[Jurnal de cicloturist 2016] Continuand pe drumul spre Salzburg: haosul din preajma Linz-ului (Ziua 14)

Scris de | 17 sept. 2016 | Despre: jurnal de calatorie | Fără comentarii


– De unde sunteți? ne întreabă șoferul mașinii ce tocmai oprește.

– România! încercăm noi să îi explicăm.

– Timișoara? Cluj? continuă aceasta.

– Nein! București…completăm noi.

E trecut de prânz. Suntem opriți la marginea orășelului Perg, într-o benzinărie. E închisă, doar e week-end. Mâncăm, deși nu prea mult, ca să ne păstrăm și pentru seară.

Mini-dialogul are loc într-o germană frântă sub greutatea lipsei de cunoștințe, dar ne descurcăm. Și el, cât și doamna proprietară, se „minunează” de cum am putut parcurge atâta distanță doar pe biciclete. Nouă, care ne-am învățat deja cu astfel de escapade, nu ni se pare ceva ieșit din comun. Înțelegem, însă, că percepția este cu mult diferită: cu cât un comportament al cuiva e mai diferit de al tău, cu atât ți se pare mai ciudat, lipsit de sens sau importanță.

La plecare, ca dar, primim două pături de picnic. Nu e cel mai ușor de cărat cadou pe bicicletă, dar îl acceptăm, cu recunoștință. Până la urmă, oamenii oferă ceea ce au, nu neapărat ceea ce au ceilalți nevoie.

Ziua, în prima parte a sa, ne-a fost liniștită. Am continuat să ne bucurăm de dealurile de 1000 m din centrul Austriei – peisajul divers, localitățile liniștite și drumurile libere contribuind din plin la pictarea unui tablou de neuitat în suflete. De acum înainte, însă, situația se va schimba complet.

Suntem la marginea Linz-ului, unul din cele mai mari orașe ale țării. Am mai pedalat pe aici în urmă cu doi ani, deci știu cum or să stea lucrurile: trafic infernal pe șosea (cu „interzis biciclete”), piste haotice pe alocuri, aglomerație de oameni, de localități și de stres. Totuși, cu răbdare, chiar și ce e mai greu, trece.

Până atunci, însă, trebuie să depășim câteva inconveniente: Garmin-ul e zăpăcit de infrastructura din zonă, Dunărea trebuie traversată (și bicicletele cărate pe trepte în spate), iar orășelele se țin lanț, ca într-o dragoste frățească rară.

După kilometri nesfârșiți, profităm de o porțiune de 500 m dintre două localități și de un drum secundar ca să ne găsim un loc de tabără. Suntem între un lan de porumb și o pădurice de câmpie, în văzul tuturor, dar nu avem de ales. Porcii mistreți – „prietenii” care ne-au vizitat aproape regulat de la începutul călătoriei – se aud iarăși. Îi lăsăm în pace, cu speranța că și ei, la rândul lor, vor proceda în aceeași manieră. Sunt unele situații în viață în care, pur și simplu, cel mai înțelept e să nu faci nimic.

Suntem îndoiți sub povara zilei, așa că somnul chiar urmează să se simtă dulce. Îl amân un timp – scrisul e mult prea important pentru mine – dar abia aștept să îi vină rândul. Oftez – deși nu știu de ce -, arunc carnetul într-un colț și îmi cufund ochii în negura pleoapelor.

Doar gândurile mi se mai zvârcolesc puțin…

 

Datele zilei: 130 km, Lichtenau – Traum.

Track GPS: https://www.bikemap.net/en/route/3778388-ziua-14-lichtenau-traum/#/z11/48.46017,15.3297/terrain.

Peisaj din "muntii centrali" ai Austriei

Peisaj din „muntii centrali” ai Austriei

 

 

Comandă acum ultima mea carte! Ai varianta PDF sau tipărită, la alegere! Enjoy!
Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *