exploreMoldova (2) – Din Moldova „noastra” in Moldova „lor”

Scris de | 24 apr. 2018 | Despre: jurnal de calatorie | Fără comentarii


(Partea 1 se poate citi aici)

Ziua 3 – Pierduți prin uniformitatea peisajelor

Matca – Oțetea, 138 km – https://www.strava.com/activities/1497279536. Relive: https://www.relive.cc/view/1497279536

Ne e greu să luăm oboseala de braț și să continuăm, așa că plecăm destul de târziu din Matca. Norii acoperă cerul, vântul bate hotărât, iar noi refuzăm să ne trezim – conștientizăm, după aproximativ 20 de kilometri, că nu ne îndreptăm către Târgul Bujor, ci mult către nord. Astfel, după câteva minute de studiat harta, schimbăm ruta și mergem spre Huși, lăsând Cahulul pentru întoarcere – practic, facem bucla invers decât planificasem.

Asfaltul e prost cam tot timpul, iar drumurile urcă și coboară dealuri infinite. Cumva, parcurgem același circuit iarăși și iarăși, ca într-un cumplit joc psihologic. Ajungem în sate înghețate în trecut și în orașe al căror sens îmi e imposibil să îl descifrez – atât Berești, cât și Murgeni sunt două așezări aruncate între dealuri și lăsate acolo, peste timp, cu niște locuitori fără activitate, speranțe sau interese.

Mâncăm înainte de a ieși în lunca Prutului, singura porțiune plată de pedalat. Obsesiv, fiecare echipaj al poliției de frontieră ne oprește pentru control. Îmi crește tensiunea, nu înțeleg de ce trebuie să dau socoteală, în propria țară, unde merg, unde dorm, de unde vin etc! Pe seară, chiar sunt un pic mai acid cu ultimii, le dau răspunsuri vagi, fără acoperire în realitate, dar mă abțin să le comentez despre notatul datelor din buletin.

Campăm mai departe decât promisesem, pe o pajiște dosită între două dealuri. Avem o mică baltă în apropiere, și liniște cât cuprinde – exact ce ne dorim. Dormim devreme, legănați de stropii ce cad ritmic pe cort…Odihna ne e tihnită, iar mai târziu apare și luna să ne salute. În sfârșit, pare că ne așezăm cum trebuie la drum!

Ziua 4 – Orizonturi deschise dincolo de Prut

Oțetea – Ialoveni, 110 km – https://www.strava.com/activities/1497279464.

Puține experiențe pe lume sunt mai plăcute ca ieșitul din cort dimineața, în răcoarea blândă a noii zile: în doar câteva clipe treci la realitatea aventurii din fața căreia nu mai poți da înapoi (căci da, uneori vrei să apeși un buton și să se termine totul). Soarele e sus când deschidem fermoarele, căci să îl trezesc pe Evelin e mereu un chin – suntem diferiți și, evident, avem abordări diferite.

Pedalăm întins până în Huși, unde ne abatem pe la Lidl, singurul magazin mai serios din zonă. Aici mi se reamintește că oamenii sărbătoresc Paștele nu prin pioșenie, ci prin frenezia cumpărăturilor – din păcate, tot ce a mai rămas din religie e o închinare adusă stomacurilor și simțitului bine! Astfel, ne-am răsturnat valorile și tot ce contează e un consumerism egoist care, în loc să ne apropie în sfințenie, ne dărâmă fără să realizăm.

Târziu și cu inima tristă, încercăm să ne grăbim către graniță. Destinul, însă, ne oprește cu o explozie la cauciucul meu spate. Din cauza noroiul de zilele trecute depozitat pe aripă, materialul s-a tocit până la cameră și a cedat – lecție învățată pentru viitor: niciodată să nu umbli cu apărătorile încărcate de pământ! Avem rezervă, totuși, așa că rezolvăm rapid problema și continuăm, cu entuziasm, către Albița.

Republica nu ne dă pe spate, la prima vedere, dar ne surprinde cu prețurile infime la combustibili și cu satele construite din case aproape identice. Drumurile nu strălucesc, dar nici mult prea proaste față de ale noastre nu sunt, deci nu e de dat cu parul. Înainte de Hîncești urcăm de ne sar capacele, cu stomacurile flămânde și bidoanele goale. Orașul, însă, ne rezolvă inconvenientele, ba chiar vizităm (de la depărtare, pe dinafară) Conacul lui Manuc Bei, un palat în stil francez ce a aparținut unui negustor armean. În rest, aceleași blocuri comuniste, aceiași oameni cu nimic diferiți de noi – aceeași atmosferă.

Până la Chișinău, ne tocim nervii pe drumuri ce urcă și coboară frenetic, indiferente la oboseala noastră. Vii neînfrunzite ne străjuiesc eforturile, iar cerul albastru ne privește impasibil, pedală cu pedală. Campăm după Ialoveni, ascunși exact înainte de pancarta ce anunță sosirea în capitală, la o distanță considerabilă de șosea. Ne permitem luxul unui duș fierbinte (l-am umplut pe cel de camping de la o benzinărie) și bucuria unei cine tihnite, deși uscate. Împăcați, petrecem restul serii povestind, făcând planuri și visând cu ochii deschiși, cu luminile localităților din vale încântându-ne privirile – momentele acestea, de odihnă după kilometri de chin, iată un motiv pentru care merită să bați lumea pe bicicletă!

Soarele de dimineață după ploaia de peste noapte

Satele și „orașele” din Moldova al căror sens nu l-am putut înțelege

Aprovizonare cu apă proaspătă

Pauză

Drumuri nesfârșite

Adio, Galați!

Gustare frugală

Asfalt bun în Lunca Prutului

Când nu mai ai loc în bagaje pentru mâncare

Prânzul imediat după trecerea în Republică

Mesaj…”unionist”!

Prima impresie

Vârfuri de dealuri

La baza urcării

Locul de cort și repetiția pentru dușul cald

 

Comandă acum ultima mea carte! Ai varianta PDF sau tipărită, la alegere! Enjoy!
Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *