invalmaseala de cuvinte


Chiar dacă nu-mi împarți iubirea

Chiar daca nu-mi imparti iubirea


Scris de | 4 ian. 2017

Simt inima în piept cum plânge, După-al tău chip ce n-am avut Și suferința-adânc mă strânge, Căci te-am pierdut, fără-nceput. Mi-e dor să uit de-a ta ființă, Să pot să-mi văd, frumos, de trai, Dar te găsesc ‘n-orice dorință – Nu vreau să pleci, ci să mai stai! Tu…îmi lipsești chiar prin prezență Și-aș da oricât să schimb un pas. Aș vrea s-opresc doar ce-i esență: Vreau ca să vreau să te pot las. Dar este tristă întâmplarea Pe-al vieții nesfârșit amar… Aș vrea să pot să-ți schimb visarea, Să știu că lupt, dar nu-n zadar. … Și-aș da orice să îi iau locul, Să mă iubești cum îl iubești… În suflet ți-aș aprinde focul Ca inima să-mi dăruiești. Dar nu-mi rămâne decât plânset Cu lacrimile-ascunse-n mine, Dar și speranța c-al tău umblet Îți va aduce numai bine. Căci tot ce vreau e fericirea Ce sper ca tu s-o poți avea, Chiar dacă nu-mi împarți iubirea, Chiar dacă tu nu-mi ești a...

Citește mai mult...
Tot ce ești

Tot ce esti


Scris de | 22 dec. 2016

Chipul tău, în miez de iarnă, E frumos ca o poveste Ce aleargă pe cărarea Ce va fi și care este. Ochii tăi, în miez de iarnă, Sunt duioși ca o narcisă Ce se-alintă pe-o suflare Către mine-n vânt promisă. Buza ta, în miez de iarnă, Bate vesel provocare: „Voi veni din cer, departe Aducându-ți alinare”! Părul tău, în miez de iarnă, Radiază-n fulgi de nea… Buclele se joacă-aiurea Încurcând inima mea. Vorba ta, în miez de iarnă, Spune sensuri fără sens, Promulgând o-naintare Printr-un fum ce-l simt prea dens! Visul tău, în miez de iarnă, Fuge vesel nicăieri Alergând drumul speranței Către una dintre vreri. … Tot ce ești, în miez de iarnă, Bântuie a mea ființă; Face vraiște-n așteptare, Răvășind orice...

Citește mai mult...
Glossă (Cu tine pe munte)

Glossa (Cu tine pe munte)


Scris de | 4 dec. 2016

Iubito, te-aș vrea cu mine pe munte, Să ne umplem de tot ce pe lume-i frumos… Gândul spre zări neînfricat ni se-avânte, Adunând al naturii regine prinos. Am merge în zări pe cărările toate, Visând așteptări uneori chiar cărunte, Le-am duce din suflet pe toate în fapte – Iubito, te-aș vreau cu mine pe munte. Aș vrea să fim singuri în toată splendoarea Ce muntele-oferă, de sus până jos! Aș vrea să-ncetăm, pentr-un timp, alergarea, Să ne umplem cu tot ce pe lume-i frumos. Ți-aș strânge ființa timid către mine De stihii ce-ades ar putea să-nspăimânte – Și-ar fi pentru veci, pentru noi, numai bine, Gândul spre zări neînfricat ni se-avânte. Și, deși poate-ar fi pași grei pe cale, Din toți am extrage ce-ar fi cu folos… Mergând ori la deal, zburând ori la vale, Adunând al naturii regine prinos. Adunând al naturii regine prinos, Gândul spre zări neînfricat ni se-avânte… Să ne umplem cu tot ce pe lume-i frumos: Iubito, te-aș vrea cu mine pe munte. 3 Decembrie 2016, Refugiul Diana, Piatra Craiului....

Citește mai mult...
De Crăciunul ce vine

De Craciunul ce vine


Scris de | 30 nov. 2016

Lasă-mă, de Crăciunul ce vine, Să stau să respir…sau să plec pe cărări, Ce duc ori spre rău, ce duc ori spre bine, Ce nasc aventură și-aduc doar mirări. Promit să nu fug chiar departe, Deși sufletele nu au distanță. Aleg pași mărunți, ca de șoapte, Ce-aduc, cam timid, a prestanță. O să râd pe cărarea de gheață Și-o să zburd printre fulgii de vis. Ființa-mi vioaie, deloc prea măreață Va cere, decisă, acorduri de bis. Cu ochii aprinși, voi citi printre stele Povești despre oameni ce-n inimi se-ascund. Sperând că-nvățând și-observând joc de iele, Mă-ntorc mai curat: în faptă și-n gând. Și fi-va-mi suflarea doar urmă de abur, Și corpul un dram ca de spirit pierdut. Aleg ‘nalte zări, refuzând praf de aur, De dragul a tot ce cândva aș fi vrut. Atunci o să tac, văzând nemurirea, Ce vine din timp și se-aruncă-n nimic. Atunci o să-aleg, refuzând stăpânirea Doar ceea ce-i bun, deși poate-i mic. Aleg, de Crăciunul ce vine din urmă, Să plec doar cu mine, aievea, la drum. Voi cerne adesea în palmă de brumă, Frânturi ca de chip ce renasc și din scrum. Visa-voi mereu că adun așteptarea, Și că stau pe-o planetă ah, draga de ea! Sperând, uneori, că te-ajunge chemarea, De-a-ți lua o planetă vecină cu-a...

Citește mai mult...
Spre nicăieri

Spre nicaieri


Scris de | 26 nov. 2016

De-ar fi s-aleg doar eu distanța Aș lua nimic, să fie scurt. De aș putea-nclina balanța M-aș rezuma la aș fi vrut. De aș avea un drum în față Aș sta pe loc, să mă decid. De aș putea croi o viață Aș da la schimb un pic de vid. De aș vedea prin strălucire Aș sta blocat ca să admir. De aș putea fura iubire Aș umple-un borcănaș de mir. De aș putea cuprinde zarea Te-aș lua pe tine din frumos. De aș putea simți mirarea N-aș vrea nimic mai glorios. De aș putea sufla durerea Aș mai păstra puțin din ea. De mi-aș putea alege vrerea Aș vrea-o ca să fie-a mea. De aș gândi chiar nemurirea N-aș sta s-aud deloc de ieri… Ci aș goni cu viețuirea Anost, stingher, spre...

Citește mai mult...
Pagina 4 din 16«...23456...10...»