[Jurnal de cicloturist 2016] De la Nera la Cerna vizitand, neconventional, Herculanele (Ziua 32)

Scris de | 22 Noi 2016 | Despre: jurnal de calatorie | Fără comentarii


Soarele pe care îl așteptam odată cu zorii nu a apărut, dar măcar putem să ne bucurăm că nu plouă. Totuși, cafeaua de nori de pe cer e atât de amenințătoare că, dacă am putea, nu am ieși deloc din cort. În plus, vântul se umflă și el furios în orice găsește în cale, iar frigul mușcă din noi ca în Noiembrie…

Plecăm la drum cu inima strânsă, încercând să profităm de mila naturii. Din păcate, durează mult prea mult până ne încălzim așa că ne mișcăm extrem de încet. Oprim des – la magazin, la cules de mure, la băut/lăsat de apă -, deci kilometri nu prea se adună.

Relieful, pe de altă parte, ne place tare. Mie îmi e, într-un fel, cunoscut, dar trebuie să recunosc că am uitat cam tot ce e important. Oare așa o să se întâmple și cu toate amintirile din excursiile acestea ulterioare? Pentru că din acea primă călătorie pe bicicletă nu am rămas decât cu frânturi…Totuși, rețin unde am mâncat înghețată ieftină cu 4 ani în urmă, așa că repet istoria. Nu are nimic special, recunosc, dar să cumperi înghețată cu 1.5 lei în mijlocul nowhere-ului e ceva de neratat, până la urmă!

Continuând, lăsăm Nera în spate și, după o scurtă cățărare, îi dăm la vale către Iablanița. Aici terminăm ultimele rezerve de mâncare, deci dacă speranța cum că în Herculane găsim magazine mai variate nu se împlinește, o să fie cel puțin interesant. Dar uneori lucrurile merg și bine, iar în oraș găsim un supermarket cu ceva mai multe produse și o piață de unde cumpărăm roșii și castraveți cât să nu murim de foame.

Stațiunea ne trezește și ea amintiri nenumărate, răscolindu-ne cu totul. Realizez că iubesc Valea Cernei încă de când am fost prima dată prin zonă, într-un concediu cu ai mei părinți. Ulterior, am mai ajuns de 2 ori prin vale și prin munții din preajmă, dar tot simt că nu e de ajuns. De fapt, nu cred că m-ar deranja să revin periodic, mai ales că am niște trasee-restanță de bifat. 🙂

Intrând mai adânc printre vechile clădiri, nu ne e greu să observăm că lucrurile încep să se miște. Ceea ce nu demult era o paragină totală parcă începe să prindă, treptat, viață. Ba mai mult, dăm de nenumărați turiști ceea ce înseamnă că ușor, ușor Herculane reapare pe radare. Că nu ar fi trebuit să dispară niciodată, ținând cont de istoria și potențialul acesteia, e deja altă poveste.

Înainte să ne continuăm călătoria, facem o mică imprudență și intrăm într-una din clădirile ce adăpostea „băile” de pe vremuri. Habar nu avem cât e de veche, dar ne uimește modul în care a fost gândită, organizată și construită. Nu exagerez dacă spun că, în anii ei de glorie, clădirea era o splendoare!

– E incredibil ce e înăuntru! vine și Evelin cu impresia.

Mai departe, drumul urcă pe lângă Cerna către Târgu Jiu. Noi, însă, avem alte planuri. După ce trecem de manelizările din jurul izvoarelor termale – rulote, corturi, mașini puhoi, mici și fum, mizerie și muzică să-ți bubuie urechile – virăm ușor la stânga către Cerna Sat. Deși lăsăm asfaltul în urmă, suntem optimiști că o să fie bine. În afară că avem de parcurs conturul Lacului Valea lui Iovan și de trecut pasul Jiu-Cerna, totul ne e necunoscut. Știu că până la Câmpu lui Neag e cale lungă, dar provocările trebuie atacate una câte una, dacă vrei să ai succes.

Așa facem și noi, iar prima pe listă e campatul lângă un loc care să ne permită o baie ca la carte. Îl găsim destul curând, iar până la 19:00 tabăra e întocmită. Suntem opriți exact pe malul râului, printre fagi falnici ce se unduiesc sub apăsarea vântului, dar pare că nu e rost de niciun pericol.

Apa e rece de îngheață și sufletul în noi, dar senzația de revigorare e fantastică: simțim, ca un foc, cum revenim la viață. Era și timpul, după câteva zile în șir de spălat doar cu bidonul, să ne bucurăm de luxul curățeniei!

Pentru că se întunecă devreme, dormim devreme. Nu uităm să ducem mâncarea la o distanță considerabilă – ca măsură de precauție față de urși – și intrăm în cort. În liniștea spartă doar de serenada curenților de aer și apă, ne apucăm de fredonat melodii din lumea viselor…

 

Datele zilei: 115 km, Șopotul Nou – Cerna Sat (RO).

Track GPS: https://www.bikemap.net/en/route/3818731-ziua-32-sopotul-nou-cerna-sat-ro/.

Vedere spre Iablanita

Vedere spre Iablanita

Restaurantul de la pranz

Restaurantul de la pranz

Interiorul unei cladiri din Herculane

Interiorul unei cladiri din Herculane

Tavanul si candelabrul din holul cladirii bailor

Tavanul si candelabrul din holul cladirii bailor

Culoarul printre bai, aripa opusa

Culoarul printre bai, aripa opusa

Locul de cort din seara asta

Locul de cort din seara asta

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *