Glossa (intr-o noapte de iarna)

Scris de | 2 Noi 2012 | Despre: asa spun altii | Fără comentarii


Trup de lut si de tarâna,

Suflet de pribeag în zare,

Te mai vrei tinut de mâna

Si-ai mai vrea sa râzi la soare…

Esti tot tu, timida fata,

Esti tot tu, micutul june,

Tot copil, ca altadata

Ti-este sufletul, batrâne!

Ochii tai, din alta lume,

Par desprinsi precum din basme,

Parul tau, a’ marii spume

Te-a adus dintre fantasme.

Obosit de-atâta viata,

Cocosat si într-o râna,

Te-ai pierdut de mult în ceata,

Trup de lut si de tarâna.

Tot razbind prin vrajba lumii

Mai cutezi a-ti urma drumul,

Chiar de râd de tine unii

Blestemând… ”Priviti nebunul!”

Nu te-ar mai opri din cale

Nici de ar veni cu care,

Ori cu sabii si pistoale,

Suflet de pribeag în zare.

Ridul aspru de pe frunte,

Glasul ragusit de vreme,

Mersul leganat prin curte,

Somnul scurt si plin de temeri,

Au sapat cu multa ura

Amintirea ta batrâna,

Dar de mama ta cea buna,

Te mai vrei tinut de mâna…

Fapte vechi, de mult uitate,

Tot stârnesc inima-ti vie,

Toate luptele purtate,

Si iubiri, si.. cine stie?!?

Ah! Drumet printre ruine,

Printre flacari si vâltoare,

Tot ti-e dor de-acele zile

Si-ai mai vrea sa râzi la soare…

Cât de repede trecura

Anii grei cu-a lor minciune!

Câte ochii tai vazura…

Câte rele, câte bune…

Însa sufletul tau mare,

Mai vorbeste de ”odata”

Caci, în inima-ti de carne,

Esti tot tu, timida fata.

Fruntea ta-i de vise plina.

Înca îti e dor de-acasa,

Mai vrei lampa ca lumina

Si cu-ai tai sa stai la masa…

Sunt aievea toate – însa –

povestirile cu zâne,

Caci, sub mâna tremurânda,

Esti tot tu, micutul june.

Buzele-ti rostesc adesea

Întâmplari din tinerete.

Parca îti lipseau atuncea

Vesnicele doua bete…

Dar dincolo de cuvinte,

Dor de mama si de tata,

Esti în suflet si în minte

Tot copil ca altadata.

Mai mereu privit cu sila,

Judecat de cei mai tineri,

Esti vazut ca demn de mila

De nepoti, nurori si gineri.

Dar la fel ca si atuncea

Când ai aparut în lume,

Tot copil si plin de viata,

‘Ti-este sufletul, batrâne!

‘Ti-este sufletul, batrâne,

Tot copil, ca alta data,

Esti tot tu, micutul june,

Esti tot tu, timida fata.

Si-ai mai vrea sa râzi la soare,

Te mai vrei tinut de mâna…

Suflet de pribeag în zare,

Trup de lut si de tarâna!

Poezia este scrisa de un bun prieten de-al meu si mie imi place mult de tot.(Pot sa spun ca e geniala! 🙂 ) Stiu ca daca nu puneam randul acesta, credeati cu totii ca apartine unui mare poet. Si nu ati fi gresit in totalitate, pentru ca apartine unui (viitor) mare poet.:)

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *