De ce e in regula sa nu fii in regula

Scris de | 9 Dec 2015 | Despre: de meditat | 1 comentariu


41449368_l

O duci bine. Oriunde mergi, afișezi un zâmbet strălucitor pe buze. Strângi mâna oamenilor cu încredere, în timp ce-i privești în ochi. Prestanța ta nu lasă niciodată de dorit. Nu ai probleme, ci doar mici incoveniente. Muncești, ieși cu prietenii, înveți lucruri noi – viața ta e o succesiune de activități care îți aduc satisfacție și te împlinesc. Iar când ești întrebat „ce faci?” răspunzi, evident, cu „sunt bine”.

Doar că nu ești.

Cel puțin, nu ești mereu. Nu se poate ca toate să îți meargă de la sine și să îți reușească de fiecare dată. Și, deși știi asta, ai ajuns să dai deoparte nefericirile, afișând, tot timpul, o imagine conformă cu ceea ce societatea cere. Zâmbești, dându-ți aere de persoană încrezătoare.

Uiți, însă, că e în regulă să nu fii în regulă.

Nu suntem roboți. Nu putem funcționa pe pilot automat și la turație maximă, la nesfârșit. Și nu, nu putem fi fericiți non-stop! Nici productivi nu suntem mereu și nici task-urile nu ne ies în fiecare zi la fel. Învățatul nu merge nici el întotdeauna ca pe roate. Și chiar relațiile, au zile cu soare și zile mai cu umbră. Viața – așa este ea – ne face să apreciem ceea ce are valoare, tocmai prin faptul că nu ni-l oferă pe tavă.

Cumva, lucrurile decurg ca la o competiție: nu poți alerga fără să ai și momente de respiro. Iar perioadele în care nu ești așa cum ți-ai dori să fii sunt exact pauzele meritate pe care ființa ta și le cere! Învață să le accepți și, de ce nu, să te bucuri de ele. Ia-le ca pe un timp în care poți să fi mai mult cu tine însuți, măcar.

Și nu, nu e nimic în neregulă cu a fi obosit, plictisit sau sătul până peste cap de ceea ce ai de făcut. Nu e nimic alarmant în a fi trist și în a vedea viitorul în tonuri închise de gri. Și nu e nimic greșit în a nu avea chef sau în a-ți dori să faci orice altceva decât ceea ce trebuie să faci.

Din contră, e normal. Pentru că, deși sigur nu pare așa, în astfel de momente te reîncarci.

Încetinind ritmul, îți permiți să îți tragi sufletul ca să o iei iarăși la goană. Fiind trist, îți pregătești sufletul pentru fericire. Văzând totul în negru, îți dezobișnuiești ochii de lumină. Și, când razele de soare or să apară, o să fii primul care să se bucure de ele.

Deși nu ne place, viața nu e liniară. E plină de valuri pe care trebuie să navigăm. Că mai luăm și guri de apă sărate, asta e altă poveste. Important e să înțelegem că furtunile nu sunt rele, în sine, ci că sunt un dat care ne ajută să apreciem așa cum trebuie seninul zilelor cu soare.

Într-un final, și cea mai neagră noapte trece.

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

1 Comentariu

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *