Iubire retezata

Scris de | 4 sept. 2018 | Despre: invalmaseala de cuvinte | Fără comentarii


Spre vârf de stâncă îmi înalț privirea
Și las, din gol, să cadă visu-n suflet –
Nicicând nu merită atât iubirea,
Ca în abisul muntelui rar umblet.

Îmi uit singurătatea-n apă lină
De lac verzui născut în fund de vale.
Doar inima dă ghes și mai suspină:
„Mi-e dor de-a fericirii ruptă cale!”

Nu e apus în viață ca pe creste,
Cu roșu stins și culmi umbrite-n frig –
De aș trăi, mereu, fără de veste
De greu cotidian, plin de arid!

În zi, aș lua eternitatea-n palme
Și-n nopți m-aș odihni de tot ce-i rău;
Aș renunța, zâmbind, chiar și la arme,
Nimic n-ar mai conta, de dragul tău.

Doar că vrăjirea ține perioade
Și măreții de munte uneori se sting!
Rămânem cu regretele a roade
Că slăbiciunile, în luptă, tot înving.

E trist finalul, cum e înălțimea
Când ai atins-o și cobori spre șes…
Ne prea lipsește-n suflet profunzimea
De a iubi curat, cum ne dorim ades’.

Nu știi cum e să călătorești cu bani puțini? Ți-e teamă de necunoscut, deși vrei să descoperi tot ce e frumos în jur? Ai de luptat cu tine și cu ceilalți ca să îți faci curaj? Comandă acum ultima mea carte unde vei descoperi o excursie de 30 de zile cu trenul prin Europa care sigur te va motiva să îți depășești limitele, pe toate planurile! Ai varianta PDF sau tipărită, la alegere! Enjoy!
Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *