exploreMoldova (1) – Din nou pe biciclete

Scris de | 19 apr. 2018 | Despre: jurnal de calatorie | Fără comentarii


Ziua 1: Începuturile sunt mai grele decât crezi

Cătina, Buzău-Bisoca. 100 km – https://www.strava.com/activities/1487440599

Nu e deloc ușor să ieși din casă și să pornești într-o nouă aventură, indiferent de câte ori ai făcut asta în trecut. Pare că mintea noastră ignoră plăcerea, focusându-se doar pe dezavantaje. Cumva, efortul pe care știi ca trebuie să îl depui te îngreunează, împiedicându-te să sari cu capul în necunoscut. Rațional e ceea ce vrei, dar emoțiile te împiedică să începi. Comoditatea aproape că învinge decizia, iar dacă nu ar fi voința plecarea nu ar avea loc niciodată.

Avem kilometri mulți în față și, pentru că soarele zâmbește îmbietor, urcăm în șa și pornim la vale. E plăcut să începi tura cu coborâre, purtați de adierea primăverii ce, în sfârșit, se simte în aer! Județeanul face loc naționalului, iar acesta, curând, ne varsă pe drumuri comunale de piatră. Până la Chișinău urmează să învârtim pedalele pe tot felul de suprafețe, așa că nu ne temem – din contră, ne bucurăm de lipsa traficului și de atât de multă liniște.

În Berca, opriți la un supermarket, mă întâlnesc cu prieteni vechi, total accidental. Apoi urcăm pe o vale lungă, prea puțin explorată ne noi și desprinsă din alte vremuri. Satele sunt rare, peisajul șters de iarna ce se încheie, iar oamenii scumpi la vedere. Cumva, ne descoperim pierduți într-o lume atât de apropiată ca distanță, dar mult prea îndepărtată ca imagini.

Lăsăm Vulcanii Noroioși în urmă și împingem cu putere către Bisoca. Suntem mult în urma planului de acasă, începutul de sezon și picioarele neînvățate cu kilometrii își spun cuvântul. Greu, după zeci de serpentine, sosim în satul de la capătul veacurilor – așa numim, în noi, adunătura de case aruncate pe dealurile acestea aproape munți ce ne delectează după atâtea ore de efort.

Obosiți, după întâlniri lipsite de timiditate cu vulpi de prin sălbăticie, montăm cortul pe un platou ce ne asigură prim-planul către răsărit. Mâncăm frugal, bătuți de vântul rece de seară și ne aruncăm în a risipi consumul de peste zi într-o odihnă clar meritată.

 

Ziua 2: Luptând cu noroiul

Bisoca, Buzău – Matca, Galați. 135 km – https://www.strava.com/activities/1489407628

Pornim devreme, după un mic-dejun consistent luat pe iarba ce dă colțul, deciși să recuperăm distanța restantă. Cu doar 100 km parcurși și niște drumuri despre care nu știm multe, nu avem vreme de pierdut. În plus, aventura ne așteaptă, putem simți cum ne intrăm în ritm, iar asta se simte tare bine.

Ziua începe cu o coborâre abruptă, prin pădure, către capătul unui DN ce se înfundă în munte, la Jitia. Suntem deja în Vrancea, unul din județele cele mai surprinzătoare, într-o localitate căzută pe valea unui râu, de nicăieri. Ca și ea, nu știm de unde să apucăm cățărarea de 600 de metri ce ne așteaptă, dar încercăm, cu timiditate, dealul. Există o vorbă a cicloturistului: atât timp cât stai în șa, kilometri se adună, pe care ne bazăm toate energiile dimineții.

Vintileasca e un sat cum rar mi-a fost dat să descopăr – pus în valoare de soarele blând ce mângâie crestele, mă încântă cu casele risipite pe dealuri. Smuls din coasta muntelui, frumosul îmi arată o altă zonă unde mi-ar plăcea să locuiesc. Liniștea profundă, sălbăticia nederanjată și orizontul ce se întinde până departe, mă conving să îmi promit revin și în alte împrejurări, mai tihnite.

Ca orice minune, frumosul nu durează: lăsând localitatea în spate, ne găsim aruncați în noroaie, amestecați cu clisa drumului de pământ moale – martor al unor imense tăieri de pădure, luptă împotriva mașinăriilor ce îi spintecă casa, dar în zadar. TAF-urile și camioanele par decise să spintece natura cu orice preț, brăzdând-o cu răni adânci, vizibile.

Revenim la asfalt după ora 14:00, având puțin peste 30 de kilometri parcurși. Încercăm să spălăm bicicletele la un izvor, iar în sat rog pe cineva să îmi scuture grosul cu un furtun cu presiune. Deocamdată totul pare în regulă – roțile se învârt, frânele țin, nimic nu scârțâie sau atinge.

Până la șoseaua principală calea e lungă, mai ales pentru psihic. Obosiți de eșecul zilei, distanțele nu par să se mai adune. Dar ne încăpățânăm să înaintăm, chiar dacă prin uzură, până în Matca, unde rămânem peste noapte. Intrați pe mâini bune, primim tot ce avem nevoie să ne refacem resursele pe măsura restului excursiei. Seara se scurge cu un duș rece, câteva discuții și un somn din care nu ne-am mai trezi – de ziua următoare nu avem nicio scuză să nu ne luăm la întrecere cu drumurile!

(Îmi e greu să înțeleg oamenii care își pun resursele la dispoziția altora, necunoscuți adesea, doar pentru a-i ajuta. Fără să primească nimic în schimb, aleg să se sacrifice, pentru a aduce un plus de bine celorlalți. Fără obligații, fără cereri și fără limitări poate îndreptățite. Totuși, e plăcut tare să întâlnești astfel de persoane, fără ei călătoriile pe două roți, la firul ierbii, nu ar fi la fel!)

Primele urcari, e greu la deal!

Vulcanii Noroiosi, peisaj selenar

La capatul pamantului, inainte de Bisoca

Unduiri sub apus

Jitia, cu o dimineata ce anunta o zi plina de aventura

 

 

 

Comandă acum ultima mea carte! Ai varianta PDF sau tipărită, la alegere! Enjoy!
Mai multe detalii!

Trackbacks/Pingbacks

  1. exploreMoldova (2) – Din Moldova „noastră” în Moldova „lor” | Pășind prin viață - […] (Partea 1 se poate citi aici) […]

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *