează visuri, Uitând de toate-acele “Paradisuri”.   Și-ntr-un final, oricât de mult aș vrea și aș lupta, N-am să-nțeleg de ce nu înțeleg așa ceva. (Dar tot...

Citește mai mult...

Clipe si…clipe!


Scris de | 14 apr. 2011

Maine la ora asta…era sintagma mea preferata in a doua parte a zilei de ieri. Atata nerabdare, speranta, emotie…Urma sa merg din nou acasa, chiar daca nu dupa foarte mult timp. Inainte sa adorm insa, mi-a trecut un fulger prin minte: de unde stiam eu ca maine la ora asta eu o sa fiu intr-adevar acasa? Cineva spunea ca nu stii ce iti aduce o clipa, dar doua…iar eu aveam pretentia unei intregi zile…(Nu stau sa socotesc clipele care incap in 24 de ore :p). M-am gandit atunci la clipele prezente pe care le irosesc, uneori. Mi-a fost greu sa recunosc, dar mi se intampla sa ma gandesc atat de mult la viitor, incat sa uit sa ma bucur de prezent…De fapt, as putea spune, sa uit de prezent. Stiu teoria, cum ca nu e bine sa traiesti nici in trecut, nici in viitor…ca prezentul e cel mai mare dar, dar totusi, teoria nu imi e de ajuns, uneori… Ma gandesc daca mai sunt persoane ca mine. Sper ca da. Fiind putin rau, sper ca sunt si persoane care o duc mai rau ca mine. Adica nu; sigur sunt persoane care o duc mai rau ca mine, persoane care chiar uita sa traiasca! (Si nu sper asta!Chiar nu mi-as dori asta!) De ce ni se intampla asa? De ce alegem (doar) sa visam? Probabil fiindca ne e mai usor…Imi amintesc cum aman(am) lucrurile. Intotdeauna spuneam ca voi face, voi rezolva, voi schimba totul maine. Sau, ca ma voi apuca de anumite lucruri cand voi scapa de altele. Am un exemplu clar in minte: momentan spun ca, dupa ce voi termina cu BAC-ul si admiterea, ma voi apuca de citit, mult citit. Dar am mai zis chestii de genul. Si m-am oprit la a zice. Se pare ca amanarea e un dusman crunt. Dar nu despre asta voiam sa vorbesc. Of, ce repede ma ia valul! Revenind…de ce uitam sa traim? De ce trecem zi de zi prin viata fara sa vedem pe unde mergem? Auzim, dar nu ascultam? Vedem, dar nu privim? Invatam, dar nu intelegem? Nu mai observam frumusetea vietii…chiar daca ea exista, inca…Si mai e un aspect pe care nu-l vedem. Sau eu nu-l vad. Nu vad ca viata nu imi apartine. Adica e a mea, dar nu pot controla totul astfel incat sa fiu sigur ca ceea ce  ar trebui sa se intample se va si intampla. Spunea Coelho ceva interesant(parafrazez): uneori ne formam anumite imagini cu privire la viitor sau la anumite aspecte si nu mai vedem ceea ce este evident, si real in acelasi timp. (Promit ca voi reveni cu citatul exact. Simt ca...

Citește mai mult...
Pagina 15 din 17«...10...1314151617