invalmaseala de cuvinte


De Crăciunul ce vine

De Craciunul ce vine


Scris de | 30 nov. 2016

Lasă-mă, de Crăciunul ce vine, Să stau să respir…sau să plec pe cărări, Ce duc ori spre rău, ce duc ori spre bine, Ce nasc aventură și-aduc doar mirări. Promit să nu fug chiar departe, Deși sufletele nu au distanță. Aleg pași mărunți, ca de șoapte, Ce-aduc, cam timid, a prestanță. O să râd pe cărarea de gheață Și-o să zburd printre fulgii de vis. Ființa-mi vioaie, deloc prea măreață Va cere, decisă, acorduri de bis. Cu ochii aprinși, voi citi printre stele Povești despre oameni ce-n inimi se-ascund. Sperând că-nvățând și-observând joc de iele, Mă-ntorc mai curat: în faptă și-n gând. Și fi-va-mi suflarea doar urmă de abur, Și corpul un dram ca de spirit pierdut. Aleg ‘nalte zări, refuzând praf de aur, De dragul a tot ce cândva aș fi vrut. Atunci o să tac, văzând nemurirea, Ce vine din timp și se-aruncă-n nimic. Atunci o să-aleg, refuzând stăpânirea Doar ceea ce-i bun, deși poate-i mic. Aleg, de Crăciunul ce vine din urmă, Să plec doar cu mine, aievea, la drum. Voi cerne adesea în palmă de brumă, Frânturi ca de chip ce renasc și din scrum. Visa-voi mereu că adun așteptarea, Și că stau pe-o planetă ah, draga de ea! Sperând, uneori, că te-ajunge chemarea, De-a-ți lua o planetă vecină cu-a...

Citește mai mult...
Spre nicăieri

Spre nicaieri


Scris de | 26 nov. 2016

De-ar fi s-aleg doar eu distanța Aș lua nimic, să fie scurt. De aș putea-nclina balanța M-aș rezuma la aș fi vrut. De aș avea un drum în față Aș sta pe loc, să mă decid. De aș putea croi o viață Aș da la schimb un pic de vid. De aș vedea prin strălucire Aș sta blocat ca să admir. De aș putea fura iubire Aș umple-un borcănaș de mir. De aș putea cuprinde zarea Te-aș lua pe tine din frumos. De aș putea simți mirarea N-aș vrea nimic mai glorios. De aș putea sufla durerea Aș mai păstra puțin din ea. De mi-aș putea alege vrerea Aș vrea-o ca să fie-a mea. De aș gândi chiar nemurirea N-aș sta s-aud deloc de ieri… Ci aș goni cu viețuirea Anost, stingher, spre...

Citește mai mult...
Pe drumul către infinit

Pe drumul catre infinit


Scris de | 6 nov. 2016

Mi-ar fi plăcut să-mi spui de tine Așa…și fără să te-ntreb. Te-aș fi-ascultat deplin și bine, Fără-altceva ca eu s-aleg. Mi-ar fi plăcut să văd prin tine, Dar tu n-ai vrut, am vrut doar eu… Aș fi privit doar în neștire, Te-aș fi păstrat în capul meu. Mi-ar fi plăcut să vii aproape Făr’ să te chem, decât în gând. Te-aș fi ținut în mii de șoapte O veșnicie, chiar plângând. Mi-ar fi plăcut s-alegi cărarea Ce duce, lină, către noi. Aș fi primit și așteptarea Ce vine-n soare, sau cu ploi. Dar tu n-ai spus nici vorbă brută Și n-am văzut decât nimic. Ba ai fugit, de tot pierdută, Pe drumul către...

Citește mai mult...
M-am reîntors

M-am reintors


Scris de | 29 sept. 2016

Și m-am întors! Nu că am vrut, Dar nu prea am avut de-ales… Mi-e sufletul în franjuri rupt Și gândul îmi oftează des. Te-am regăsit, oraș pierdut a dezgolire, La fel: aglomerat, pustiu și trist. Mă-nec ușor prin amintire, Dar mă opresc; nu vreau să risc… Mă tot întreb: unde mă duc? Și ce-am să caut pe pământ? De-aș fi ce vreau, aș fi…un nuc, Să am un loc al meu înfipt, adânc. Aș vrea să strig, dar deranjez. Deci tac; doar ochii mi-i închid… Prefer să stau, să mă așez Și să zâmbesc, cu foc arid. E noapte-afară, calm, plăcut. În suflet bezna-i cu amar. Orașul fuge…-n ritm acut, Eu stau blocat. Să stai e rar… M-am reîntors, sperând la bine. Doar că-i la fel ca până-acum! Constat că, de nu schimb în mine, Totul e-o pleavă și un...

Citește mai mult...
Încă un dans

Inca un dans


Scris de | 10 mai 2016

Te-aș lua la dans, să fiu doar eu cu tine, Să îndrăznim să pierdem timp din noi. Aș tot privi la nori, m-aș rătăci prea bine, Nu mi-ar păsa: de e uscat, ori de-i noroi. Natura ne-ar fi scenă, casă și fundal. N-am alerga nici după muzică aleasă… Și ne-am găsi sub cerul mare de cristal, Cum suntem: mici, firavi, zâmbind în ceață. Ne-am gâdila prin firele de iarbă Picioarele desculțe de murdar; Și-am râde dezinvolt, nu doar în barbă, De toți ceilalți, cu-al lor venin amar. Și am dansa, dansa…în miez de lume, De la un capăt, până-n zări, la orizont. Am râde-așa cum face marea spume: Nu ne-ar păsa de-al plajelor afront. De am zbura, ai fi tot tu cu mine; De ne-am târî, nu ne-am opri deloc. De ne-ar fi rău, ori de ne-ar fi mai bine, Nu ne-ar păsa, ar fi doar tot un joc. Te-aș lua la dans, chiar sus pe munte, Pe vârfuri toți suntem aproape-n cer! Și-aș încerca ușor, timid, să te sărut pe frunte, Și-aș îndrăzni la încă-un dans să...

Citește mai mult...
Pagina 5 din 16«...34567...10...»