Ganduri

Scris de | 20 Iul 2012 | Despre: reflectii | Fără comentarii


„Desi stia ca e terminat, ceva din el nu putea sa o creada. Era doborat, dar parca simtea in el o asa forta, cum rar se intalneste in vreo persoana. Nu credea ca se va mai ridica vreodata, dar stia ca isi va reveni. Si, dupa lupte aprige, va urca mai sus de locul din care a cazut. Stia ca este afectat de tot si toate, ca nu va rezista mai mult, dar rezista. Stia ca ar trebui sa planga, sa fuga, sa faca ceva sa scape de tot, dar nu putea. O pace prea mare, straina de el, necunoscuta lui pana atunci, ii invada sufletul. Parca ceva ii spunea ca o sa fie bine. Nu stia daca totul este mai mult decat o minciuna dulce si calda, dar el o credea. Incerca sa renunte, dar nu reusea. Parca jocul il prinsese prea tare in mreje. Era ambitia sau prostia cea care-l mana mai departe? Avea sanse de reusita, sau se indrepta spre o nenorocire mai crunta? Nu stia. Tot ce stia era ca nu voia sa mai lupte, dar ca nu putea arunca armele. Pierduse prea mult ca sa mai dea inapoi…”

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *