(Inca mai) Exista minuni!

Scris de | 27 Mai 2011 | Despre: reflectii | 2 comentarii


As fi vrut sa pot spune ca ma uit la o foaie alba, gandindu-ma cum sa incep…dar nu pot. Pentru ca eu ma gasesc pironit in fata lap-top-ului, asteptand ca literele si cuvintele sa se aseze in ordinea cea mai de dorit. Mi se intampla uneori sa regret…vremuri pe care nu le-am trait, cuvinte pe care nu le-am auzit, locuri pe care nu le-am vizitat…Dar ma resemnez…

De mult nu am mai dat pe acasa. Asta exceptand ziua de azi. E chiar frumos acasa, mai ales cand, pe langa intampinarea calda a celor dragi, natura isi arunca si ea intreaga splendoare in calea ta. Verde de vis, patat ici, colo, cu alb sau roz imbatator…Adieri de vant cu parfum dulce de flori de salcam… Concerte ale celor mai mari artisti, dar cu intrarea libera…Stele distante, dar calde, pe cer…Minuni ale creatiei, ale iubirii, ale daruirii…

E uimitor cat de „de piatra” am ajuns, cu totii. Sau, cel putin, inimile noastre. Ma intreb uneori, daca in fata naturii nu ramai fara glas, atunci in fata a ce anume? E pacat sa fii inconjurat de minuni, dar sa nu le vezi. Sau sa crezi ca ti se cuvin. Poate ca tocmai asta este problema: credem ca toate acestea sunt ale noastre de drept, uitand astfel sa le pretuim. Si e trist…

Ma gandesc la o situatie. Un tata este foarte fericit. Azi i-a oferit copilului sau un dar. Copilul ii intoarce fericire impletita cu recunostinta. Dar si maine tatal ofera un cadou. Si saptamana viitoare, si cealalta, si peste o luna. Si tot asa, cu fiecare ocazie, fie ea speciala sau nu, tatal ii ofera si i se ofera copilului sau. Dar modul in care percepe copilul cadourile se schimba. Daca in primele zile era profund recunoscator, pe parcurs a inceput sa priveasca totul ca o obisnuinta. Era vina tatalui? Poate ca da, pentru ca il iubea prea mult! Exact asa pateste Dumnezeu cu noi(sau, cel putin, cu mine). Imi ofera, imi ofera, imi ofera. Iar eu accept. Doar e meritul meu! Si, uneori, cand El alege sa rareasca anumite daruri, nu prea imi convine. Il cam trag la raspundere, intr-un fel.

Ne-am obisnuit sa trecem pe langa…O viata avem (se spune) si, in loc sa ne-o traim, o lasam pe ea sa ne traiasca. Uitam de minuni, uitam de iubire…Uitam de El…

Nu stiu daca data viitoare cand vei (voi) iesi vei (voi) observa macar o frantura (de minune). Dar Dumnezeu spera ca da, ca macar astazi lucrurile vor sta altfel. Schimba viteza intr-o treapta inferioara (ca de oprit nu prea ne mai putem opri) si priveste dincolo de geamul vietii tale. Vei fi uimit cate minuni exista. Poate un cantec de greier, o soapta de vant…Un ras de copil, sau un strigat de batran…(Inca mai) EXISTA MINUNI!

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

2 Comentarii

  1. Cand am intrat pe blogul tau nu m-am gandit ca voi ramane atat de mult pe el, dar cred ca o sa mai raman ceva vreme ;))

    Ceea ce scrii tu e foarte frumos si profund, daca toti am gandi asa in fiecare zi sunt sigura ca multe s-ar schimba. Iti multumesc pentru aceste versuri, sincer iti spun mi-au fost de mare ajutor, m-au facut sa imi dau seama de ceea ce ar fi trebuit sa fac eu in momentul de fata.

    Post a Reply

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *