Incearca sa evadezi!

Scris de | 5 Apr 2016 | Despre: diverse | Fără comentarii


Freedom-kooi

Se spune că libertatea (aia adevărată și reală) nu există și că toți trăim în cuști de care ne e imposibil să ne debarasăm. Ba mai mult, se mai spune și că suntem din ce în ce mai puțin conștienți de cât de îngrădită ne este viața, iar de recunoscut nu am recunoaște-o nici în ruptul capului. (Cum ce să recunoaștem? Cușca, viața…)

Ne place să ne credem zmei, mari și stabili pe propriile picioare. Ce suntem, de fapt? Niște țânci care își irosesc viețile jucând după regulile altora, în curțile altora, cu jucăriile altora. (Bine, partea cu jucăriile ar putea fi negociabilă, unele putem spune că ne aparțin.) Am ajuns sclavi, adică. Cu litere mari, ca în clasa I: SCLAVI. Ai cui? Aproape că devine imposibil de identificat, atât de mulți stăpâni avem.

Majoritatea timpului ni-l vindem pe un pumn de bani. Restul, îl cheltuim cum ni se spune. Cândva, munceam pentru adăpost și hrană. Acum, muncim pentru bani, pe care îi cheltuim pe mâncare și cazare.

Dar și când vine vorba de aceste aspecte, tot neliberi suntem – nu ne cheltuim banii cum vrem (și cum ar trebui), ci tot cum ni se spune. Ne îmbrăcăm așa cum se îmbracă toată lumea, cumpărând etichete vestite la supra-preț. (Dacă li s-ar interzice firmelor să își pună numele pe haine, câte nu ar da faliment.) Telefonul trebuie să fie „i”, sau măcar cât mai „smart”. Și mai mare, musai. Ce dacă mergi cu RATB-ul? Ce vede poporul când te sună maică-ta, asta contează!

De mâncare…nu mai zic! Războiul valorii dată de etichetă lovește și aici: mâncăm mai prost, mai mult, mai scump. S-a ajuns să putem beneficia de orice la 2 minute de locuință, dar suntem tot mai flămânzi. Nu fizic, că doar suntem îmbuibați – spiritul e cel care urlă de lipsuri.

Să nu fiu frustrat? Imposibil! Când văd că nu îmi investesc viața în ceea ce contează, ci în ceea ce mi se spune, cum să fiu altfel? Când știu că am prieteni care nu pot să își ia o zi de concediu atunci când au nevoie de ea? Sau când îmi amintesc de oameni care muncesc din zori și până în seară, doar ca să aibă un salariu bun, un apartament fain și un trai „decent”? Cum să nu, când văd că ne îngropăm liberul arbitru și ne lăsăm, fără pic de opoziție, legați și puși în rânduri? Cum…?

Dar în fine…

Pasărea născută în cușcă are impresia că zborul e o boală. Ce pretenții am putea ridica pentru oameni? Nu multe…

Și, totuși, putem încerca. Nu să ridicăm pretenții, ci să evadăm. Mai sunt câte unii care ne arată că se poate, deși nu e deloc ușor. Merge și fără case mari, fără tone de haine sau pantofi fără număr. Se pare că nu ai nevoie de 10 cravate, tot una porți. Și nici telefonul nu te face mai deștept, deși el poate că este. Mașina? Nu e rău să fie frumoasă, rapidă și scumpă dar, dacă nu te dau banii afară din casă, la ce bun să o cumperi? Adevăratul „strict necesar” e departe de ce înțelegem noi prin „strict”, în aproape toate cazurile!

Nu putem, însă, încerca, decât dacă ne schimbăm mentalitatea. Cât timp creierul ne este îngrădit, cum am putea să ne eliberăm? Nu merge! Căci de la idei și perspectivă pleacă totul: nu contează cum e lumea, contează cum o vezi tu! De asta primul (și cel mai important!) pas e să îndrăznești să privești dincolo de gratii: numai așa poți simți gustul libertății.

Însă, doare, să te transformi. Nu poți să fii altfel și, în același timp, să rămâi la fel. Iar să spui că vrei doar ceea ce contează nu îți și aduce acele lucruri. Lumii acesteia nu îi prea pasă de vorbe, oricât de bine ar da ele pe hârtie, lap-top sau fotografii postate pe Facebook.

Una peste alta, mi-aș dori să fim cu toții liberi. Să ne bucurăm de clipe, de familie, de prieteni. Mi-ar plăcea să ne permitem să avem grijă de banii pe care îi câștigăm, nu să îi cheltuim sub presiunea dată de societate. Mi-ar plăcea ca valorile să fie recunoscute, apreciate și înălțate. Și, mai mult decât orice, mi-ar plăcea să știu că încercăm să devenim liberi. În adevăratul sens al cuvântului, în aspectele care contează.

Cine știe, poate că o să și reușim.

 

 

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *