invalmaseala de cuvinte


Optimist? Pesimist? Realist!


Scris de | 7 Sep 2010

„Optimistul vede partea plina a paharului, iar pesimistul pe cea goala.” Intotdeauna s-a spus ca e mai bine sa fi optimist decat pesimist. Si poate ca asa este. Doar ca eu nu pot sa fiu de acord. Nu spun ca pesimistul are de castigat, ci vreau sa spun ca atat optimistul cat si pesimistul au o imagine gresita despre lume. Optimistul vede doar partea plina a paharului, iar pesimistul pe cea goala. De aceea, cel care vede lumea asa cum este ea se numeste realist. Realistul nu intalneste nicio problema in a vedea atat partea plina, cat si partea goala. Si sa fim obiectivi, cele doua parti exista impreuna. Asa ca, parandu-mi rau atat pentru pesimist cat si pentru optimist, trebuie sa spun ca viata trebuie privita in mod realist. Intr-adevar, a fi optimist probabil e mai de dorit decat a fi pesimist…dar a fi realist reprezinta superlativul…Probabil s-ar putea insira multe si pe aceasta tema, dar sa zicem ca ma opresc...

Citește mai mult...

Despre fericire…


Scris de | 12 Aug 2010

„Fericirea e să ştii să îţi doreşti ceea ce ai deja.” -Augustin Nu stiu de ce, dar azi mi-am amintit de aceasta maxima ca sa-i spun asa. Si tot nestiind de ce, iata ca ma apuc sa insirui iar vrute si nevrute…despre fericire de asta data.  Stiai ca lumea noastra este plina de fericire? Stiai ca toti oamenii sunt multumiti?…Nu, nu stiai, pentru ca nu este nici pe departe astfel. Fericirea parca fuge de noi, iar multumirea – nici macar basm nu mai e. Si totusi, lucrurile ar trebui sa stea astfel. Sa-ti spun si de ce. Pentru ca fiecare spune:„Daca as avea asta mi-ar fi de ajuns” sau „Sa scap si de asta si nu  imi mai trebuie nimic.” Destul de cunoscut, nu? Si, paradoxal, se intampla asa cum isi doreste, dar fericirea ii lipseste. Si, astfel se intra intr-un cerc vicios, din care cu greu se mai iese:„Daca…”, … ,”Daca”. Si aici intra in scena ideea de mai sus: „Fericirea e să ştii să îţi doreşti ceea ce ai deja.” Intotdeauna poti gasi lucruri care crezi ca te vor face fericit. Si, dupa ce le vei avea, vei gasi altele. Si, numai fericit nu esti. Pentru ca fericit nu poti fi „decat in ciuda a ceea ce ai, nu datorita a ceea ce ai”. Sau, asa cum spunea Cehov, „Fericirea este o recompensă dată celui care nu a căutat-o.” Si tare cred ca are...

Citește mai mult...

Vorbe si cuvinte…


Scris de | 23 Iun 2010

„Nici unul dintre noi nu suntem centrul universului, Dumnezeu este centrul universului. Dumnezeu nu exista ca sa ne indeplineasca noua scopurile; noi existam ca sa indeplinim scopurile Lui.  Motivul pentru care El ne permite mie si tie sa mai respiram inca o data este pentru ca El are un scop cu noi, un scop al Lui, nu al nostru. Dumnezeu nu ne transforma ca sa ne simtim bine sau ca sa ne ducem planurile la indeplinire. El ne transforma pentru ca noi sa putem duce la indeplinire planurile Lui. Dumnezeu nu exista pentru noi, noi existam pentru El!” Trebuie sa recunosc ca acest paragraf m-a frapat inca de la prima propozitie; in prima instanta. Mai apoi  insa, mi-am dat seama ca lucrurile stau exact in felul in care au fost aduse in scena. Prea de multe ori avem(am) tendinta de a ne(ma) considera centrul universului, indiferent la care univers ne-am referi. Trebuie sa ne amintim ca nu ni se cuvine totul, sa ne amintim ca lumea nu e a noastra, sa ne amintim ca exista Cineva incomparabil in importanta. Dumnezeu e Dumnezeu, indiferent de ceea ce credem, spunem sau facem noi. Si planul Lui ramane neschimbat. Ceea ce imi place insa la Dumnezeu(sper ca nu am fortat nota prea tare cu aceasta exprimare) este faptul ca un rol foarte important in planul Sau il avem noi. Da, ai citit bine! Nu am gresit si nici nu m-am contrazis; sa incerc sa explic. Dumnezeu are un plan, pentru mine, pentru tine, pentru lume. Eu, oricata importanta mi-as da, oricate pretentii as ridica nu pot sa schimb acest plan. Si totusi, Dumnezeu nu trece peste deciziile mele; un plan exista, dar daca eu il dau la o parte, El nu ma forteaza. Stiu ca am intrat putin in contradictie cu citatul de mai sus, asa ca vreau sa revin pe aceeasi linie cu ideile exprimate de el. Dar citind din nou ultima fraza imi dau seama ca nu sunt decat in parte de acord. Existam pentru Dumnezeu, pentru ca El sa isi aduca la indeplinire palnul Sau cu noi(daca Il lasam), dar si El exista pentru noi; sa nu uitam ca a renuntat la propriul fiu pentru noi. Sau, poate tocmai din aceasta cauza noi existam pentru El si nu El pentru noi?… P.S: Se pare ca incercarea mea de a filozofa si de a face si altceva in acelasi timp nu prea a dat rezultate deosebite. Sa imi fie invatare de...

Citește mai mult...
Fulgi de ganduri

Fulgi de ganduri


Scris de | 11 Feb 2010

Imi ridic ochii de la foaia alba si mi-i indrept spre fereastra. Dau perdeaua la o parte si privesc negrul noptii instelate. Fulgi sclipitori de nea de abia se zaresc pierduti in marea aceasta de intuneric…Ei sunt singurii care leaga cerul de pamant. Zboara lin si cald parca, chiar sub privirea mea plina de admiratie. Se opresc la geamul meu pentru o clipa si cu un glas abia soptit ma intreaba: ‘Cine esti?’…’Ce faci?’…’Incotro te indrepti?’…’Pentru ce traiesti?’…Nu apuc sa imi indepartez uimirea si stelutele sunt deja departe…Dar altele vin si pleaca, lasand in urma lor aceleasi ecouri:’Ce faci?’…’Cine esti?’…Am vrut sa raspund, fara sa realizez insa ca as discuta cu fulgii de zapada, dar n-am avut taria. ‘Cine sunt eu de fapt?’, ‘Incotro ma indrept?’, ‘Pentru ce traiesc?’…Mi-am dat seama ca acestea nu sunt decat franturi de ganduri, pe care imaginatia le-a pus in puful fulgilor de gheata. Am vrut sa imi raspund…dar n-am putut, dar n-am stiut. Imi intorc din nou ochii si gandurile la foaia ce ma asteapta; ma imbie parca sa scriu ce am descoperit. Si o fac. Am aflat ca nu stiu ceea ce credeam ca stiu si ca nu am habar de niste lucruri pe care le credeam de mult lamurite. Au trecut clipele…si ramasitele gandurilor inca imi mai staruie in minte:’Cine esti?’, ‘Incotro te indrepti?’…si eu nu stiu sa raspund. Inca. Dar voi sti. Pentru ca am plecat in cautarea raspunsurilor. Deci: ‘Cine sunt?’, ‘Incotro ma indrept?’ Tocmai am aflat: Sunt CINEVA, care cauta CEVA…...

Citește mai mult...

Ploaia…ploua…


Scris de | 6 Sep 2009

Ploua…Si cu fiecare ploaie care cade pe pamantul acesta „satul de zile” parca se pogoara si putin din linistea cerului.Pe pamant.Dar in suflet???Unde este linistea???Ploaia nu poate patrunde in suflet.Sufletul are norii, ploile, furtunile lui.Dar are si un soare.Sau poate mai multi.Cine stie.Ploaia…Cand ploua…cade apa.Iar apa spala.Ploaia spala tot ceea ce se lasa spalat.Cade pe flori.Pe copaci; verzi sau uscati.Pe locul gol.Pe nisip.Pe oameni.Pe tine.Pe mine.De ce?Nu stiu.Poate pentru ca asa a randuit Cineva sa fie.Sau poate pentru ca asa vreau eu.Sau tu.Zi-mi tu.Astept.Dar,nu uita.Ploua.Si ploaia cade.Si spala.Si uda.Si face sa creasca.Lasa-te plouat.De ploaia de afara…sau/si de ploaia Iubirii de Sus. A fost o invalamaseala de cuvinte intr-o lume...

Citește mai mult...
Pagina 15 din 15«...1112131415